Omul care sculptează linoleumul. Ce este linografia, o artă pe cale de dispariţie inventată pe vremea ţarilor ruşi

Omul care sculptează linoleumul. Ce este linografia, o artă pe cale de dispariţie inventată pe vremea ţarilor ruşi

Ioan Zaiţ este unul dintre ultimii maeştri ai linogravurii din ţară FOTO Cosmin Zamfirache

Ioan Zaiţ, un artist de 69 de ani, este unul dintre ultimii maeştri ai unei arte pe cale de dispariţie în România. Se numeşte linogravură, un procedeu grafic inventat în Rusia ţaristă acum 300 de ani.

Ştiri pe aceeaşi temă

Elevii Şcolii Populare de Arte din Botoşani văd în fiecare zi un bunic intrând pe poarta instituţiei. Cei de la clasa de pictură îl cunosc bine şi îl privesc cu respect. Este un maestru al unei arte pe cale de dispariţie în România - linogravura. Se numeşte Ioan Zaiţ, are 69 de ani şi vine de aproape 35 de ani la atelierul său din mansarda instituţiei cu sediul în Casa Ventura, o superbă casă boierească. Maestrul Zaiţ, cum îi spun puştii admirativ, este specializat în linogravură sau, cu alte cuvinte, în grafică realizată cu matriţe din linoleum, material folosit de obicei în gospodărie.
 
Artist cunoscut şi apreciat în Europa 
 
Cu asta se ocupă de la 35 de ani, iar arta sa presupune în primul rând talent şi multă răbdare. 
„Eu nu pot să mă consider un artist. Sunt un pensionar cu o mare pasiune. Eu nu vând lucrări şi nici nu am vrut vreodată să vând. Este forma de expresie, linogravura“, spune cu modestie Ioan Zaiţ, pregătindu-şi dăltiţele de săpat matriţa în linoleum. Cu toate că linografia, o ramură a graficii, este doar un hobby pentru pensionarul botoşănean, Ioan Zaiţ este un artist apreciat atât în România, dar şi în Europa, spun artiştii plastici botoşăneni.
 
A participat la numeroase concursuri de pictură şi grafică în România, obţinând în ultimii 25 de ani 20 de locuri întâi în diferite oraşe ale ţării. „Participam la categoria grafică, fiindcă linogravura face parte din această categorie. Am obţinut locuri întâi la două concursuri la Suceava, la Piteşti, Brăila, Galaţi şi ultimul dintre ele a fost la Cluj, în 2014“, spune pensionarul.
O parte a lucrărilor lui Ioan Zaiţ FOTO Cosmin Zamfirache
 
Maestrul Zaiţ are şi câteva expoziţii personale, ultimele dintre acestea fiind la Botoşani, în 2011 şi Cluj, în 2015. La acestea se adaugă şi trei participări la expoziţii internaţionale de grafică organizate în România precum cea de la Iaşi din 2010, Oradea în 2012 şi Cluj. Ioan Zaiţ este inclus ca maestru al linogravurii şi în cataloagele româneşti de grafică, care sunt difuzate în Europa.
 
„Ca artist a atins apogeul şi se menţine, este foarte apreciat. Este menţionat şi în anumite cataloage de prestigiu, în domeniul graficii. Chiar şi la ultima expoziţie din 2015 de la Cluj a participat cu 25 de lucrări. El este cunoscut în toate centrele importante: Cluj, Oradea, mai puţin Bucureştiul. Are şi un catalog personal trimis în Polonia, Cehia, Franţa, Letonia. Este pe lista linogravorilor cunoscuţi şi apreciaţi în Europa“, spune pictorul Victor Hreniuc, specialist în arte platice şi profesor la Şcoala Populară de Arte.
 
Arta abstractizării şi a răbdării
 
Arta lui Ioan Zaiţ este cu atât mai apeciată cu cât presupune o tehnică aparte, talent şi o răbdare de fier. Linogravura este o formă de grafică care se realizează prin imprimarea pe hârtie a culorilor şi formelor cioplite anterior, cu dalta, pe o matriţă din linoleum. Numărul de culori folosit de un artist este limitat. Maestrul Zaiţ explică pe îndelete cum se realizează o lucrare.
Linogravură a lui Ioan Zaiţ FOTO Cosmin Zamfirache
 
„Tehnica este aparte, mult mai greoaie decât pictura sau grafica propriu-zisă. Înainte de a începe o lucrare trebuie să te gândeşti cam ce vrei să faci şi mai ales ce culori vrei să iasă la final, pentru că, odată începută, orice greşeală este iremediabilă. Trebuie făcută schiţa. După schiţă, negativul se face pe linoleum cu dăltiţele. Se sapă în etape, pentru fiecare culoare. Apoi se acoperă suprafaţa săpată pe linoleum cu un strat subţire de vopsea, după care se face prima imprimare pe hârtie. Se curăţă linoleumul, se sapă a două oară pentru a doua culoare, se face a doua imprimare şi aşa mai departe, câte imprimări îţi permite linoleumul să faci. La urmă iese pe foaie o lucrare de grafică, după schiţa iniţială săpată în matriţa de linoleum“, spune Zaiţ. Artistul precizeză că, la o matriţă se poate lucra şi două săptămâni, cu multă migală şi atenţie, orice greşeală fiind ireversibilă. Totodată lucrarea conţine doar esenţe şi abstractizări, detaliile nu sunt la îndemână. 
 
O artă pe cale de dispariţie
 
Ioan Zaiţ este unul dintre ultimii mohicani ai linogravurii, care în România este pe cale de dispariţie. Materialele nu se mai găsesc, iar comenzile în străinătate sunt costisitoare. Pe de altă parte, puţini mai au răbdarea şi priceperea lui Ioan Zaiţ. „Am putea spune că este o artă pe cale de dispariţie tocmai din cauza materialelor utilizate. Toate linoleumurile de astăzi îndeplinesc doar condiţiile utilizării ca atare, nu permit gravarea. Există centre profesionale de linogravură în Europa. În România, nu. În Europa este fabricat special linoleum pentru aşa ceva şi are are un preţ picant. Un suport de linogravură de dimensiuni A4 ajunge la 200 de euro. Să faci dublu sau triplu costă foarte mult“, spune Hreniuc. 
Pictorul Victor Hreniuc un specialist în arte plastice FOTO Cosmin Zamfirache
 
Arta a fost inventată de ruşi în timpul domniei lui Petru I cel Mare, acum 300 de ani. Acum nu mai este practică, fiindcă nu este rentabilă. „Eu lucrez din plăcere. Nici n-am încercat să vând vreodată, deşi am avut solicitări. Eu, personal, nu am mai întâlnit oameni care să facă acest fel de artă. Se munceşte mult şi nu este rentabil. Acum se pune problema rentabilităţii: dacă faci bani lucrezi, altfel nu“, spune artistul.
 
Şeful de gară ajuns artist
 
Pasiunea costisitoare ale lui Ioan Zaiţ este sponsorizată din propria pensie. De altfel, ieşirea la pensie, în urmă cu patru ani, l-a consacrat ca artist. Ioan Zaiţ a lucrat toată viaţa la CFR. Mai precis, a fost şef de gară la Botoşani. Pasiunea pentru artă o are însă de mic. „Eram copil la şcoală când copiam din cărţi portretele poeţilor, voievozilor. Cu asta am început. Eu sunt din Suceava şi cum nu era pe atunci şcoală de artă m-am ocupat cu altceva. Uitasem de talentul meu“, spune artistul. 
 
Şi-a adus aminte însă la 35 de ani, când lucra la CFR şi a cumpărat un tablou. „Ştiu că am dat bani serioşi pe el şi m-am gândit, «dar eu nu sunt în stare să fac?». Şi mi-am adus aminte că parcă desenam frumos. M-am înscris în timpul liber, în 1980, la Şcoala Populară de Arte. Atunci am descoperit şi linogravura“, istoriseşte Zaiţ. De atunci, a încercat diferite tehnici, în principal grafică, dar s-a oprit acum 20 de ani doar asupra linogravurii, pe care doreşte s-o continue cât va mai putea ţine dalta în mână.
 
 Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: