Cum păstrăm viu copilul din noi. Riscurile la care ne expunem dacă nu vindecăm traumele suferite în copilărie
0
Odată ajunşi la maturitate, puţini dintre noi reuşesc să păstreze în interior acel spirit de copil, care ne face curioşi şi exuberanţi. În bună parte acest lucru se datorează experienţelor pe care le-am avut când eram copii. Dacă am avut o copilărie marcată de suferinţe psihice, emoţionale şi fizice, acest lucru se va reflecta pe întreaga perioadă a vieţii de adult.
Întrebarea care se pune din capul locului este de ce este necesar să păstrăm viu copilul din noi? ”Este important de ştiut că toate emoţiile unui adult provin din copilăria acestuia. Asta înseamnă că atât timp cât vom păstra viu copilul din noi, avem mari şanse să vindecăm emoţiile negative din trecut şi care ne influenţează viaţa în prezent. Copilul interior al fiecăruia dintre noi este o parte din personalitatea noastră care încă reacţionează şi se simte asemeni unui copil”, explică psihologul Stelian Chivu.
Copilul reprezintă zona emoţională a fiecăruia dintre noi, pe când adultul reprezintă zona cognitivă, cerebrală. De foarte multe ori se nasc conflicte între cele două zone amintite din interiorul nostru, care conduc la psihoze, manifestări schizoide şi nevroze.
Pentru cei mai mulţi dintre noi copilăria a reprezentat o perioadă de puritate, când ne-am simţit şi am fost ocrotiţi şi iubiţi. ”Până la vârsta de doi ani, copilul nu face diferenţa între bine şi rău. Ambele emisfere cerebrale sunt echlibrate şi până la vârsta de 7 ani începe să asimileze informaţii din exterior şi în special de la părinţii săi, pe care le vede venind ca de la Divinitate”, susţine psihologul Stelian Chivu.
Copilul interior reprezintă o parte a fiecăruia dintre noi, de care nu ne putem disocia vreodată, chiar dacă unii cred că pot face asta. De altfel, de aici apar şi problemele, mai ales în cazul celor care nu înţeleg problemele emoţionale şi mentale ce ţin de copilul interior şi nu le vindecă, acestea manifestându-se în adultul de mai târziu.
Când se activează copilul interior
Copilul interior se activează după vârsta de 40 de ani şi se amplifică după 60-70 de ani. Aşa se explică de ce foarte multe traume din copilărie se manifestă după vârstele amintite. Fiecare dintre noi trebuie să îşi pună câteva întrebări simple pentru a-şi face o scurtă autoevaluare, astfel încât să ştie cum stă în raport cu copilăria pe care a avut-o şi ce poate face pentru a vindeca eventualele traume pe care le are din acea perioadă.
Mai întâi, ce sunt emoţiile şi cum le gestionăm? ”Problemele pe care le-am avut în copilărie ne vor urmări pe întreaga perioadă a vieţii de adult şi se manifestă în general ca şi comportamente autodistructive, gen autosabotaj, stimă de sine scăzută şi tot felul de limitări pe care adultul nu le conştientizează”, punctează psihologul Stelian Chivu.
Ca să păstrăm viu copilul din nou, este necesar să ne răspundem la câteva întrebări: cum comunicăm cu copilul interior? ce mă opreşte să fiu copil? cum protejăm copilul din noi? cum ne conectăm cu copilul interior? cum trezim copilul interior? Cum vindecăm copilul interior? Cum lucrăm cu copilul interior? Cum cunoaştem şi, mai ales, cum eliberăm copilul interior?
Mulţi dintre noi neagă existenţa acestuia, considerând că este doar o prostie asupra căreia nu merită să se oprească. ”Simplul fapt că ne întrebăm ce ne opreşte să fim copii este suficient ca să comunicăm cu copilul interior. Este recomandat ca din când în când să ne gândim la copilărie. Putem vedea nişte poze şi ne putem aminti de locurile unde ne jucam când eram mici. Este recomandat să începem să iubim copilul care eram atunci, pentru că asta era nevoia lui cea mai mare”, ţine să precizeze psihologul Stelian Chivu.
De ce este important să ne iertăm
Este important să ne iertăm copilul interior, pentru că altfel acesta se va manifesta ca adult sub forma unei supărări permanente fără motiv, însoţită de o stare anxioasă, dar şi ca o revoltă şi o neîncredere în sine. Putem face acest lucru întorcându-ne mental şi emoţional în perioada copilăriei şi rememorând anumite întâmplări de atunci.
În acest fel vom ajunge şi la părţile mai puţin plăcute, unele chiar traumatizante, dar pe care le vom înţelege altfel ca adulţi şi le vom putea vindeca, astfel încât ele să nu ne mai afecteze viaţa de adult.
”Există cazuri când este nevoie să se apeleze la un specialist pentru a vindeca anumite episoade din perioada copilăriei. Se pot face şi regresii prin hipnoză în perioada când copilul a suferit anumite traume, dar şi anumite meditaţii ghidate, care au ca scop atât vindecarea, cât şi activarea copilului interior. Este recomandat să ne jucăm exact cum o făceam când eram copii. Deşi poate părea cumva ciudat, este de fapt o modalitate foarte simplă şi eficientă de a vindeca copilul din noi”, explică psihologul Stelian Chivu.
Putem să vorbim cu copilul interior aşa cum o făceau prietenii din copilărie sau cum ne alintau părinţii sau bunicii, fiind o cale de a comunica cu acesta din prezent, aşa cum îl trăieşte fiecare dintre noi ca adulţi.
Dacă părinţii au fost prea duri sau poate lipsiţi de afecţiune faţă de noi, putem deveni acum cei mai buni părinţi pentru copilul nostru interior. Putem astfel să ne satisfacem dorinţele pe care le-am avut când eram de-o şchioapă, cu condiţia ca acestea să fie rezonabile.”Vindecând copilul interior, vom vindeca şi adultul din prezent”, conchide psihologul Stelian Chivu.
Se încarcă comentariile...
