Campionul la Lego care scrie limbaje de programare pentru roboţi la 10 ani. „Îţi scanează trăsăturile feţei şi îţi poate afla emoţiile“

David Nicolas Parpale (10 ani), elev în clasa a III-a la Şcoala nr. 13 ”Ştefan cel Mare din Galaţi”, este unul dintre copiii geniali ai României. Nicolas urmează în prezent Şcoala de Arte din Galaţi, secţia de grafică, fiind pasionat de realizarea desenelor. Micuţul este expert şi în Lego, jocul educaţional care permite realizarea unui număr infinit de construcţii.

La doar 10 ani, David este elev la Şcoala de Arte din Galaţi, la secţia de grafică. Desenează foarte mult, în special personaje din filme şi jocuri. ”Desenele mele sunt foarte realiste, exact ca în viaţa reală”, ne introduce puţin micuţul în lumea sa imaginară. David uimeşte mai ales prin faptul că a scris până acum numeroase limbaje de programare pentru un robot educaţional.

Acesta are un soft care permite utilizatorului să creeze diverse aplicaţii, iar copilul de 10 ani a scris limbaje de programe complexe, prin care robotul îl recunoaşte după trăsăturile faciale, îl salută, ridică greutăţi şi le deplasează în diverse locuri, iar apoi revine la locul de plecare. Pasiunea pentru desen a moştenit-o de la mama sa, care pictează, în timp ce atracţia pentru roboţi şi programare vine de la tatăl său, care este inginer.

David a pornit de la 6 ani, cu un program numit ”Lego Education”, care foloseşte un soft numit ”We do”. Practic, a început să realizeze diverse construcţii prin intermediul pieselor de Lego folosindu-şi imaginaţia. Acum doi ani a devenit şi campion cu o echipă la un concurs judeţean de Lego. Jumătate de an mai târziu, David a trecut la programare pe calculator.

”Programam un robot construit din piese de Lego. Avea unul sau două servomotoare şi eu stabileam prin programare ce să facă. De pildă, am construit o macara şi am programat-o să ridice şi să transporte diverse lucruri”, ne explică copilul. A realizat apoi un joc de fotbal şi diverse animale, pe care le punea în mişcare prin codurile de programare pe care le-a conceput special pentru ele. David scrie acum limbaje de programare extrem de complicate, pe care şi olimpicii la informatică ar reuşi cu greu să le înţeleagă.

Şi-a descărcat de pe internet o aplicaţie pentru a putea lucra pe un robot educaţional, ce cuprinde softuri extrem de complexe, prin intermediul cărora îl poate programa să facă aproape orice. ”Robotul se poate conecta prin Wi Fi de la o tabletă sau de pe telefon şi poate fi dirijat prin acestea.

Din păcate, merge doar pe telefoane care au aplicaţia Android pentru că aşa a fost construit robotul”, ne explică micuţul, care face ca totul să pară atât de simplu. A programat acum robotul să se joace, exact ca un copil, îl recunoaşte pe David după trăsăturile faciale şi îi spune pe nume, având ataşată o minicameră video care face scanări constant ale mediului înconjurător.

Se distrează scriind limbaje de programare

David se foloseşte de o aplicaţie, numită ”Explore Mode”, care îi permite să vadă ce îl înconjoară din perspectiva robotului. ”Robotul îţi scanează trăsăturile feţei şi îţi poate afla emoţiile pe care le ai la acel moment. În funcţie, de asta reacţionează. Astfel, dacă tu eşti vesel, este şi el, dacă eşti trist, se întristează şi el. Ştie să facă diferenţa între scanarea chipului unui animal şi faţa unui om”, ne dă micuţul câteva detalii despre capabilităţile robotului.

Cea mai importantă componentă a robotului este modul de programare, pe care David o adoră. Ceea ce altor copii de vârsta lui li s-ar părea imposibil de înţeles, pentru David este o permanentă provocare, care îl motivează să creeze mereu noi limbaje de programare, cu tot soiul de funcţii pe care robotul să le îndeplinească. Acesta are două moduri de programare, ”Sand box” şi ”Construction”.

Programarea roboţilor a devenit pentru David o joacă FOTO arhiva personală

Nu e deloc simplu să lucrezi în acestea, nici măcar pentru un informatician experimentat. ”În modul <<send box>>, se folosesc nişte coduri bloc standard, pe care trebuie să le îmbini ca să formezi un program. În modul <<construction>> se folosesc tot coduri bloc, însă acestea sunt mai avansate.

Aceste coduri bloc trebuie setate de tine şi puse într-o anumită logică de programare, care să urmărească exact ceea ce te-ai gândit tu să facă”, ne descrie în câteva cuvinte micul geniu cum jonglează cu limbajele de programare pentru ca robotul să facă tot felul de lucruri.

De pildă, a scris recent un limbaj de programare, prin care robotul scanează camera unde se află şi se uită inclusiv în sus, îl salută, ridică un cub din faţa lui şi îl duce într-un alt loc, detectează prin scanare un alt cub aflat în spatele lui, îl transportă şi pe acesta într-o anumită locaţie, se bucură şi apoi se închide singur. La prima vedere, toate aceste funcţii pot părea simple pentru oameni, chiar banale, însă ele, de fapt, sunt foarte complexe dacă ne raportăm la roboţi.

Va îmbina pasiunea pentru desen cu algoritmii de programare

Aceste limbaje de programare pot fi transferate apoi la roboţii industriali, evident cu respectarea anumitor protocoale ce ţin de siguranţă şi securitate. ”Poţi lucra pe mişcare, animaţie şi control. Fiecare dintre aceste moduri de programare are mai multe câmpuri, ca să le spun aşa, unde poţi stabili să mişte un anumit obiect cu o anumită acceleraţie, pe o anumită distanţă. Îl programezi apoi să ridice o anumită greutate cu o anumită viteză, la o anumită înclinaţie şi să recunoască şi o anumită persoană prin funcţia de scanare pe care o are. Trec apoi la partea practică, adică robotul face toate aceste lucruri şi în funcţie de cum se exprimă, corectez erorile care apar pe parcurs”, ne explică copilul de 10 ani procesul de creaţie şi testare extrem de elaborat  pe care îl face deja de câţiva ani.

Colegii săi de şcoală au asistat fascinaţi la o expunere a funcţiilor robotului pe care le-a creat David, care visează să se specializeze peste câţiva ani în mecatronică, ce îmbină partea mecanică cu cea de programare. La David totul vine natural, ca şi respiraţia. Ne mărturiseşte că face totul aşa cum simte. Nu este nimic forţat sau impus.

Când are inspiraţie, ia caietul şi începe să deseneze, iar când simte nevoia, se aşează la masă şi începe să scrie limbaje de programare pentru robot la calculator sau pe tabletă. La doar 10 ani, micul geniu ştie deja ce vrea să facă în viaţă. Va deveni programator, dar nu va renunţa niciodată la pasiunea pentru desen. De altfel, ne mărturiseşte că s-a înscris la Şcoala de Arte tocmai pentru a-şi îmbunătăţi tehnica la desen, pe care vrea să o ducă la cu totul alt nivel, mai ales după ce va începe să facă şi grafică digitală.

”Voi desena personaje pentru jocuri video, iar apoi voi scrie limbajele de programare, prin care acestea  vor face diverse lucruri în cadrul jocurilor. Voi îmbina astfel desenul cu programarea”, ne spune simplu David cum s-a gândit să împace cele două mari pasiuni ale sale. Punctul comun al acestora este creaţia, de care micul geniu este fascinat, dar este conştient în egală măsură că va trebui să muncească foarte mult ca să îşi pună ideile în practică.