Profesoara nevăzătoare care dezbate cu elevii la orele de Religie subiecte sensibile etic şi moral
0
Laura Stifter, profesoară de Religie şi Ştiinţe Socio-Umane la un liceu din Bucureşti, îşi încurajează elevii să îşi exprime opiniile, să pună întrebări şi să îşi dezvolte astfel gândirea critică, dar şi să fie mereu deschişi faţă de cei diferiţi de ei, să nu îi judece şi să nu încerce să le schimbe convingerile.
Laura Stifter, profesoară de Religie şi Ştiinţe Socio-Umane la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti, a fost desemnată profesor Merito în 2021. Are 29 de ani, este nevăzătoare, dar a studiat în învăţământul de masă.
A absolvit Facultatea de Teologie şi Facultatea de Filosofie la Universitatea din Bucureşti, are câte un masterat la ambele discipline, iar acum este doctorandă la Facultatea de Filosofie. Şi-a dorit să devină profesor de mic copil, fiind inspirată de mama ei, care este tot cadru didactic.
”Când eram în liceu, în clasa a IX-a, de foarte multe ori îmi imaginam efectiv cum va fi când voi fi eu mare şi voi fi profesoară”, ne spune cu emoţie tânăra.
Deschizătoare de drumuri pentru dascăli şi copiii cu dizabilităţi
Nu i-a fost uşor să se angajeze în învăţământ. I se spunea că trebuie să îşi ia gândul de la visul de a fi profesoară sau că cel mult o să lucreze într-o şcoală specială. Şi asta pentru că Laura vede din naştere cu un singur ochi şi foarte puţin, cam 1%. Distinge culorile, anumite obstacole, dar dacă bate lumina altfel, e posibil să nu mai vadă deloc. Piedicile pe care le-a întâmpinat au ambiţionat-o şi mai mult, iar visul său a prins rapid contur.
„Când mi-am depus dosarul pentru angajare, mi se spunea că nu este cea mai bună decizie. Erau daţi ca exemplu elevii, pentru că sunt gălăgioşi şi fug din clasă. Am o prietenă cu dizabilităţi motorii, căreia i s-a spus de la DGASPC după o lună la catedră că e mai bine să iasă la pensie”, ne dă profesoara câteva exemple despre mentalitatea cu care persoanele cu dizabilităţi se confruntă în învăţământ. Din fericire, a compensat din plin relaţia pe care a avut-o din prima clipă cu elevii săi, chiar dinainte să se angajeze.
Era în perioada de practică pedagogică, dar făcea şi meditaţii pentru Bacalaureat la Filosofie, iar copiii s-au ataşat imediat de ea şi au au stabilit apoi o relaţie specială. În 2018, s-a angajat la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Bucureşti, ca profesoară de religie şi filosofie, iar din 2020 predă la Colegiul Naţional ”Elena Cuza” din Capitală. Şi-a dorit să lucreze în şcoli de masă pentru a încuraja şi alţi profesori şi elevi nevăzători să îi urmeze exemplul.
Promovează astfel învăţământul incluziv, iar pentru elevii cu dizabilităţi este şansa la o viaţă normală, ferită de traumele care vin odată cu intrarea lor în clasa 0, când merg la internat. Îşi văd părinţii doar de Crăciun, de Paşte şi în vacanţa de vară. Este aproape o instituţionalizare, în urma căreia mulţi copii cu dizabilităţi rămân cu sechele pentru tot restul vieţii.
”Şi elevii normali vor învăţa unitatea în diversitate. Vor vedea un copil rom, unul cu dizabilităţi şi vor şti că aceasta este normalitatea. Altfel ne vom confrunta mereu cu prejudecăţi. Cunosc cazul unui tânăr nevăzător, care îmi povestea că unii copii văzători nu voiau să se mai joace cu el şi nu înţelegea de ce. Până la urmă i-au spus adevărul, că nu îi mai lasă părinţii pentru că orbirea este contagioasă”, este doar una din prejudecăţile cu care copiii cu dizabilităţi se confruntă.
„Doamna, vedeţi aşa în ceaţă sau cum?”
Numărul profesorilor cu dizabilităţi care predau în şcolile din România este mic. Tocmai de aceea şi reacţiile elevilor sunt uneori ciudate sau amuzante. Laura îşi aminteşte că atunci când a început să predea la liceu, elevii aveau mare grijă să nu o deranjeze cu nimic, iar la gimnaziu copiii nu se puteau abţine să nu o întrebe despre cât de bine vede.
FOTO proiectulmerito.ro
”Un copil de clasa a VI-a m-a întrebat la un moment dat <<doamna, vedeţi aşa în ceaţă sau cum?>> Ce era să le spun? Le-am spus că văd în ceaţă şi ei s-au oferit să mă ajute”, povesteşte cu umor profesoara.
Îmbină armonios predarea religiei cu filosofia
Laura le dezvoltă elevilor săi gândirea critică din ambele perspective, a religiei şi a filosofiei. ”Multe dezbateri teologice au un substrat filosofic puternic. Teologii făceau trimitere la şcolile filosofice din vremea lor şi la limbajul filosofic”, explică dascălul legătura dintre cele două domenii care sunt aparent antagonice.
S-a gândit la un moment dat să îmbine teologia şi cu istoria, care, de asemenea, îi place foarte mult. A fost şi olimpică la Religie, obţinând premiul al doilea în 2009 la etapa naţională. Îşi începe întotdeauna orele de religie cu o rugăciune, pentru elevii care îşi doresc acest lucru, lăsându-le mereu libertatea să aleagă acest lucru.
Subiect de dezbatere: sacrifici o viaţă ca să salvezi mai multe?
După ce predă conţinutul lecţiei, urmează partea de dezbatere, în care îşi încurajează elevii să îşi exprime opiniile şi evaluează împreună argumentele. Pe elevi îi fascinează efectiv când dezbat aşa numite dileme etice la ora de teologie morală, unele reale, altele imaginare.
”Eşti provocat să spui cum ai reacţiona şi ce argumente ai pentru decizia respectivă”, explică dascălul. Una din cele mai interesante provocări la care trebuie să răspundă elevii este dilema trenului. Un tren este pe punctul să calce mai mulţi prizonieri de război legaţi de sine şi tot ce pot să facă este să schimbe macazul. Dacă vor face asta, trenul va călca totuşi o persoană, deci va lua o viaţă. Dilema este dacă este mai bine să nu ucizi şi să nu te implici deloc pentru că nu este bine să sacrifici o viaţă ca să salvezi alte câteva.
Există şi varianta în care poţi să intervii în traiectoria trenului şi să ucizi o persoană ca să poţi salva mai multe vieţi. Dezbaterile sunt mereu aprinse şi fiecare elev încearcă să găsească argumente pentru perspectiva pe care o îmbrăţişează. La fel de animate sunt şi discuţiile pe marginea situaţiei în care este pus un preot din SUA. La el se spovedeşte un criminal, care îi mărturiseşte fapta şi îi spune că o altă persoană a fost arestată în locul lui şi urmează să fie executată. Îl sfătuieşte pe ucigaş să se predea şi să povestească totul autorităţilor, dar acesta refuză, iar atunci preotul se confruntă, la rândul său, cu o dilemă. Să încalce secretul spovedaniei şi să îi denunţe pe criminal sau să păstreze tăcerea, iar o persoană nevinovată să moară? Laura discută cu elevii săi şi problematica avortului, a sinuciderii asistate şi etica în război.
Îi ajută să îşi formeze propriul sistem de convingeri şi valori
La Colegiul Naţional ”Elena Cuza” predă numai religie şi crede că rolul acestei materii este de a-i ajuta pe elevi să îşi formeze un sistem de valori şi de convingeri. Lucrează cu ei ca să îşi dezvolte latura spirituală, dar şi empatia faţă de semeni, gândirea critică, capacitatea de a analiza argumente, într-un mod similar cu orele de filosofie.
Crede că ora de religie trebuie să rămână opţională pentru că atât credinţa, cât şi relaţia cu Divinitatea a fiecăruia dintre elevii săi este un lucru ce ţine de libertatea de conştiinţă. În egală măsură, merge pe ideea ca adolescenţilor să li se prezinte mai multe religii, deci mai multe perspective, iar ei să o aleagă pe cea care li se potriveşte cel mai mult.
”Programa şcolară ne ajută, chiar dacă se pune accentul pe confesiunea creştin-ortodoxă. Avem lecţii despre religiile popoarelor antice, religiile din India, discutăm despre confucianism şi taoism şi mergem până la religiile monoteiste, iar elevii se pot deschide şi faţă de aceste credinţe”, spune profesoara. A ajutat-o şi faptul că a avut la clasă o elevă budistă şi una musulmană, care au povestit, la rândul lor, despre propriile credinţe.
Profesorul, un frate mai mare
Pentru Laura, profesorul este ca un frate mai mare care le creează elevilor cadrul favorabil pentru a se descoperi pe ei înşişi. Între elevi şi profesor ar trebui să fie o relaţie de parteneriat, de căutare, de cunoaştere. Elevul să ştie că oricând are o întrebare, o dorinţă de a înţelege un anumit lucru, se poate baza pe profesor, care îi este alături, şi care nu îl judecă deloc atunci când greşeşte. Acest gen de abordare a creat în timp o conexiune extrem de profundă cu elevii săi, atât cu cei de la clasă, cât şi cu cei cu care lucrează în proiectele de voluntariat.
FOTO proiectulmerito.ro
”Mulţi elevi mi-au făcut confidenţe de-a lungul timpului, mi-au povestit ce îi frământă. Sunt lucruri pe care uneori nu au îndrăznit să le spună nici familiei. Este o mare bucurie să am această încredere din partea lor”, mărturiseşte cu emoţie dascălul. Le povesteşte, la rândul ei, frământările pe care le-a avut în adolescenţă, dar şi lucruri pe care le-a greşit şi ar fi vrut să le facă altfel. Nu a pretins niciodată că deţine adevărul absolut, iar asta o umanizează şi mai mult în ochii elevilor săi. Este practic un proces constant de descoperire atât pentru ea, cât şi pentru adolescenţii pe care îi pregăteşte. Tocmai de aceea îi încurajează mereu să îşi exprime opiniile, să pună întrebări şi astfel să îşi dezvolte gândirea critică.
Implicată în proiecte de voluntariat
Pregăteşte gratuit din 2016 şi elevi slab văzători şi nevăzători din licee speciale pentru examenul de BAC la filosofie şi pe cei care vin la clubul de dezbateri pe care l-a înfiinţat. Toţi au aspiraţii mari în viaţă, iar Laura îi ajută să îşi îndeplinească visele. Unul dintre aceştia a reuşit, de pildă, să urmeze Conservatorul, iar două fete s-au înscris la facultatea de Psihologie şi respectiv de Litere.
”Le spun mereu că nu le este limitat orizontul social şi profesional la câteva meserii standard şi pot să facă orice îşi doresc. Există IT-işti nevăzători, sportivi de performanţă şi alpinişti nevăzători”, este argumentul pe care îl foloseşte constant ca să îşi încurajeze elevii.
Este implicată şi în activitatea Fundaţiei Române pentru Persoane cu Handicap Vizual – Prietenii Nevăzătorilor, pe care părinţii ei au înfiinţat-o când era copil, iar recent a înfiinţat o asociaţie cu scop educaţional şi incluziv, al cărei nume-Parrhesia- înseamnă libertate de exprimare în limba greacă.
Organizează practic dezbateri cu elevi de liceu şi studenţi pe teme teologice şi filosofice, iar în perioada de început a pandemiei a fost o cale prin care tinerii puteau socializa în voie. Are în plan să organizeze şcoli de vară prin intermediul asociaţiei şi îi încurajează să se implice la rândul lor în acţiuni de voluntariat.
Singura limitare-lipsa catalogului electronic
Îşi doreşte mult să devină diriginte, dar o împiedică deocamdată faptul că n-a fost legalizat catalogul electronic, cu care ar putea lucra cu ajutorul softurilor audio. În lipsa lui, nu doreşte să îşi streseze colegii ca să îi încheie situaţiile.
”Este singurul obstacol cu care mă confrunt ca profesor. Din motive tehnice, foarte uşor rezolvabile, nu pot trece singură notele elevilor”, spune Laura. Trece mai întâi notele şi absenţele pe laptopul personal la cele 18 clase la care predă şi este nevoită la sfârşitul fiecărui semestru să ia legătura cu cei 18 diriginţi, pe care îi roagă să le treacă în catalogul fizic. Nu este deloc plăcut, mai ales pentru profesorii care fac acest lucru, iar situaţia va continua până când catalogul electronic va deveni realitate.
Este decisă să pună presiune pe autorităţi până când acest lucru se va întâmpla. Crede că şcolile au nevoie de o mai bună accesabilizare pentru elevii şi profesorii cu dizabilităţi deopotrivă. La colegiul unde predă s-a făcut inclusiv un lift pentru elevii cu dizabilităţi locomotorii. Dincolo de orice altceva, vrea ca tinerii care îi trec prin mână să renunţe la prejudecăţi şi să îi privească cu alţi ochi pe colegii cu dizabilităţi.
”Vreau ca elevii mei să rămână cu acest curaj de-a pune întrebări, de-a înţelege necondiţionat perspectivele celor diferiţi de ei, fără să încerce să le schimbe convingerile şi modul de viaţă. Pur şi simplu să îi accepte aşa cum sunt. Vreau ca ei să înţeleagă că credinţa este cu totul altceva decât ce fac oamenii în numele credinţei, nu trebuie confundată cu valoarea ei intrinsecă. Vreau să rămână cu ideea că Dumnezeu este iubire, nu pedepseşte, ci ne primeşte şi ne îndrumă mereu”, este mesajul cu care Laura vrea ca fiecare din elevii săi să plece mai departe în viaţă după ce îi urmează cursurile.
Se încarcă comentariile...
