Mega Image transmite regrete, nu şi scuze, persoanei nevăzătoare umilite de un paznic al magazinului
0
O clujeancă nevăzătoare a fost împiedicată, zilele trecute, să intre într-un magazin Mega Image cu câinele însoţitor. Reprezentanţii companiei susţin că este „o abatere punctuală a personalului din magazin” şi transmit „regrete“ persoanei implicate.
„Magazinul e plin de alimente, ce să caute animalul înăuntru?", a motivat paznicul unui magazin Mega Image din Cluj-Napoca de ce nu lasă o persoană nevăzătoare însoţită de câinele ei să-şi facă cumpărăturile. Diana Ada a sunat la Poliţia locală şi, într-un târziu, problema s-a rezolvat.
Mega Image a transmis următoarea reacţie:
„Ca urmare a incidentului din data de 21 iulie 2020, în magazinul Shop&Go din Cluj-Napoca, în care unei persoane nevăzătoare nu i-a fost permis accesul cu câinele-ghid în magazin, considerăm că este foarte important să explicăm întregul context, în detalii.
Noi, Mega Image, ne implicăm activ în susţinerea comunităţilor din care facem parte, susţinem şi respectăm drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi cu deficienţe de auz şi de vedere. Alături de Asociaţia Light Into Europe avem o colaborare pe termen lung, încă din 2017, prin care ne implicăm şi în pregătirea câinilor-ghid pentru persoanele nevăzătoare astfel încât să fie bine instruiţi pentru zonele publice, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Programele de instruire a câinilor-ghid, care includ acomodarea cu spaţiul, recunoaşterea produselor şi a amplasării acestora se realizează în magazinele Mega Image, cu întregul nostru suport.
Suntem astfel unul dintre primii retaileri care a implementat instruirea personalului şi accesul în magazine pentru câinii-ghid ai persoanelor cu deficienţe de vedere.
Mai mult, suntem parteneri activi în diverse programe specifice din comunităţi, precum: strângere de fonduri necesare programelor pentru dresaj câini-ghid, dezvoltarea materialelor educative pentru tinerii cu dizabilităţi, alături de programe de voluntariat prin care angajaţii Mega Image se implică activ.
În Cluj, avem o comunitate de colegi hipoacuzici pe care i-am integrat în echipa noastră şi îi susţinem permanent.
În ceea ce priveşte incidentul recent, situaţia a fost o abatere punctuală a personalului din magazinul Shop&Go, care, deşi a avut instructajul necesar pentru drepturile pe care le au persoanele nevăzătoare şi accesul permis cu câini însoţitori, din păcate nu le-au respectat. În toate magazinele noastre sunt respectate drepturile tuturor clienţilor noştri şi nu au existat până acum astfel de situaţii.
Transmitem încă o dată regretul nostru persoanelor care au întâmpinat probleme în magazinul Shop&Go, le mulţumim pentru semnalare şi implicare şi le asigurăm că am luat deja măsuri să evităm altele similare prin reinformarea magazinelor din toată reţeaua noastră pentru a preveni astfel de abateri în viitor.
Continuăm să rămânem implicaţi şi să fim alături de comunităţile din care fac parte persoane cu dizabilităţi şi cu deficienţe de auz şi de vedere.”
Ce s-a întâmplat
Diana Ada a postat pe pagina ei de Facebook întrega „aventură neplăcută”. Tot ce şi-a dorit a fost să-şi cumpere un litru de lapte şi o pâine. Agentul de pază al magazinului Mega Image a refuzat însă s-o lase să intre însoţită de câinele care o ajută să se descurce:
„Mă gândesc la cum unii oameni, pentru că sunt nevăzătoare, mă reduc la... nici măcar nu ştiu la ce. Dar ştiu cât de frustrată mă simt când "nu am voie" să intru cu Zafira, câinele meu ghid, în locuri în care conform legii 448/2006 am dreptul de a intra. Şi mai ştiu că e frustrant şi că în momentul în care sunt însoțită şi de o persoană, oamenii să i se adreseze ei, ca şi când aş fi responsabilitatea lor, ca şi când nu aş avea propria capacitate de a gândi, de a mă apăra, de a vorbi.
Am vrut în seara asta să intru la Mega Image-ul de pe Piezisă, în Cluj-Napoca. Ploua, şi i-am zis prietenei mele că voi intra cu ea, deşi nu aveam nevoie decât de un lapte şi o pâine. Domnul de la pază ne-a zis că nu avem voie. Că "magazinul e plin de alimente, ce să caute animalul înăuntru?". Prietena mea a încercat să îi explice că sunt nevăzătoare, că câinele e ïnsoțitor, că există o lege. Domnul s-a aşezat în uşă. Nu, nu şi nu. "Nu are voie* îi tot zicea prietenei mele care în cele din urmă i-a zis că sună la poliție.”
„Polițistul local i-a zis că e spațiu privat şi că magazinul are dreptul de a-şi selecta clienții”
Poliţistul local sunat a spus, iniţial, că Diana nu are ce face, pur şi simplu nu poate intra în magazin, dacă paznicul îi refuză accesul.
„Polițistul local i-a zis că e spațiu privat şi că magazinul are dreptul de a-şi selecta clienții. Prietena agitată a încercat să-i explice ceva despre incorectitudinea selecției pe criterii care discriminează şi despre faptul că supermarketurile sunt spaţii publice în România, iar conform legii menționate am acces înăuntru. În cele din urmă, s-a terminat apelul la 112. „O să vină un echipaj, trebuie să aşteptăm.
Până să vină echipajul, domnul de la pază a sunat-o pe şefa de magazin. Din ce am dedus din discuția lor, aş fi avut voie cu Zafira în magazin, dacă ar fi fost un câine de talie mică şi aş fi putut-o purta în brațe. Zaf e ochii mei, e independența mea. Practic vorbind, ea mă cam "duce pe brațe". Vă închipuiți cum aş fi eu, nevăzătoare, umblând dezorientată cu un Golden Retriever de 30 kg în brațe? Da, într-un supermarket aş fi dezastru.
După aproximativ 15 minute a ajuns echipajul de poliție.
Paznicul panicat a sunat-o iar pe şefă. I-a zis că-i cu domnii polițişti. Şefa a vrut să vorbească la telefon cu un polițist. polițistul îmi nota datele şi i-a zis să-i dea telefonul doamnei să-i explice. Paznicul i-a dat telefonul Adrianei. Eu mă aşteptam ca Adriana să-mi dea telefonul mie. Adriana i-a explicat că eu am voie cu câinele în orice spațiu public. La un moment dat, am auzit-o zicând un şir de nuuri, urmat de "în niciun caz, ea are câinele pentru a fi independentă, cum să-l legăm la uşă?"
„Există o lege şi am voie să intru“
Într-un final, Diana a fost lăsată să intre şi să-şi facă cumpărăturile:
„În tot timpul ăsta, eu am aşteptat să ajungă şi la mine telefonul. Chiar voiam să vorbesc şi eu cu doamna, dar n-am mai apucat. A vorbit până la urmă şi polițistul, i-a explicat că există o lege şi că am voie să intru. Eu am tot aşteptat, dar mi-am dat seama că deşi eu eram "problema", am fost cel mai puțin implicată în fiecare conversație care a avut loc în jurul conflictului.
Practic, Adri, considerată a fi responsabilă de mine, a fost abordată de fiecare dată, ceea ce m-a făcut să mă simt inutilă. Până la urmă, ne-am cumpărat laptele dorit, dar cred că mâine dimineață voi mânca un sendviş.”
Vă mai recomandăm să citiţi:
Se încarcă comentariile...
