Viaţa minorilor în centrele de reeducare comuniste: „Practică relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex“
0Nu doar în orfelinatele comuniste copiii erau abuzaţi din punct de vedere fizic şi emoţional. Şi centrele de reeducare erau croite după acelaşi sistem, în care copilul care a săvârşit vreo faptă penală era ţinut închis, fără să beneficieze de terapie din partea unui psiholog.
În anul 1976 problemele din centrele de reeducare, unde erau internaţi aproape 2.000 de minori i-au speriat până şi pe miliţieni, iar col. Vasile Moise, şeful Direcţiei Cadre şi Învăţământ din cadrul M I a cerut un control drastic. Documentul face parte din arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Din punctul lor de vedere, în centre erau îndeplinite condiţiile materiale necesare şi se enumera personalul care îi supraveghează: 11 posturi de oţeri, 189 de subofiţeri şi 618 personal civil, care erau acoperite în proporţie de 96%. Nu se vorbeşte de psihologi, educatori, adică posturi cheie în micile închisori corecţionale.
Evident, lucrurile au scăpat de sub control şi s-a ajuns ca, în loc să fie reeducaţi, minorii din aceste centre ajunseseră să facă infracţiuni şi mai grave pentru Codul penal de atunci.
În raportul privind rezultatul unui control efectuat în centrele de reeducare a minorilor în anul 1977, gen.lt Jean Moldoveanu atrăgea atenţia asupra faptului că în centrele de educare Păltiniş şi Alexandria supravegherea minorilor nu se făcea în mod corespunător. „Sunt dese cazuri când ei fug din aceste unităţi şi săvârşesc fapte antisociale, da ceea ce este mai grav pentru viitorul lor este că practică relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex şi este destul de rău, cred că aici ar trebui făcut ceva“.
Depăşiţi de situaţie
Gen. mr. Nicolae Pleşiţă nu a văzut aceste fapte ca fiind ceva grav, el spunând că a reţinut două probleme: „Problema pregătirii profesionale şi se propune să restructurăm programele de pregătire, să-i dotăm cu mijloacele necesare, în aşa fel încât să scoatem oameni pregătiţi profesional, corespunzători pentru evoile economiei noastre naţionale (…) O a două problemă, problema educaţiei. Avem obligaţia să ne ocupăm foarte serios de educarea acestor oameni, să nu se ajungă la ceea ce a sesizat tov. gen-lt Moldoveanu. Cred că în această privinţă avem o răspundere foarte mare, noi, Ministerul de Interne. Astfel că tovarăşii care lucrează în această problemă de la Direcţia Generală a Penitenciarelor cu forţele celelalte de care dispunem în cadrul ministerului să ne achităm în condiţiuni mult mai bune decât până acum de această sarcină“, a spus el când a luat cuvântul.
Numai că erau depăşiţi de situaţie. Miliţienii puteau cel mult să-i păzească pe minori, nicidecum să-i educe. Tot Pleşiţă vorbea şi de faptul că în trecut erau camere speciale pentru minori în cadrul penitenciarelor. „Poate că un minor n-a fost atât de rău când a comis infracţiunea, cât devine rău fiind pus alături de hoţii de la penitenciare, calificaţi, cu antecedente. În trecut, în minister era o practică amenajându-se camere pentru minori. În prezent, la inspectoratele judeţene asemenea camere nu mai există“.
Problemele nu au fost rezolvate, miliţienii fiind depăşiţi de situaţie, aşa încât au decis să rezolve problemele dând un decret prin care erau amnistiate infracţiunile prevăzute de Codul penal şi legile speciale, săvârşite de minori, precum şi de tineri în vârsta de 18-21 ani.
La acea vreme, activitatea de reeducare a minorilor se desfăşura în patru centre pentru băieţi şi unul pentru fete. În 1976 în centrele de reeducare din Bucureşti, Tg. Ocna, Alexandria, Păltiniş şi Găeşti erau internaţi 1.721 minori şcolarizaţi prin cursuri de zi, serale sau fără-frecvenţă.
Cum s-au desfiinţat facultăţile de psihologie
De ce nu existau psihologi în centrele de reeducare? Psihologul Vasile Liviu Preda, de 74 de ani, profesor emerit la Universitatea „Babes-Bolyai“ Cluj Napoca, spune că în acea perioadă, s-au desfiinţat toate facultăţile de psihologie, iar studenţii de anul IV au fost mutaţi la Facultatea de filosofie istorică. Rămâne în istorie gestul a trei studenţi de la Facultatea de Filosofie Bucureşti care, în semn de rotest, şi-au predat public carnetele UTC. Studenţii au fost declaraţi schizofrenici şi exmatriculaţi.
Pentru comunişti, într-un sistem bazat de conrol social, o disciplină care poate investiga „ceea ce nu se vede“ şi poate arăta „ceea ce era ascuns“ era considerată o disciplină subversivă. Drept pretext pentru excluderea psihologiei dintre materiile de studiu din universităţi a fost declararea meditaţiei transcendentale ca fiind o sectă, iar practicarea ea ca o activitate subversivă, care atenta la siguranţa statului.
Problemele din centrele de reeducare
Aşa încât, este de înţeles de ce tinerii care săvârşeau o faptă penală nu aveau nicio şansă să fie reeducaţi. „Între tinerii din centre, dar şi între tineri şi adulţi izbucneau conflicte. Înainte erau acolo doar miliţieni. Centrele erau aglomerate, condiţiile sanitare erau precare, iar personalul insuficient. În prezent, minorii beneficiază de ajutorul asistenţilor sociali, ai psihologilor“, spune psihologul.
Majoritatea tinerilor care ajungeau în aceste centre săvârşeau ceea ce se numea „furtul din necesitate“, adică furat ca să nu moară de foame. Furau fie individual, fie erau grupaţi în grupuri mici, neînsemnate.
Psihologul pledează pentru multiplicarea centrelor de reeducare pentru minori, în loc ca tinerii să fie ţinuţi alătri de modelele negative din penitenciare sau de ceea ce se numeşte „infracţiunea gulerelor albe“.
În prezent, Administraţia Naţională a Penitenciarelor deţine, la nivel naţional, doar două centre de reeducare: la Buziaş (judeţul Timiş) şi la Târgu Ocna (judeţul Bacău).
Vă mai recomandăm:
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
