Ce sărbătorim la 25 octombrie:  „Ardealul sfânt, oferit cu generozitate de dictatorii Europei magnaţilor unguri, a revenit azi la patria din care a fost rupt“

Carei, un simbol al românilor

Eliberarea oraşului Carei, la 25 octombrie 1944, a însemnat nu numai respingerea trupelor germane şi ungare dincolo de graniţa firească din vestul României, dar şi eliberarea întregului Ardeal, anulându-se astfel, consecinţele dictatului de la Viena de la 30 august 1940 prin care Ungaria ocupase o bună parte din teritoriul României.

Istoricul Alesandru Duţu explică de ce data de 25 octombrie este importantă în istoria poporului nostru şi evocă mulţumirile aduse de generali celor care au luptat pentru eliberarea întregului Ardeal. 

Generalul Mihai Racoviţă, ministrul de Război:

,,După patru ani de cumplită suferinţă şi împilare maghiară Ardealul a fost eliberat de sub hoardele cotropitoare. Stindardul libertăţii şi drepturilor noastre nepieritoare îmbracă azi în sărbătoare oraşele şi satele pângărite de urgia uzurpatorilor... Plaiurile şi codrii Maramureşului, Ţării Oaşului şi Crişanei vuiesc iarăşi de voioşia libertăţii câştigate. Românii de pretutindeni, cu mic cu mare, tresaltă la sunetul trâmbiţelor biruitoare. Ardealul sfânt, leagăn scump al românilor, furat printr-un odios dictat, oferit cu generozitate de dictatorii Europei magnaţilor unguri, pentru întregirea latifundiilor lor, a revenit azi, prin luptă dreaptă şi jertfă vrednică la patria din care a fost rupt” (ordinul general nr. 77 din 26 octombrie 1944).

Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei 4:

,,La chemarea Ţării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda dreptăţii poporului român. Tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi. Apoi, alături de marea armată sovietică, aţi trecut la atac şi după lupte grele de zi şi noapte, fără răgaz, aţi înfrânt dârza apărare a Mureşului! Zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump. Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte, aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins. Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru desăvârşirea înfrângerii definitive a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi, ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul. Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi înscris în cartea de aur a poporului nostru. Luând pildă de la cei care au pus patria mai presus decât viaţa continuăm lupta!” (ordinul de zi nr. 292 bis din 29 octombrie 1944).

Generalul Emanoil Leoveanu, comandantul Corpului 6 armată: ,,Tăvălugul de foc dezlănţuit de voi, bravi ostaşi ai acestui corp de armată, a pus pe fugă , spre graniţe trufia inamicului. Iureşul vostru nimicitor nu cunoaşte stavilă, iar braţul vostru, braţ al dreptăţii milenare, loveşte fără cruţare pe cotropitori. Pământul Ardealului, frământat de suferinţa atâtor martiri, udat cu sângele atâtor eroi, este dezrobit prin braţul vostru eliberator, iar locurile dragi, sfinţite cu jertfa lui Horia, Cloşca şi Crişan, sunt chemate să-şi reia viaţa lor românească, curmată temporar de duşman… Istoria va înregistra cu admiraţie capacitatea voastră de rezistenţă, dârza şi neînduplecata noastră hotărâre de luptă. Ploile, terenul desfundat, căile de comunicaţie foarte reduse şi rele, podurile distruse, şoselele minate, nu au fost bariere ale înaintării voastre, ci îndemnuri pentru a grăbi reînvierea românească în Ardeal” (ordinul de zi nr. 109 din 25 octombrie 1944).

Generalul Costin Ionaşcu, comandantul Diviziei 9 infanterie: ,,Înainte de a vă spune cuvântul meu de profundă mulţumire, recunoştinţă pentru măreţele voastre fapte de arme să ne reculegem gândurile şi cu sufletele strânse de durere, dar pline de mândrie, să îngenunchem la mormintele camarazilor noştri căzuţi în lupta grea şi sfântă, presărând cu trupurile lor plaiurile şi munţii Ardealului, stropind pământul cu nobilul lor sânge. Un gând de recunoştinţă şi pentru cei de acasă, care sunt văduviţi de cei căzuţi. Căzuţi în lupta sfântă pentru dezrobirea şi fiinţa neamului, voi aţi trecut în legendă… Ţara întreagă laudă faptele voastre. Vă mulţumesc, bravii mei ostaşi, pentru jertfele voastre măreţe, pe care le-am urmărit stand în rândurile voastre” (ordinul de zi nr. 13 din 25 octombrie 1944).

La 1 octombrie 1959, prin Decretul nr. 381, ziua de 25 octombrie a devenit Ziua Armatei Române. 

Vă mai recomandăm:

Istoria miilor de români care au luptat voluntar pentru Armata Germană în ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial

Povestea ultimului supravieţuitor român al Primului Război Mondial. A murit uitat de stat, în cel mai crunt anonimat

Eroul de pe frontul de Est decorat de mareşalul Ion Antonescu. „De trei ori am pus pistolul la tâmplă şi am vrut să mă împuşc“

Poveştile impresionante ale eroinelor în halate albe din spatele frontului: „Am tratat şi români, şi nemţi, şi ruşi“

Suferinţele unui ofiţer român în lagărul sovietic Oranki. „Şocul a fost când am văzut căruţe trase de români înhămaţi. Nu a fost o zi în care să nu-mi fie foame“

Distrugătoarele României, aşii Marinei care au ajuns la fier vechi din cauza ruşilor. Navele erau mai bine echipate şi mai rapide decât cele pe care le avem azi