Întâmplarea care l-a ruşinat teribil pe consulul otoman la Constanţa

Gelal Bey, primul consul otoman la Constanţa, alături de cadâna sa Latiffe FOTO reproducere

Primul consul turc la Constanţa, Gelal Bey, a fost victima unei înscenări puse la cale de o familie de cârciumari români. La Medgidia, reprezentantul puternicului Imperiu Otoman avea să fie şantajat de părinţii unei frumoase codane de 19 ani.

În Dobrogea abia românizată, Gelal Bey, fiu de paşă, fusese numit consul al Imperiului Otoman la Constanţa, după Războiul de Independenţă din 1877. Gelal era prieten cu Agop Zambaccian, tatăl viitorului colecţionar celebru, constănţeanul Krikor Zambaccian.

În cartea sa „Constanţa, spectacolul modernităţii târzii 1878 – 1928“, Doina Păuleanu redă articolul „Scene din viaţa dobrogeană de altădată“, publicat de Krikor H. Zambaccian în „Universul literar“ (21 ianuarie 1939), ilustrat de Iosif Iser. Armeanul relatează cele întâmplate, mărirea şi decăderea demnitarului turc.

Moştenitor al unei însemnate averi în Medgidia, Murfatlar şi Constanţa, Gelal Bey locuia la Medgidia, într-un fel de caravan seray, o vastă clădire cu o mulţime de atenanse (anexe – n.r.). Se căsătorise cu fiica unui mare demnitar de la Curtea Imperială, Latiffé Hanum, fiica lui Şukri Paşa, ministru de Externe.

Într-una dintre proprietăţile turcului, din Medgidia, îşi făcuse cârciumă un mocan, Dragomir Poşircă. Românul tot îi cerea consulului să îi vândă clădirea, dar acesta refuza, preferând să încaseze chiria.

Norocul cârciumarului a fost chiar fiica sa, Viorica. Fata avea 19 ani, era roşcovană, cu ochi verzi, planturoasă şi pricepută la flirtat cu clienţii.

Când a văzut-o, Gelal Bey a căzut victimă farmecelor ei. S-a îndrăgostit lulea de fata cârciumarului Poşircă şi a copleşit-o cu cadouri. Gesturile sale de adoraţie erau din ce în ce mai evidente, amorezul nefăcând risipă în a-şi arăta înflăcărarea.

Simţind ocazia unică, mama fetei i-a exploatat turcului slăbiciunea. Cârciumăreasa a aranjat într-o zi ca Gelal Bey să rămână singur în odaie cu fata.

Consulul a sărit s-o îmbrăţişeze, să o sărute şi, când era gata-gata să se lase cuprins de focul pasiunii, mama fetei, care pândea în prag, a năvălit în odaie, însoţită de un subcomisar şi doi martori.

În strigătele mamei, în vaietele fetei, înaltul demnitar străin a fost acuzat de atentat la pudoare. Bulversat de cursa care îi fusese întinsă, Gelal Bey a cedat şantajului. În faţa unui scandal public şi mai ales diplomatic, consulul încolţit a iscălit un act de vânzare a clădirii către familia de cârciumari din Medgidia.

Decăderea lui Gelal Bey a continuat la Revoluţia turcă, când vechiul regim a fost înlăturat şi, odată cu el, toţi demnitarii. Consulul Constanţei a fost demis şi s-a trezit părăsit de toţi admiratorii şi de prietenii de ocazie.

Rămas singur, fără familie, Gelal Bey s-a stins din viaţă la Constanţa. Deşi şi-a exprimat dorinţa de a fi aruncat la câini după moarte, Gelal Bey a fost înmormântat de familia Zambaccian „în amurgul unei zile de toamnă“, cu onorurile cuvenite unui mare demnitar.