Ce ajutor a oferit România Ucrainei şi ce ar mai putea face. Un general explică de ce nu am trimis armament Kievului

Ce ajutor a oferit România Ucrainei şi ce ar mai putea face. Un general explică de ce nu am trimis armament Kievului

Dmitro Kuleba (stânga) i-a mulţumit omologului său român, Bogdan Aurescu, pentru sprijinul oferit Ucrainei. FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea

Opinia generală este că România s-a implicat şi a ajutat pe măsura puterilor sale Ucraina, dar există şi voci care cred că se putea face mai mult. „Adevărul“ a discutat despre această realitate cu trei experţi importanţi, un profesor de relaţii internaţionale, unul de ştiinţe politice şi un general.

Ştiri pe aceeaşi temă

România a fost lăudată în presa occidentală pentru felul în care i-a ajutat pe refugiaţii ucraineni, însă o parte a opiniei publice, dar şi unii specialişti cred că mai degrabă nu a făcut suficient pentru vecinii din Nord - deşi ministrul de externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, a mulţumit României pentru sprijinul acordat. 
 
„Dacă o ţară vine la noi şi ne spune «nu avem tancuri, dar avem veste», noi înţelegem acest lucru. În anumite cazuri vedem că ţările pot să facă ceva, dar nu o fac pentru că nu vor să aibă o relaţie proastă cu Rusia. Dacă vedem că acest lucru nu se întâmplă, creştem presiunea diplomatică şi publică. Nu este cazul României. Ce nu acceptăm este ipocrizia. Nu este cazul României. România a fost sinceră şi deschisă de la începutul acestui război“, a spus Kuleba, la Bucureşti, recunoscând public eforturile României.
 

Naumescu: „România a făcut ceea ce trebuia să facă“

Valentin Naumescu, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe şi consul al României la Toronto, actualmente profesor la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj consideră că România a făcut, în general, ceea ce ar fi trebuit să facă. El a remarcat ajutorul oferit refugiaţilor, dar şi sprijinul politic consistent pentru Ucraina. 
 
„România a ajutat refugiaţi ucraineni, asta este cert, a fost confirmat, recunoscut pe plan internaţional, iar societatea românească s-a comportat admirabil faţă de refugiaţii ucraineni. Sigur că din punct de vedere politic, România a făcut ceea ce trebuia să facă, a condamnat ferm invazia rusească, a susţinut adoptarea sancţiunilor la nivelul Uniunii Europene, a susţinut toate demersurile de consolidare la nivel NATO, de ajutor privind Ucraina“, arată Naumescu. 
 
Valentin Naumescu consideră că România a sprijinit Ucraina după puterile sale. FOTO Arhivă personală
 
În privinţa sprijinului economic, lucrurile nu stau la fel. 

„Nu ştiu dacă economic noi am făcut cât trebuia. Nu am nişte valori foarte convingătoare ale sprijinului economic în sens de zeci sau sute de milioane de euro pe care România să le fi acordat Ucrainei în această perioadă. Dar probabil că nici economia României nu era la nivelul la care să ne implicăm într-un ajutor economic substanţial“, spune fostul diplomat. 
 
Pe de altă parte, Valentin Naumescu crede că România poate în continuare să ajute mai mult şi a amintit ultima propunere făcută de premierul Nicolae Ciucă preşedintelui Volodimir Zelenski, dar şi faptul că autorităţile române au pus la dispoziţia părţii ucrainene resurse din Portul Constanţa. 
 
„Există propunerea premierului Ciucă făcută preşedintelui Zelenski ca România să găzduiască firme ucrainene care nu mai pot să îşi desfăşoare activitatea în Ucraina şi să fie relocate în România. Sunt demersuri care s-au întreprins pentru a facilita exporturile ucrainene din portul Constanţa. O idee foarte bună, ca Ucraina să-şi continue exporturile, în special cele din zona agroalimentară, pentru că aici va fi o mare problema, ca Ucraina să continue să facă exporturi în lunile de vară şi de toamnă şi ar putea folosi portul Constanţa“, consideră profesorul Naumescu.
 

Veronica Anghel: „Nici măcar acum?”

O altă perspectivă are Veronica Anghel, profesor de Ştiinţe Politice la cunoscuta universitate americană Johns Hopkins din SUA şi cercetător la Institutul Universitar European. Ea crede că România dă dovadă de „o oarecare delăsare“ şi spune că a fost chiar întrebată în SUA de ce autorităţile române nu se implică mai mult.
 
„Mă întâlnesc cu o stupoare continuă în discuţiile avute cu reprezentanţi ai diplomaţiei americane privind o oarecare delăsare şi lipsă de atenţie şi de iniţiaţiativă a elitei politice a României în situaţia actuală. Cea mai revelatoare întrebare pe care am primit-o a fost «Not even now?» (Nici măcar acum?) 
Recunosc însă că de cele mai multe ori mă găsesc vorbind despre România fără să mă întrebe nimeni de ea. În orice discuţie avută cu colegi de la Washington, cu investitori, agenţii de consultanţă cu care lucrez, universitari sau think-tankuri, aduc România în discuţie ca un partener care trebuie trezit şi motivat, cu un potenţial uriaş. Altfel, România este absentă din referinţele şi interesele imediate ale interlocutorilor. Deşi are toate motivele şi excelente resurse umane să influenţeze această discuţie, deocamdată alege să nu o facă“, afirmă Anghel.
 
Veronica Anghel consideră că elitele române sunt delăsătoare în privinţa Ucrainei. FOTO Arhivă personală
 
În opinia ei, România ar trebui să se implice inclusiv trimiţând armament Ucrainei. „România ar trebui să se implice cu armament, ajutor umanitar, resurse tehnologice, tehnicieni, prin diplomaţie pe teren şi la Bruxelles - ca toate celelalte ţări NATO cu o populaţie care susţine atât de intens cauza Ucrainei“, mai spune Veronica Anghel.
 

„Ucrainenii nu caută arme de producţie indigenă”

„Adevărul“ a căutat să afle şi opinia unui expert militar. Generalul Virgil Bălăceanu a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei şi reprezentant al Românei la Comandamentul NATO de la Bruxelles. Generalul Bălăceanu ştie care sunt aşteptările NATO şi spune că România a ajutat în măsura în care s-a putut - deşi, spune el, Polonia sau ţările baltice s-au implicat mai mult şi au trimis armament important Ucrainei. Există însă o explicaţie privind faptul că sprijinul oferit de România pe acest plan este mai puţin consistent. 
 
„Dacă ne uităm cu atenţie la solicitările Ucrainei, există şi o explicaţie: echipamentele care ei le voiau nu existau în dotarea Armatei Române sau existau într-o cantitate insuficientă. Ucraina a solicitat arme fabricate în fosta Uniune Sovietică, dar modernizate între timp. România nu prea are aşa ceva, pentru că s-a bazat mai mult pe propria industrie de apărare, iar ucrainenii nu caută arme de producţie indigenă. N-aş spune că România n-are în dotare echipamente echivalente cu cele cerute de ucraineni, însă ei au căutat în prima fază echipamente produse în fosta URSS sau au fost produse sub licenţă de alte state, arme cu care militarii ucraineni sunt familiarizaţi, ei neavând timpul necesar şi nici antrenamentul pentru a deprinde folosirea armelor produse în România“, a explicat generalul Virgil Bălăceanu. 
 
Generalul Virgil Bălăceanu spune că România nu a putut să ajute prea mult cu armament din motive obiective. FOTO Arhivă personală
 
În continuare, el a dat şi câteva exemple concrete în acest sens. „România a avut o producţie proprie. Caracteristicile sunt apropiate de cele ale armelor sovietice, dar nu sunt identice. Nu putem compara exact tancul TR85M1 cu T72 modernizat. Ele tot tancuri sunt, dar sunt nişte diferenţe. Aceste diferenţe impun un anumit sistem de instruire, impun un anumit sistem de mentenanţă, impun un anumit mod de folosire şi atunci ucrainenii au evitat să le mai ceară. Nu au nevoie deocamdată de rachetele anti-aeriene pe care le au şi ei în dotare, de tip Strella. Noi nu mai avem multe rachete Strella, dar avem rachete de producţie românească. Dar cum spuneam, ei nu le caută pe cele care reprezintă o producţie indigenă“, a conchis generalul român.
 
Vă mai recomandăm şi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările