Minunea naşterii lui Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Iisus. A trăit în pustie mâncând lăcuste şi miere sălbatică

Publicat: 24.06.2020 03:56

Ultima actualizare: 02.08.2022 22:20

Ioan Botezătorul - icoană ortodoxă

Pe 24 iunie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte naşterea Sfântului Ioan Botezătorul sau Sînzienele. Numele de „Botezătorul“ aminteşte de faptul că Ioan a fost cel care l-a botezat în apele Iordanului pe Iisus Hristos.

Ioan Botezătorul este considerat cel mai important sfânt al Bisericii, acest lucru fiind relevat chiar de către Iisus: „Adevăr vă spun, că dintre cei născuţi din femeie nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei XI, 71).

În teologie, Ioan Botezătorul este numit şi „înaintemergătorul” Domnului, omul născut cu 6 luni înainte de Mesia, cel care a vorbit despre venirea Acestuia şi necesitatea întoarcerii la pocăinţă a oamenilor.

La fel cum Iisus s-a născut în chip minunat din Fecioara Maria, şi Ioan Botezătorul s-a născut printr-o minune în familia a doi soţi bătrâni, Elisabeta şi Zaharia, aceasta fiind prevestită cu 800 de ani îanainte, în Vechiul Testament: „Glasul celui ce strigă în pustie gătiţi calea Domnului, drepte faceţi căile Lui" (Isaia XL, 3).

Evanghelia lui Luca povesteşte naşterea lui Ioan Botezătorul. Zaharia, preot la Templu, era căsătorit cu Elisabeta, rudă a Fecioarei Maria. Singura lor tristeţe era că Dumnezeu nu i-a binecuvântat cu copii.

Într-o zi, când Zaharia era de rând să tămâieze la Templu, îngerul Gavriil i s-a arătat şi i-azis: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. El va fi mare înaintea Domnu¬lui. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de duh sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor” (Luca I, 13-15).

Zaharia s-a îndoit de această profeţie, de aceea a fost pedepsit luându-i-se darul vorbirii până la adeverirea celor spuse de înger.

Abia la momentul tăierii împrejur a pruncului, Zaharia îşi redobândeşte darul vorbirii. Atunci cere o tăbliţă şi scrie că noul născut va purta numele de Ioan.

„Sfânta Tradiţie arată că atunci când Irod a ucis pruncii, fiind amăgit de magi, Sfânta Elisabeta a fugit cu pruncul Ioan în pustie şi, murind ea după puţină vreme, iar Zaharia fiind omorât din porunca lui Irod în templu, Sfântul Ioan - pruncul a rămas în pustie, hrănindu-se cu lăcuste şi miere sălbatică. La vârsta majoratului a ieşit la predică şi veneau la el noroade multe din Ierusalim, din Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului, care, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi în râul Iordanului”, spune preotul Octavian Popescu, în revista „Glasul Bisericii” nr. 5-6, 1967.

A dus o viaţă ascetică, se hrănea puţin şi se îmbrăca într-o haină de păr de cămilă, încins cu o curea. Harul lui a atras mulţimea care-l căuta şi care a început să creadă că el este Mesia cel profeţit de Vechiul Testament. Dar Ioan le răspundea: „Nu sunt eu Hristosul!” Şi l-a întrebat: „Eşti Ilie?” Şi a răspuns: „Nu!”, „Eşti proorocul?”, „Nu!”. „Dar cine eşti?” „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie, neteziţi căile Domnului, cum a zis Isaia Proorocul” (Ioan I, 19-23).