PORTRET: Mircea Dinutz, criticul literar care nu-i iartă pe scriitori

De peste două decenii, este printre cei mai avizaţi critici literari din ţară, dar totodată este şi un excelent scriitor şi un apreciat profesor.

Deşi nu este vrâncean, criticul literar, scriitorul şi profesorul Mircea Dinutz este unul dintre intectualii de forţă ai Vrancei, care în ultimii 25 de ani, de când a venit pe aceste plaiuri, şi-a adus din plin contribuţia la ridicarea ştachetei culturale din judeţ.

Pentru a ajunge la statutul său de astăzi, Mircea Dinutz spune că a fost nevoie de foarte multă muncă, acest lucru însemnând mii de ore de studiu şi alte câteva mii de cărţi citite.

„În copilărie citeam enorm. La mine în cartier erau trei biblioteci şi eram abonat la toate. Pe noptiera mea erau cel puţin şapte-opt cărţi care aşteptau la rând să fie parcurse de mine. Citeam ce consideram eu, pentru că nu aveam pe nimeni care să-mi facă recomandări", îşi aninteşte profesorul.

Mărturiseşte că în şcoală a avut trei discipline la care a excelat, şi anume literatura română, limba latină şi istoria.

„Cu literatura nu am avut niciodată probleme la şcoală sau în facultate. La istorie am rămas şi acum pătimaş iar în ce priveşte limba latină, la facultate am primit o instrucţie suplimentară despre antichitatea greco-latină. De altfel, am şi predat într-o vreme latina, pentru că nu erau foarte mulţi profesori cunoscători ai acestei discipline de studiu", ţine să precizeze profesorul.

Mircea Dinutz spune că nu a urmat Facultatea de Limba şi Literatura Română pentru a se face profesor, aşa cum s-a întâmplat cu foarte mulţi intelectuali din generaţia sa, ci pentru că iubea nespus literatura.

Şi-a descoperit vocaţia târziu

Prima experienţă ca profesor a fost scurtă, în 1976, părăsind învăţământul pentru munca de muzeograf. Odată ajuns în Vrancea, a revenit în învăţământ după o absenţă de 12 ani.

„Abia atunci am înţeles că este o meserie care mi se potriveşte. Am fost trei ani profesor la Colegiul Economic, alţi şapte la Colegiul Naţional „Al. I Cuza", unde am simţit de când am intrat în unitate că viaţa mea are un rost şi zece ani la Colegiul Naţional „Unirea".

În acest răstimp elevii pe care i-am pregătit au obţinut zeci de premii la olimpiade şi concursuri", povesteşte Mircea Dinutz.

În calitate de scriitor, Mircea Dinutz are editate şapte cărţi care-i poartă numele, prima apariţie editorială datând din 1997, „Marin Preda - patosul interogaţiei". Au urmat în 2001 „Popasuri Critice", apoi o serie de patru volume incluse în cliclul „Scriitori vrânceni contemporani" şi „Tablete de duminică".

Din 2008 este redactor şef al revistei de cultură, literatură şi artă „Pro Saeculum". Tot din acelaşi an este membru al Uniunii Scriitorilor.

Întrebări şi răspunsuri:

Este greu în ziua de astăzi să mai scoţi o revistă de cultură?

De partea managerială se ocupă doamna Nina Deşliu, soţia regretatului Alexandru Deşliu, cel care a fondat revista Pro Saeculum. Este enorm de greu să rezisţi în aceste vremuri şi acest lucru se datorează constrângerilor financiare. Este şi o muncă titanică. Vă închipuiţi că în calitatea pe care o am sunt nevoit să citesc mii de pagini pentru a scoate o revistă care are peste 100 de pagini.

Cum vă percep scriitorii din Vrancea?

Mulţi mă respectă, alţii se tem de mine pentru că îi încondeiez. Unii dintre ei nu sunt cu adevărat scriitori, ci doar scriu nişte cărţi.

Ce-i place

Sunt fascinat de literatură, care este marea mea pasiune. De când m-am pensionat, tânjesc după munca la catedră. M-am despărţit foarte greu de clasă, pentru că la şcoală m-am şimţit extraordinar. Chiar şi acum, de Crăciun şi de Paşte sunt vizitat de foştii elevi, lucru care mă face să mă simt important şi să-mi spun că n-am trăit degeaba.

Ce nu-i place

Mă deranjează foarte tare impostorii. De asemenea, nu-mi plac habotnicii, nici excesele, de ori ce fel ar fi ele. Trebuie să existe o măsură în fiecare lucru.

Profil
Născut. 24 septembrie 1948, Bacău
Studii. Facultatea de Limba şi Literatura Română - Univ. Bucureşti
Ocupaţia. Profesor pensionar