Ultimele cuvinte de amor scrise de Veronica Micle pe o copertă de carte şi trimise la Botoşani: ”Scumpului meu Mihai Eminescu”
0
De-a lungul timpului, Mihai Eminescu a purtat cu Veronica Micle o corespondenţă devenită faimoasă. Scrisorile cunoscute se opresc ca dată în anul 1882. Cu toate acestea la Botoşani a fost trimisă în anul 1887, ultima dovadă scrisă de iubire a Veronicăi Micle, pentru poetul Mihai Eminescu.
Celebra poveste de dragoste dintre Mihai Eminescu şi Veronia Micle a început în 1872, pe când cei doi îndrăgostiţi aveau 22 de ani. S-au întâlnit la Viena şi de atunci, din punct de vedere sentimental nu s-au despărţit. Relaţia furtunoasă, contestată de apropiaţi şi rude, ascunsă de multe ori privirilor a fost trăită cu etape de discontinuitate până la moartea poetului în 1889, urmată aproape imediat de sinuciderea Veronicăi Micle.
Iubire consumată în scrisori
Ca mărturii ale iubiri, alături de poveştile contemporanilor, stă şi corespondenţa păstrată dintre Veronica Micle şi Mihai Eminescu. Scrisorile păstrate datează între 1877 şi 1882, după care se opresc. Dealtfel este momentul în care boala îl chinuia pe poet. Cu toate acestea, ultima mărturie de dragoste în scris lăsată de Veronica Micle lui Mihai Eminescu, datează din 1887 , este mai puţin cunoscută şi a fost trimisă poetului la Botoşani.
Dedicaţia de pe carte şi scrisoarea pierdută
În 1887 Eminescu se întorcea acasă, pe locurile sale natale din Botoşani. Venea după o perioadă grea de boală şi după ce a fost internat la bolniţa Mănăstirii Neamţ din 1886. Medicii vremi ca şi psihiatrii de astăzi care s-au aplecat asupra bolii lui Eminescu, spun că suferea de sindrom maniaco-depresiv. La Botoşani îl vede venind un contemporan al său Ioan Păun Pincio. ”Era voinic şi vioi. Fără barbă şi fără mustăţi, părea foarte tânăr şi parcă nu-mi venea a crede că acesta este omul, că acesta e poetul care a suferit atât”, spune Pincio în lucrarea sa ”Eminescu la Botoşani”.
Aici poetul locuia alături de sora sa Harietta într-o casă luată cu chirie, familia Eminovici pierzându-şi toate proprietăţile. Eminescologii spun că la Botoşani în timp ce poetul se plimba, atunci când nu era doborât de slăbiciune, ducea cumplit dorul Veronicăi Micle, pe care nu o mai văzuse de mult timp. Dealtfel se bănuie că într-o zi iar fi trimis o scrisoare pe de ascuns, iubitei sale, fără ştirea surorii Harietta care nu o agreea. Scrisoarea din păcate nu a fost indentificată.
Cert este că în anul 1887, Eminescu, primeşe o dovadă de iubire de la Veronica Micle, ultima dovadă scrisă din viaţa celor doi îndrăgostiţi. Propriu-zis este o dedicaţie pe coperta cărţii de poezii a Veronicăi Micle trimisă la Botoşani. ” La Botoşani, Veronica îi trimite placheta ei de Poezii în editura lui I. Haimann din Bucureşti şi primul exemplar este trimis lui Eminescu cu dedicaţia: Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o mărturisire de neştearsă dragoste.Bucureşti 6 februarie 1887 , Veronica Micle”, spune profesorul Nicolae Iosub în articolul său din ”Jurnalul Literar” intitulat ”Un an de sfuerinţă la Botoşani”.
Ultima revedere
Dealtfel profitând de faptul că fiica sa Virginia s-a angajat ca profesoară de matematică la Externatul de Fete ”Carmen Sylva” din Botoşani, Veronica Micle vine în 1888 la Botoşani şi după două săptămâni îl convinge pe Eminescu să o însoţească la Bucureşti, unde după ce a fost internat la sanatoriul doctorului Şuţu, poetul moare în 1889.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
