Spre exemplu, mama, în loc să mă amăgească cum se întâmplă frecvent, că vine moşu` tocmai din Laponia (ce ştia ea ce este şi unde este Laponia!), îmi arăta o căsuţă din chirpici, pe una din uliţele satului,  cu gard de nuiele, în curtea căreia nu era nimeni. 

În fiecare an mi-amintea că acolo locuieşte Moş Crăciun, iar eu, de fiecare dată când treceam pe acolo, aruncam privirea peste gard dorindu-mi să iasă Moş Crăciun pe prispă! Evident nu l-am văzut niciodată, dar cu siguranţă acolo locuia un moş, cu numele Crăciun.

Nu am avut brad şi nici nu cumpăr

Nu am avut niciodată brad în copilărie, pentru că am locuit într-o zonă de câmpie, unde noţiunea de pădure era atât de depărtată, încât nici eu nu prea ştiam bine ce înseamnă! Vedeam în schimb la vecină-mea mai înstărită, cu părinţii asistenţi medicali, cum împodobea an de an brăduţul cumpărat probabil „pe sub mână” de la oraş. Eh! Nu am murit de invidie, pentru că întotdeauna am simţit ca planeta Terra are nevoie de protecţie, iar dacă aş fi vrut să fac afaceri cu aşa ceva, eram şi eu bogată ca mulţi alţii.

În ultimii 20 de ani, o singură dată am cumpărat şi eu brăduţ la reduceri, pentru că toată lumea spunea în stânga şi în dreapta că dacă nu miroase a cetină în casă, nu poţi simţi Crăciunul.

Am împodobit bradul în noaptea de Ajun, cu un efort imens să fac loc pentru el, pentru ca apoi să văd cum moare sărăcuţul, puţin câte puţin! Oricum era mort!

Bradul a fost omorât

A fost omorât de o secure  aliată stăpânului oportunist să facă bani din vânzarea lor, stăpân care nu a ştiut că unui brad îi trebuie 10 ani să crească să poată fi împodobit. Mă întreb totuşi, câţi copaci au plantat comercianţii de brazi în toată viaţa lor? Sau cât oxigen au consumat de pe urma pădurii pe care au devastat-o?

Veţi spune că nu brazii de Crăciun sunt cei care golesc munţii, ci afacerile ilicite desfăşurate tot anul. Da... hectare întregi de pădure dispar de pe versanţii României, fără pic de jenă, fără nicio mustrare de conştiinţă.

Dispar, iar în acte se minte cu neruşinare, ca şi cum nu s-a întâmplat nimic, dar totuşi, se vede atât cu ochiul liber, cât şi din satelit. NU am să mai cumpăr niciodată brad natural! Poate, cândva, unul cu leduri când o fi să am mai mult spaţiu.

Plantează un brad pentru fiecare Crăciun!

Mă mulţumesc cu o crenguţă de brad, pentru că nu am plantat suficienţi brazi cât să îmi permit să împodobesc anual,  iar Crăciunul rămâne o sărbătoare a naşterii lui Iisus, când miroase a sarmale, se pârleşte porcul  sau sfârâie cârnaţii pe grătar, mama îmi face turte cu nuci  şi lâmâie, iar eu, în gând îmi fac bilanţul anual al faptelor bune!

Vă doresc un Crăciun Fericit cu daruri multe şi necondiţionate!