Legenda florilor de mină din Maramureş, stropite cu picături de sânge

Despre Cavnic, localitatea din Maramureş în care activitatea de bază a fost dintotdeauna mineritul, s-au spus şi s-au scris o mulţime de legende, atât despre provenienţa denumirii localităţii, cât şi despre activitatea principală a localnicilor. Florile de mină din Cavnic au fost subiectul unei alte legende, la fel de frumoase.

Legat de mineritul care a stat la baza aşezării Cavnic, Isidor Rîpă a publicat în 1976 o frumoasă legendă despre o mie de flori de mină, albe, cu picături roşii.

Etnograful Janeta Ciocan de la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare spune că, potrivit legendei, cele o mie de flori de mină ar fi fost o mie de mineri omorâţi de către personajul legendar ”Păstorul minei”, iar picăturile lor roşii ar fi, de fapt, stropi de sânge. Cele o mie de flori de mină albe, strălucitoare, cu picăţele roşii, se spune că ar exista şi astăzi în adâncul munţilor şi că ar fi păzite de o stâncă verde, în formă de balaur, care ar fi de fapt ”Păstorul minei”. ”Se spune că Păstorul minei avea, undeva, în mijlocul muntelui, o vale plină de bulgări de aur, precum şi nişte palate tot de aur, în care ar fi închise cele mai frumoase femei din Maramureş”, spune legenda, relatată de muzeograf. Legenda, mai arată ea, are legătură şi cu înlăturarea tătarilor din zonă, de altfel, la Cavnic există o piatră monument pe care este inscripţionat ”Până aici au ajuns tătarii”, iar alături este anul 1717.

Potrivit muzografei, legenda mai arată că pe vremea aceea trăia un miner pe nume Căvnicel, iar soţia lui Varvara într-o zi a dispărut de acasă. Căvnicel a aflat că soţia lui a fost răpită de tătari, astfel că a cerut socoteală fiecărui tătar pe care îl întâlnea. Şi pentru că nu a fost ascultat, în ajutorul lui au venit ortacii, care au pornit lupta împotriva tătarilor şi astfel, au fost alungaţi din Cavnic. Numai că soţia lui tot nu s-a întors acasă, astfel că el şi-a continuat munca la mină.

Legenda spune că în mine sălăşluia ”Păstorul minei”, care se transforma în lumină precum lampa unui miner şi îi ademenea pe minerii rătăciţi în mijlocul muntelui, de unde nu mai putau ieşi şi astfel nu mai auzea nimeni de ei niciodată.

”Se spune că într-o seară Căvnicel a găsit un filon de aur curat şi a rămas mai mult să muncească, iar Păstorul minei i s-a arătat şi l-a ademenit în interiorul muntelui, unde i-a promis că va găsi mai multe bogăţii”, mai explică muzeograful. Ajuns acolo, Căvnicel a înţeles că a fost păcălit şi a aşteptat să se facă lumină, ca să poată găsi drumul înapoi. ”Căutând calea spre ieşire, el se adâncea tot mai mult în mină şi astfel a descoperit-o pe Varvara, care fusese transfromată într-o şopârlă cu chip de femeie şi a fost pusă să păzească bogăţiile Păstorului minei”, mai completează muzeograful. ”Bogăţiile pe care trebuia să le păzească erau de fapt o mie de mineri ucişi şi transformaţi în o mie de flori de mină, iar cu ajutorul acestora, Căvnicel a reuşit ă o salveze pe soţia lui, Varvara şi să o elibereze de sub blestemul Păstorului minei”, mai arată muzeorafa.

Se spune că şi în ziua de azi minerii mai aud, uneori, ciocănituri, noaptea, în mjlocul muntelui, însă acum nu se mai tem de Păstorul muntelui, pentru că florile de mină l-au transformat într-o stâncă verde, în formă de balaur şi nu-l mai lasă să facă niciun rău.

Mai puteţi citi:

Cea ma bună reţetă de pască din Ardeal. Aluatul care se frământă cel puţin o oră şi este „opărit“