Planurile avangardiste ale arhitecţilor Constanţei în interbelic: autostrăzi cu patru benzi pe sens, zone rezidenţiale, unităţi militare în afara oraşului
0Primul plan urbanistic al Constanţei a fost elaborat în anul 1940. Din păcate, proiectele avangardiste aveau să fie abandonate din cauza războiului.
Dr. Constantin Cheramidoglu, şef serviciu la Serviciul Judeţean al Arhivelor Constanţa, a dezvăluit la sesiunea de comunicări Pontica, eveniment organizat de Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa, cum vedeau edilii urbei din perioada interbelică dezvoltarea oraşului.
Primul plan urbanistic al oraşului Constanţa a fost întocmit în anul 1940 de inginerul T. Rădulescu şi arhitectul I. Bedeus.
La acea vreme, se urmărea extinderea oraşului atât în sud spre Agigea, cât şi în nord, pe lacul Taşaul începând să se construiască un port.
Cei doi autori, dezvăluie Constantin Cheramidoglu, au prevăzut în plan ca terenurile din acele zone limitrofe oraşului Constanţa „să fie trecute sub influenţa oraşului”, astfel încât „orice schimbare a stării actuale şi orice lucrări noi s-ar face în viitor, să aibă asentimentul oraşului Constanţa”. Aici, intra o zonă de 200 metri lărgime în jurul lacului Siut Ghiol, precum şi o alta, înspre Agigea, pe marginile căii ferate.
Spaţiul verde, pe primul plan pentru edilii din anii 40
Oraşul a fost împărţit în zone de clădiri, militare şi industriale, despărţite între ele de plantaţii masive, iar, fiecare cartier al oraşului, era „prevăzut a fi străbătut de fâşii plantate”.
Interesant este că se dorea ca unităţile militare să fie scoase în afara oraşului, ele fiind înconjurate de cartiere, şcoli şi biblioteci.
Ideea de a scoate unităţile militare în afara oraşului nu era impusă din considerente estetice, ci pentru a proteja Constanţa de bombardamente.
„Pentru a se lua orice caracter militar spre a deveni un port şi un oraş pur comercial, fără a fi periclitat de bombardamente în caz de război, s-a prevăzut în afara oraşului, dincolo de zona împădurită, o zonă militară, aşezată lângă calea ferată, lângă o şosea importantă care leagă nordul cu sudul Dobrogei şi lângă o şosea care merge direct în centrul oraşului”. Aici, urmau a fi construite cazărmi noi, cele din oraş având deja o jumătate de secol, dar şi locuinţe pentru ofiţeri, înconjurate la rândul lor de o zonă verde.
Zone rezidenţiale cu locuinţe burgheze
Pe de altă parte, oraşul avea să posede o zonă rurală în cartierul Viile Noi, destinată construcţiilor de ferme şi având parte de o infrastructură redusă, apoi o zonă suburbană locuită de populaţia mai săracă a oraşului, dar care îşi putea îngriji o gospodărie, precum şi mai multe zone rezidenţiale, cuprinzând atât locuinţe muncitoreşti, cât şi locuinţe burgheze.
Planul de dezvoltare a oraşului avea în vedere şi atragerea activităţilor industriale la Constanţa, prin rezervarea unor terenuri aproape de căile ferate şi de şoselele importante, dar la care să ajungă uşor şi muncitorii de la locuinţele lor.
Autostrăzi cu patru benzi pe sens între Mangalia şi Bucureşti
Constantin Cheramidoglu spune că edilii din perioada interbelică estimau că în anul 1960, Constanţa avea să ajungă la 130.000 de locuitori, iar planurile de dezvoltare urmau să le asigure acestora condiţii favorabile de viaţă şi de lucru. „Astfel, la vest de lacul Tăbăcăriei, se preconiza împădurirea a câteva sute de hectare, pentru irigarea cărora urma să se ridice un turn rezervor de apă, la cota de 60 metri deasupra mării. Poziţia sa avea să-l transforma într-un punct de interes turistic, de acolo putându-se admira priveliştea întregului oraş şi a lacurilor din zonă. Adăugăm doar autostrăzile cu patru benzi pe sens ce aveau să lege oraşul de Mangalia şi spre Bucureşti şi vedem că acest plan urbanistic oferea Constanţei şansa unei evoluţii rapide, pe care doar declanşarea războiului avea să i-o răpească“, spune Cheramidoglu.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
