Povestea locotententului clujean care a refuzat să ucidă la Revoluţie: „Le-am spus militarilor: indiferent de situaţie, nu vom trage în oameni“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ionel-Marian Hetea (58 de ani) este singurul ofiţer al armatei române implicat în evenimentele din decembrie 1989 care are calitatea membru de onoare al unei asociaţii de revoluţionari din Cluj. El a avut curajul să nu asculte un ordin care ar fi costat vieţile unor oameni nevinovaţi, riscând în schimb să fie executat după o judecată sumară la Curtea Marţială.

„Dacă Revoluţia nu reuşea, eu puteam să-mi pierd viaţa pentru că nu am respectat ordinele, însă superiorii mei s-au temut că-şi pierd funcţiile şi probabil de aceea nu au făcut tot ce le-a stat în putinţă să evite moartea oamenilor nevinovaţi”, a explicat pentru „Adevărul” Ionel-Marian Hetea (58 de ani), locotenent major în rezervă, de ce Revoluţia din 1989 s-a soldat la Cluj-Napoca cu 27 de morţi şi 51 de răniţi. Hetea este singurul ofiţer clujean membru de onoare al Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei Cluj pentru că a refuzat să tragă în oamenii nevinovaţi, riscând astfel Curtea Marţială şi o aproape sigură condamnare la moarte.

Vom trage în ţinte vii

În 1989, Marian Hetea avea 34 de ani, era locotenent major artilerist la Unitatea Militară 01215 Floreşti şi spune cu mâna pe inimă că iubea Armata: „Pentru mine Armata a fost şi mamă şi tată. De la 14 ani am plecat la liceul militar din Câmpulung Moldovenesc şi apoi am făcut Şcoala de Ofiţeri de la Sibiu”. După declanşarea evenimentelor de la Timişoara, la UM 01215 Floreşti s-a dat alarma de luptă parţială. Pe 21 decembrie, în jurul orei 15.00, s-a primit ordin ca militarii să intre în Cluj-Napoca. Hetea a primit comanda a opt militari în termen, înarmaţi cu câte 300 de cartuşe de război, deşi erau nepregătiţi pentru astfel de misiuni.

Grupa lui a fost poziţionată vizavi de fabrica de bere Ursus, pe strada Moţilor, principala arteră care făcea legătura între cel mai mare cartier muncitoresc, Mănăştur, şi centrul oraşului. Erau instruiţi din unitate cum trebuie să acţioneze:

„Vom fi puşi în situaţia de a trage în <<ţinte vii>>, vom face uz de armă în caz de nevoie...vom trage chiar în plin fără cruţare...pentru că cei care vor face răzmeriţa nu sunt oameni”.

Militarii au fost informaţi că numeroşi străini au intrat în ţară în ultima perioadă şi că aceştia vor pune la cale mai multe diversiuni. Hetea şi militarii săi erau primii care ar fi dat piept cu manifestanţii.  Misiunea lor era să oprească „huliganii” să ajungă în centrul oraşului, dar şi să-i blocheze pe studenţi să coboare pe strada Mărginaşă, arteră care mergea din complexul Haşdeu şi până în zona fabricii de bere. Dacă treceau de Hetea şi oamenii lui, pe manifestanţi îi mai aştepau, la câteva sute de metri, un al dispozitiv de militari. În jurul orei 15.40 s-au auzit focuri de armă din Piaţa Libertăţii, unde erau împuşcaţi primii manifestanţi.

„Rezonanţa era atât de diabolică încât aveam senzaţia că se trage la 50 de metri de mine. Troleibuzele au fost oprite, iar pe lână noi treceau oameni care veneau din centru şi mergeau spre Mănăştur. Unii se uitau la noi cu spaimă, alţii cu reproş”, îşi aminteşte clujeanul.

Printre cei care mergeu spre casă, a recunoscut o cunoştinţă şi a întrebat-o ce se întâmplă: „Ionele, pare-se că armata trage în oameni”. „<<Nu se poate>>, am zis, şi a început să-mi tremure obrazul şi să-mi bată inima mai tare”. 

 „Eu eram mai idealist, ştiam una şi buna, viaţa e un dar, numai Dumnezeu o ia.

În plus de asta, chiar în ziua aceea, nevastă-mea s-a înţeles cu tatăl meu, care locuia în Mănăştur, să treacă pe la el să ia bradul care-l adusese pentru cele trei fetiţe ale noastre. Pentru a ajunge la el, trebuia să treacă pe lângă militarii despre care auzisem că trăseseră în oameni”, relatează bărbatul. În acel moment, Hetea şi-a luat oamenii şi au urcat o stradă lăturalnică, strada Mărginaşă, astfel încât să nu fie văzuţi de pe artera principală:

„Acolo am stat de vorbă pe îndelete cu militarii. Le-am spus că suntem într-o situaţia delicată, dar indiferent de situaţia în care vor fi puşi, un lucrul să fie clar: <<nu vom trage în oameni>>”.

“În Piaţa Mihai Viteazu e mort peste mort”

La un moment dat, de la o poartă apare un om care îl întreabă speriat: „Aveţi ordin să trageţi în oameni? Soţia nu mi s-a întors de la serviciu şi am auzit focuri de armă”. „Ca să-l încurajez vorbesc cu el şi-i spun că nu vom acţiona împotriva oamenilor şi-l rog să-mi permită să dau un telefon acasă. Chiar atunci, soţia lui venea gâfiând. Ne-a spus, spre groaza tuturor: <<în Piaţa Mihai Viteazu e mort peste mort, armata a tras în oameni>>”, îşi aminteşte locotenentul.

O piatră îi fusese luată de pe inimă când sună acasă: „Soţia venise spre Mănăştur, însă în Piaţa Libertăţii unde se trăsese, un coleg de-al meu o văzuse şi o trimisese acasă spunându-i că e foarte periculos. I-am spus să stea în casă şi să aibă grijă de fetiţe. La un moment-dat plângeam toţi la telefon”.

Îl rugă pe om să dea drumul la radio şi astfel află de la Europa Liberă că în toată ţara sunt proteste. În timp ce ieşise afară pentru a le a întări ordinul de a nu trage către soldaţi, un alt vecin de pe stradă, care tăiase porcul, venea spre ei cu o farfurie cu jumări şi o franzeluţă: „I-am lăsat pe militari să mânânce şi l-am rugat pe om să ne primească în curtea lui. Avea o poartă din fier, înaltă, fără viziblitate din stradă”. 

„Oriunde călcam erau tuburi de cartuşe de război”

„În jurul orei 16.30, dinspre cartierul Mănăştur se aude vuietul unei mari mulţimi de oameni care strigau: <<Doina Cornea >>, <<Jos Ceauşescu >>, <<Jos comunismul>>.  Înaintarea mulţimii este oprită de focuri de armă. Încremenesc. Nu-i posibil aşa ceva. Regret amarnic că m-am făcut ofiţer în armată. Aud lumea cum se adăposteşte de gloanţe urcând pe strada Mărginaşă. Ce se întâmpla dacă nu intram în curte părăsind dispozitivul?”, îşi aminteşte militarul. După o vreme s-a lăsat liniştea, iar în jurul orelor 23.00, Hetea a coborât cu oamenii săi pe strada Moţilor, în zona Fabricii de bere.

„Oriunde călcam erau tuburi de cartuşe de război”, povesteşte el.

Militarii trăseseră focuri de avertisement, dar şi spre oameni. „Unii din exces de zel au împuşcat oamenii, alţii din cauza panicii, a fricii”, crede Hetea. Când îl vede, comandatul unităţii, colonelul Burtea Valeriu, îl ameninţă cu Curtea Marţială pentru părăsirea dispozitivului în caz de război şi îi ordonă să preia comanda întregului dispozitiv. „Bine tovarăşe marior, dar vă solicit ca nimeni să nu mai dea ordine aici”, spune Hetea. La câteva minute, iar se auzi vuietul mulţumii care venea din Mănăştur. Îi mai ceru comandantului ca la intervenţie să participe doar cei opt militari pe care i-a instruit să nu tragă. „<<Fă cum vrei>>, îmi spune. Îi era oarecum teamă de acţiunea celorlalţi, care trăseseră în jurul orei 18.00 mii de cartuşe”, explică Hetea.

La vederea militarilor, manifestanţii se opresc la câteva sute de metri distanţă: „La un moment dat, un grup de câteva persoane se desprinde şi înaintează spre noi. În acel moment, merg singur, cu mâinile ridicate, spre ei. Mă gândeam că astfel soldaţii nu vor trage. Rămân toţi uluiţi. Scandările încetează. Cei din grup, văzând că au cu cine discuta mă roagă să primim o delegaţie pentru discuţii. Li se citea pe chip hotărârea şi pot să declar că nu miroseau a alcool cum s-a zvonit”.

Se lăudau că au împuşcat oameni

Hetea se întoarce şi raportează comandantului, care strigă suficient de tare să fie auzit şi de manisfestanţi : „Nu parlamentăm!”. Aceştia încep să huiduie şi să înainteze.  „Atunci comand <<stai!>>,<<stai că trag!>>, <<foc de avertismen!>> Mulţimea se opreşte. Un cetăţean încearcă să se streacoare sub un troleu oprit cu burduful în marginea trotuarului. În acel moment, pe lângă mine iese furios maiorul Cocan Laurenţiu, care furios, începe să tragă foc după foc spre om. Rămân consternat. Mă întorc spre comandant, care era lângă noi şi-l rog să-mi ia comanda, spunând că doresc să părăsesc misiunea. Mă întreabă <<de ce?>> şi când mă uit spre Cocan care continua să tragă după cetăţean înţelege şi îmi permite să plec”. Peste puţin timp, apar scutierii Ministerului de Interne care împrăştie în câteva minute mulţimea fără să mai moară nimeni. Pe la miezul nopţii, militarii se retrag la unitate.

„Cu mine nu prea vorbea lumea, eram marginalizat de propriii mei colegi. Se lăudau cu <<vitejia>> lor, iar pe mine mă aştepta Curtea Marţială”. Nouă persoane au murit şi 13 au fost rănite atunci la fabrica de bere.

A fost dat exemplu

A doua zi, dimineaţa, armata a ieşit din nou în oraş, însă Hetea şi grupa lui au fost lăsate în unitate. Locotenentul era sigur că va fi executat. În jurul orei 14.00, militarii au revenit la cazarmă întrucât situaţia se schimbase: dictatorul a fugit, revoluţia a învins. Comandantul l-a chemat atunci la el şi l-a lăudat pentru modul cum a acţionat.

Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie l-a dat exemplu în sentinţa din 2006 a Revoluţiei de la Cluj: „Împuşcarea victimelor putea fi evitată, prin recurgerea la manevre de deplasare a trupelor pe străzi lăturalnice, aşa cum a procedat locotenentul major Hetea Marian”.

Pentru că a fost singurul ofiţer activ în timpul Revoluţiei de la Cluj care a reuşit să rămână om în condiţiile extreme de atunci, Armata nu i-a acordat nici măcar o distincţie onorifică. Despre avansare nici nu poate fi vorba, dar au fost avansaţi ofiţeri care au stat în unitatea militară fără să facă nimic.

„Evenimentele care au urmat în societate în general şi în armată în special m-au făcut să iau decizia de a părăsi armata. Nu a avut legătură cu ce s-a întâmplat la Revoluţie. Rămân convins însă, chiar dacă suportam consecinţele grave cu care fusesem ameninţat, că nu am făcut decât să-mi onorez calitatea de om”, concluzionează Hetea, care acum este pensionar.

Victimele şi călăii de la Fabrica de bere

În incidentele de pe strada Moţilor, din zona Fabricii de bere, din Cluj-Napoca au murit 9 persoane şi 13 au fost rănite. Ofiţerii care au participat la evenimentele de aici care au fost condamnaţi sunt: colonelul Valeriu Burtea - comandantul UM 01215 Floresti - 9 ani  de închisoare pentru instigare, prin participatie improprie, la omor deosebit de grav; locotenentu colonelul Laurenţiu Cocan - 9 ani inchisoare pentru instigare, prin participaţie improprie, la omor deosebit de grav.

Mai puteţi citi:

Dezvăluire şocantă despre fotografiile apărute în „Paris Match” cu Revoluţia din Cluj. Imaginile publicate în 1990 i-au scăpat pe securişti de la moarte

FOTO În stradă, la Cluj, cu Constituţia în mână. Clujenii spun „nu” legii securităţii cibernetice. „Schimbarea nu depinde de politicieni, ci de noi”

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite