Psihiatrul Gabriel Diaconu: „Rolul Bisericii e să aibă grijă de sărac, de omul care nu ştie scrie, de mărginaş. Deocamdată îi ţine captivi fricilor“

Psihiatrul Gabriel Diaconu: „Rolul Bisericii e să aibă grijă de sărac, de omul care nu ştie scrie, de mărginaş. Deocamdată îi ţine captivi fricilor“

Psihiatrul Gabriel Diaconu

Psihiatrul Gabriel Diaconu este de părere că doar cu ajutorul medicinei comunitare vom putea să imunizăm cât mai mulţi români.

Ştiri pe aceeaşi temă

Într-o postare pe Facebook, psihiatrul Gabriel Diaconu vorbeşte despre provocările pe care le are societatea românească în convingerea cât mai multor români să se vaccineze împotriva COVID-19.
 
„Cum ar putea reuşi campania de vaccinare anti-COVID, 
Dar şi pericolul bătăliei pe lauri, principalul motiv în caz că vom eşua.
Efortul istoric al României de-a imuniza peste 10 milioane de români contra noului coronavirus cunoaşte, zilele acestea, un nou moment de propagandă. 
Ai, de o parte, date clare. Medlife a prezentat un sondaj care arată că intenţia ”clară” de vaccinare ne duce până la undeva la 5 milioane de vaccinaţi. Restul, până la 10 – 13 milioane, sunt fie ezitanţi, fie nu vor să se vaccineze. 
Pe de altă parte statistica nu-ţi dă măsura succesului. Un medic, dacă s-ar uita la pacient ca la o plăcintă statistică, n-ar mai salva vieţi, cât ar lăsa bolnavul la mâna hazardului matematic. 
Problema este că nu suntem toţi convinşi. Provocarea e cum vom convinge.
Asta pentru că ştim, deja, că fără imunizare prin vaccin, epidemia de COVID va continua şi, continuând, şi noi vom continua să suferim. Să suferim inegal. Să funcţionăm separat. Să îndurăm. Şi, unii, să moară.
Propaganda media observă cu oarecare trufie, dar şi relativă aroganţă, că motoarele vaccinării de-turează. Uite că nu mai e coadă! O să vă treziţi cu vaccinuri pe stoc! Ia, să vedem, cum o să convingeţi voi românii îndărătnici. 
De parcă am vinde cartofi la piaţă. 
Am spus-o. O repet. Dacă am fi toţi pe-o barcă, în derivă, comentariile idioate la adresa vâslaşilor pun toată lumea în egală primejdie. Drept urmare, într-o criză precum cea generată de COVID democraţia nu suferă de aceleaşi drepturi, dar s-ar putea să fie sabotată de unele libertăţi. 
În fiecare zi îmi întreb pacienţii dacă s-au vaccinat, sau se vor vaccina. E datoria mea de doctor. Sunt oameni de toate felurile, din oraşe mai mici sau mai mari, de etnii diverse şi cu educaţie variabilă. Şi le spun fiecăruia: te rog să te vaccinezi. Le spun, indiferent de problema cu care vin, sfatul meu este să o faci. Pentru tine, pentru familia ta. Caut să-mi iau 10 – 15 minute să discutăm despre motivele lor de-a spune nu. Este o muncă de Sisif. Este o muncă.
Invariabil aud lucruri amplificate pe diverse canale conspiraţioniste. Unele sunt simpatice, cum că ar fi numărul Bestiei ascuns în seria medicamentului. Altele sunt şi mai aiuritoare, cum că vaccinul e bun, dar nu foarte bun, aşa că o să-l aştepte pe cel din a doua generaţie, mai performant (vezi Doamne).
Pariul meu este următorul. Dacă vom convinge oamenii tineri, oamenii care sunt încadraţi în muncă, cei cu mobilitate mare şi care se aglomerează, zilnic, în drum spre muncă, s-ar putea să reuşim. Către ei, până la un punct, merge argumentul raţional. 
Dar, odată epuizat acest argument, va trebui să funcţioneze o altfel de judecată. Acea judecată care pune în balanţă dorinţa oamenilor să lucreze, să călătorească, în taler cu obligaţia lor morală de-a fi sănătoşi. 
E o formă de coerciţie justificată de situaţia în care ne aflăm, la fel de morală ca purtatul centurii de siguranţă la volan, sau a echipamentului de protecţie pe şantier. E ca atunci când vrei să zbori cu avionul şi mai întâi îţi iei bilet.
Apoi intervine rolul Cultelor. Biserica trebuie să ajute. Dacă aceşti oameni propun că nimic nu se face fără Dumnezeu, vor trebui să-şi aducă aminte de mândria de-a propune că doar Dumnezeu se ocupă de sănătate, respectiv sugestia că Domnul dă. Doar că nu-ţi bagă şi în traistă. La acest moment majoritatea preoţilor NU s-au vaccinat. Majoritatea conducătorilor de obşti NU s-au vaccinat. Decizia lor va înclina balanţa.
Dacă vom eşua, creăm o lume în care condamnăm săracul, iliteratul, periferalul la o viaţă în care sănătatea lui contează mai puţin. Aici e problema. Şi atunci, mai e democraţie? Mai e o societate a sufletelor? Căci va fi deprivat de acces la sănătate. Or rolul Bisericii e să aibă grijă de sărac, de omul care nu ştie scrie, de mărginaş. Deocamdată îi ţine captivi fricilor. 
Trebuie să străpungem perdeaua de fum a dezinformării. Pentru asta e nevoie de o medicină comunitară cum nu (mai) există în România. Şi pe care, din nimic, trebuie să o reinventăm cumva“. 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările