Pelerinaj impresionant la mănăstirea Buciumeni. Peste 1.000 de liceeni au luat parte la atelierele de dezbateri FOTO

Evenimentul a avut loc luni, 28 mai 2018, cu ocazia hramului mănăstirii. Alături de cei 1.000 de elevi, la manifestările religioase şi sociale au luat parte câteva mii de locuitori ai satelor din vecinătatea lăcaşului de cult, autorităţi publice, slujitori ai bisericii.

Ajuns la cea de-a 23-a ediţie, tradiţionalul pelerinaj, de Sfânta Treime, al liceenilor din Galaţi şi Brăila la mănăstirea Buciumeni a adunat şi în acest an peste 1.000 de tineri.

Anul acesta, tema generală a pelerinajului a fost dedicată Centenarului Marii Uniri, însă lucrurile nu s-au limitat numai la asta, ci au existat numeroase conexiuni cu arta, cu folclorul, cu tradiţiile şi cu istoria românilor .

Pelerinajul a debutat în zori, în faţa Catedralei Arhiepiscopale dar şi în alte puncte de întâlnire din municipiile Brăila şi Tecuci, unde peste 1.000 de tineri au urcat în autocare pentru a porni în pelerinaj către mănăstirea Buciumeni.

„Moment de mare profunzime duhovnicească, hramul Mănăstirii Buciumeni a adunat şi în acest an peste 100 de slujitori din administraţia eparhială şi din cele opt protopopiate ale eparhiei, care au săvârşit Sfânta Liturghie sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, la Altarul de vară din mijlocul pădurii, în prezenţa numeroşilor tineri şi credincioşi de toate vârstele”, a descris momentul biroul de presă al Arhiepiscopiei Dunării de Jos..

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi şi în mod special tinerilor, Părintele Arhiepiscop a arătat că „la Praznicul Preasfintei Treimi, de la ‹‹Catedrala cu vitralii foşnitoare›› din pădurea Sfintei mănăstiri Buciumeni, ne bucurăm în chip deosebit de modul în care Dumnezeu ne-a ajutat să vedem împlinit, prin jertfelnicia soborului de maici, prin receptivitatea preoţilor şi prin prezenţa multor voluntari tineri şi nu numai, programul Preasfintei Treimi care corespunde cu programul lăsat de Hristos Domnul Sfintei noastre Biserici”. 

„Am văzut din ziua Praznicului Cincizecimii cum toţi credincioşii au stăruit aici în învăţătura Apostolilor, în rugăciuni de toată ziua şi de miezul nopţii şi cum sutele de voluntari au lucrat pentru a pregăti agapa care urmează Sfintei Euharistii. De asemenea, am vazut mai mult ca oricând familia întărită, prin prezenţa multor familii creştine care au adus pe braţele lor copiii la Sfânta Împărtăşanie şi apoi am văzut ce minune este pentru biserică continuitatea pelerinajului tinerilor liceeni pentru a 23-a oară aici la mănăstirea Buciumeni”, a mai spus IPS Casian.

În continuare, în numele clerului şi credincioşilor de la Dunărea de Jos, Ierarhul a mulţumit Bunului Dumnezeu şi Părintelui Patriarh Daniel pentru „darul mare al acestei modalităţi minunate de unitate bisericească, care este Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române,cu cele cinci componente ale sale, Radioul şi Televiziunea Trinitas, Ziarul „Lumina”, Agenţia de Ştiri Basilica şi Biroul de Presă şi care astăzi împlineşte 20 de ani de roade atât de bogate culese din ogorul sufletesc, liturgic, cultural şi misionar al Sfintei noastre biserici”.

Şi în acest an, tinerii au fost cei care s-au implicat efectiv în pregătirea agapei acestei sărbători, sprijiniţi de maicile de la această mănăstire,vde profesori şi credincioşi, sub coordonarea şi supravegherea personalului calificat.

Între tinerii pelerini la hramul Buciumenilor s-au numărat şi premianţi din grupele de copii care au participat la programele catehetice-naţionale desfăşurate cu multă implicare şi responsabilitate la parohii.

Acestora li s-au adăugat numeroşi profesori de Religie, cadre didactice de la alte discipline de învăţământ dar şi părinţi, membri A.P.O.R. de la filialele constituite în cadrul Eparhiei Dunării de Jos şi membri A.S.C.O.R., filiala Galaţi.

După tradiţionala agapă din mijlocul pădurii, au fost formate 20 de grupe mari pentru atelierele de dezbateri pe marginea celor 20 de teme stabilite anterior la întâlnirile preliminare cu tinerii.

„În centrul acestor grupe s-au aflat preacucernicii părinţi slujitori şi profesorii de religie, Înaltpreasfinţia Sa trecând pe la fiecare cerc de dialog, provocând tinerii la dezbateri punctuale şi de interes pentru segmentul de vârstă pe care aceştia îl reprezintă. Dialogurile cu tinerii s-au axat pe tema sinodală propusă pentru acest an şi pe abordarea unor aspecte ce îi frământă pe tineri şi pentru care doresc să afle soluţii”, ne-a spus preotul Rareş Bucur, de la biroul de presă al Arhiepiscopiei.

La final, fiecare elev a primit din  partea Arhiepiscopiei Dunării de Jos câte un exemplar din revista eparhială,cărţi de rugăciune şi iconiţe, apărute la editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos.

Scurt istoric al Mănăstirii Buciumeni

Mănăstirea Buciumeni este situată pe teritoriul comunei cu acelaşi nume din nordul judeţului Galaţi, la 25 km NV de Tecuci. Tradiţiile sihăstreşti ale acestor locuri şi cadrul natural deosebit fac din Mănăstirea Buciumeni un punct de pelerinaj pentru credincioşi în toate perioadele anului.

Conform tradiţiei locale, primele forme de viaţă monahală sunt semnalate aici încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Un prim document, datat 18 martie 1602, aminteşte în apropiere de „chilia lui Gheorghe dascălul“. Prima biserică, cu hramul „Sf. Nicolae“, a fost construită, însă, abia pe la începutul secolului al XVIII-lea.

Această biserică, de lemn, a fost sfinţită de Episcopul Sava al Romanului, la 1718, dar schitul este desfiinţat, la 1750, probabil datorită unor legături cu o grupare antifanariotă. Bisericuţa este demontată, încărcată în care şi dusă de schimonahul Isaia Orbul în părţile Bacăului, unde este reconstruită întocmai. În secolul al XIX-lea, este strămutată, de schimonahul Isaia Diaconu-Diaconescu, în cimitirul mănăstirii Bogdana. În 1925 biserica va fi distrusă parţial de un incendiu, dar va fi refăcută în acelaşi stil, de stareţul Glicherie Lovin, mai târziu duhovnicul Mănăstirii Adam.

Viaţa monahală va fi continuată la Buciumeni şi după anul 1750, căci la 1809 biserica schitului este reconstruită de serdarul Manolache Radovici, acum purtând hramul Sfintei Treimi, stareţă fiind monahia Afia.

La 25 august 1817, Episcopul Gherasim al Romanului îl transformă în metoc al mănăstirii Văratec. În timp, biserica mănăstirii s-a deteriorat, din ea mai păstrându-se astăzi doar vechiul prestol. O nouă biserică, cea actuală, este construită prin eforturile monahiilor din mănăstire, între 1840 şi 1844, perioadă în care stareţă a mănăstirii Văratec era monahia Olimpiada, iar superioara schitului Buciumeni – monahia Vitalia.

Schitul este desfiinţat în 1860, prin decret domnesc, dar câteva maici au rămas, ducând viaţă de sine. La 1867 schitul este vizitat de domnitorul Carol I. Viaţa mănăstirească este revigorată la Buciumeni după venirea la Roman a Episcopului Melchisedec Ştefănescu, în anul 1879. În 1884 biserica este refăcută şi zugrăvită.

Reparată  din nou, după cutremurul din 1940, între anii 1958-1959, când s-a adăugat turla de pe naos, biserica a fost pictată în tehnica fresco de Anatolie Cudinof, adăugându-se şi actuala pisanie, ce menţionează, printre altele: „Datorită vechimii, PS dr. Antim Angelescu, episcopul Eparhiei Buzăului, în anul 1957, a dat binecuvântare de restaurare a bisericii, în primăvara anului 1958. Prin străduinţa preacuvioasei maicii stareţe Evsevia Costin, întregului sobor, preoţilor Chesarie Doruş şi Ermoghen Longhin ai sfintei mănăstiri, cu concursul preacuviosului arhim. pr. Teofil Pandele şi ajutoarelor primite de la Departamentul Cultelor, Sfânta Episcopie şi pioşi creştini, biserica a fost restaurată complet din temelie, la care s-a adăugat turla  mare şi pictura în fresco, executată de pictorul Anatolie Cudinof, fiind ajutat de ucenicul său Mihael Corbu. Terminatu-s-a lucrarea la anul mântuirii 1959“.

După  1960, la mănăstire au rămas câteva dintre monahii, în condiţiile deosebit de grele ale regimului comunist din acea vreme. Viaţa monahală  se reface după 1990, din iniţiativa Înaltpreasfinţitului Casian al Dunării de Jos, sub conducerea monahiei Macrina Humă, cu sprijinul duhovnicilor Teoctist Dobrin şi Mihail Nare, realizându-se reamanejarea întregului complex mănăstiresc, construirea unei clopotniţe, noi corpuri de chilii, anexe gospodăreşti şi împrejmuirea cu gard a incintei.

La Mănăstirea Buciumeni este înmormântată schimonahia Teoctista Busuioc, mare schivnică a acestor locuri. Născută în ultimii ani ai secolului al XIX-lea în zona Huşilor, călugărită la Mănăstirea Adam, pustnică la Locurile Sfinte, în valea Iordanului şi în codrii Neamţului vreme de mai bine de 20 de ani, schimonahia Teoctista îşi va trăi ultimii ani ai vieţii în apropierea Mănăstirii Buciumeni, unde a fost şi înmormântată, în vara anului 1977, după ce şi-a anunţat şi pregătit, cu câteva zile înainte, sfârşitul pământesc.

Din 1995, în fiecare an, ziua de hram la mănăstire este marcată  prin organizarea unui pelerinaj la care sunt prezenţi mai mult de 1.000 de tineri elevi din toate liceele eparhiei, cei mai buni la ora de Religie sau la alte discipline. Ei participă la Sfânta Liturghie săvârşită la Altarul din mijlocul pădurii, într-un cadru natural impresionant, precum şi la discuţiile duhovniceşti purtate, în grupuri restrânse, cu cei peste 100 de preoţi, din toate protopopiatele Eparhiei, invitaţi la sărbătoare. Manifestarea este consacrată ca fiind un festival anual al tinerilor creştini din regiune.

Descrierea bisericii

Biserica, monument istoric, este construită după un plan în formă de cruce, cu o turlă pe naos. Faţadele sunt decorate sub ştreaşină cu brâie şi ocniţe nepictate. Turla octogonală şi acoperişul în stil moldovenesc dau zvelteţe şi frumuseţe bisericii. Mănăstirea are în patrimoniu o importantă colecţie de icoane pe lemn, carte veche, epitafe, obiecte de cult, mobilier bisericesc, obiecte de ceramică.