Meşterul care deţine secretele clopului cu pană de păun: „Nu vine nimeni să înveţe să aşeze penele pe clop. Io îi îmbiu pe tineri, da` n-am cu cine!“
0
Bistriţeanul Leon Jora (68 de ani) confecţionează de peste o jumătate de veac celebrele podoabe ale costumului tradiţional din zona Năsăudului. El este supărat că niciun tânăr nu doreşte să-i devină ucenic, cu toate că pentru o roată de pene bine confecţionată se plăteşte chiar şi 2.000 de lei.
Harnic şi scump la vorbă, aşa l-am putea caracteriza pe Leon Jora, singurul meşter din Transilvania care mai deţine secretele clopului cu pană de păun specific zonei Năsăudului. Bătrânul din comuna bistriţeană Salva confecţionează vestitele roate din pene de păun de pe clopul năsăudean de peste o jumătate de secol, iar ceea ce iese din mâna sa îi surprinde de fiecare dată pe cei care apelează la măiestria meşterului pentru a-şi împodobi costumele tradiţionale.
L-am găsit pe Leon Jora, trebăluind la „evantaiul“ unui clop cu 5 roate, în Salva, în atelierul Virginiei Linul şi ea vestită creatoare de artă populară şi costume tradiţionale. La cei 68 de ani ai săi nu pare să fi obosit şi nici nu pare tentat să renunţe la acest meşteşug, pe care nimeni nu pare dispus să-l deprindă, în ciuda deschiderii şi dorinţei sale de a transmite mai departe secretele meseriei sale.
„E o muncă tare migăloasă şi tinerii se feresc de ea. Nu vine nimeni să înveţe să aşeze penele pe clop. Io îi îmbiu,(n.r. îi încurajez) da` n-am cu cine“, spune cu o urmă de regret Leon Jora.
Întreaga existenţă a familiei lui Leon Jora se învârte în jurul costumului popular. Dacă bărbatul dă naştere clopului cu pană de păun, soţia sa brodează şi ea de decenii pe ii. Meşterul a transmis secretele acestui meşteşug şi uneia dintre fiicele sale, care ajunsese să fie destul de pricepută. Din nefericire, aceasta a decedat anul trecut, iar alţi învăţăcei care să ducă mai departe meşteşugul nu s-au găsit.
Munca la un clop cu pene de păun este extrem de migăloasă
Ucenic la 11 ani
Leon Jora a început ucenicia la vârsta la care majoritatea copiilor din ziua de astăzi încă se mai joacă cu maşinuţe şi păpuşi. Avea doar 11 ani când intrat în pâine. În ciuda faptului că era doar un copil a învăţat să prelucreze pielea, să o croiască şi mai apoi să o înfrumuseţeze cu broderie. A ajuns astfel, să facă roate pentru clop datorită comenzilor mari şi numeroase pe care le avea meşteşugarul la care era ucenic. Pentru a putea onora comenzile, meşteşugarul apela şi la domnul Leon, care a ajuns în timp să deprindă toate secretele făuririi roatelor din pene de păun.
„Oarecum obligat-forţat a trebuit să învăţ şi eu să fac. După ce au murit majoritatea celor care mai ştiau face aşa ceva, am cam rămas singur prin zonă care se mai ocupă cu d-astea“, spune meşterul.
Pentru a realiza o roată din pene de păun, meşterul are nevoie de pene, aţă, ceară şi o bucată de lemn cioplită. Pe lemnul cioplit se aşează penele, care se lipesc cu ceară. Un carton mare care imită forma pe care o ia roata din pene îl ajută pe meşter să se ghideze. Un astfel de clop poate să reziste şi decenii. Singurul său duşman este molia, care poate face ravagii în „evantaiul“ din pene.
Podoabă purtată doar de feciorii neînsuraţi
Pentru un clop cu două rânduri, Leon Jora are nevoie de cel puţin 100 de pene, iar într-unul clop cu 7 rânduri intră şi 700 de pene. Practic pentru a realiza un clop cu pene de păun cu 7 rânduri ai nevoie de penele de la 7 păuni. Munca la un clop, mai acătării, durează şi două zile. Precum unui cizmar care face păpuci dar umblă cu încălţările rupte, Leon Jora nu a avut în tinereţe un astfel de clop, deşi chiar el le confecţionează. „N-am avut posibilităţi când am fost tânăr să-mi fac“, completează meşterul.
Deşi clopul cu pană de păun a ajuns să înfrumuseţeze costumele populare ale interpreţilor de muzică populară şi ale dansatorilor din ansamblurile folclorice din întreaga ţară, în urmă cu câteva decenii doar feciorii neînsuraţi aveau voie să poarte aşa ceva. „Doar ficiorii purtau clop. Nu conta vârsta, până şi copiii aveau. De pe la 10 ani purtau, se începea cu clopuri mai micuţe cu câte un rând sau două de pene“, explică meşterul.
Numărul de pene arăta bogăţia familiei
Prima dată clopul a început să se poarte chiar în Salva, comuna de baştină a meşterului, fiind preluat mai apoi în Mocod, Rebrişoara, Rebra şi Coşbuc. Numărul de rânduri pe care îl avea „evantaiul“ din pene era, se pare, direct proporţional cu bogăţia familiei din care provenea flăcăul. Clopurile cu 6-7 rânduri de pene se întâlneau mai ales la copiii de preot, primar sau învăţător, în timp ce tinerii mai modeşti erau nevoiţi să se mulţumească cu 2-3 rânduri de pene. Acestea se purtau doar la sărbători mari, la nunţi şi alte evenimente care adunau în acelaşi loc toată suflarea satului.
De multe ori, după ce se însurau, feciorii îşi vindeau clopul, asta şi pentru că era unul dintre cele mai scumpe elemente din costumul popular năsăudean. Şi acum, un astfel de clop costă între 600 de lei şi 2000 de lei, în funcţie de numărul de roate.
Leon Jora ne mai dezvăluie un lucru interesant despre clopul cu pene de păun, care ne spune multe despre caracterul oamenilor din zonă şi mai ales despre spiritul lor de competiţie: „Când venea vorba despre clopuri, niciun sacrificiu nu era prea mare. Pentru ca feciorul din familii mai sărace să aibă o minunăţie de clop, muncea toată lumea“.
Sălăuanii creşteau păuni doar pentru pene
Dacă acum penele folosite la clopul cu pană de păun provin din crescătorii speciale, în urmă cu câteva decenii oamenii din zonă creşteau păsările doar pentru a le folosi penele. De altfel, din tot judeţul, doar în această zonă se întâlneau aceste păsări spectaculoase.
„Se creşteau păuni special pentru pene. Erau 3-4 familii care aveau şi câte 20 de cocoşi. Acum nimeni nu mai are păuni în zonă“, precizează Leon Jora. Cei care creşteau păuni aveau de aşteptat 3 ani până să poată recolta primele pene. Acestea se recoltau anual, de la fiecare păun putându-se tunde în jur de 100 de pene, iar din acest motiv accesoriile necesare pentru un clop cu „ştaif“ erau foarte scumpe.
Vă mai recomandăm:
Costumele populare, veşminte alese pentru vedete. Cine este creatoarea de artă populară ce îmbracă vedetele
Zeci de costume populare făcute în comuna bistriţeană Salva au ajuns în ultimii ani în curtea televiziunilor naţionale. Asta datorită creatoarei de artă populară Virginia Linul, care se încăpăţânează de peste un sfert de secol să nu îi lase pe români să uite de portul lor tradiţional.
Virginia Linul, una dintre cele mai cunoscute creatoare de costume populare din ţară a reuşit să aducă pe hainele moderne motivele tradiţionale de pe costumele pe care le purtau acum câteva secole strămoşii noştri. Cele mai deosebite ţinute de inspiraţie tradiţională au putut fi admirate vineri, în cadrul primei expoziţii personale a artistei.
FOTO „Drumul iei” al celor de la National Geographic Traveler a poposit şi la Mocod
„Drumul iei” al celor de la National Geographic s-a oprit tocmai la Mocod, la Floarea Silvia Toth, bistriţeanca ce a dus costumul popular tocmai la Roma. Colecţia bistriţencei de 32 de ani a ajuns la 36 de costume populare din zona Mocodului, cea mai veche piesă având peste 100 de ani.
Se încarcă comentariile...
