FOTO Breb, satul care i-a făcut cu ochiul până şi Prinţului Charles
0
Dacă ai uitat cum arată oamenii simpli, frumoşi şi senini, pruncii îmbujoraţi sau cum miroase a Crăciun autentic ori a pâine proaspăt scoasă din vatră, poate că a venit timpul să te rupi de haosul pe care-l trăieşti zi de zi şi să mergi în Maramureş.
De câte ori sunt întrebată de unde mă trag, spun cu mândrie şi răspicat: din Maramureş. Ciudat e însă că, atunci când spun Maramureş, nu mă gândesc la oraşul meu natal, nici măcar la împrejurimi, ci la un sătuc de Peste Deal (zona Maramureşului Istoric), de care mi s-a lipit sufletul în urmă cu câţiva ani şi în care revin mereu cu drag. Pentru că aici mă simt acasă.
Satul din care nu-ţi mai vine să pleci
Nu-ţi face griji că nu vei avea unde să stai peste noapte sau că nu vei avea ce bucate pune pe masă. Cei din Breb sunt mereu bucuroşi de oaspeţi. Îţi vor deschide uşa, te vor primi în casele lor şi te vor molipsi şi pe tine de bucuria traiului simplu, de la ţară.
Odată ajuns, lasă-ţi maşina la poarta maramureşeană care te întâmpină la intrarea în sat. Cu greu ai putea oricum pătrunde cu ea pe uliţele care duc până colo, sus, la munte. Dacă vrei să cunoşti acest colţ de rai, ia uliţele la pas. Dă-le bineţe oamenilor, vorbeşte-le. Ai ce învăţa de la ei!
„Noi nu renunţăm la tradiţii! Duminică de duminică, ne punem straiele populare şi aşa mergem la biserică. Pentru noi este o mândrie! De Crăciun, se merge cu colinda, de Bobotează flăcăii încă mai fură, noaptea, porţi, iar de Paşti ne adunăm cu toţii, moşi şi coconi deopotrivă, la şoprul de lângă Dispensar, la joc“, spune Mărioara Oanea, asistent social la Primăria Ocna Şugatag, de care ţine şi Breb.
De Breb s-a îndrăgostit, bunăoară, în urmă cu mulţi ani, până şi Prinţul Charles. Şi nu numai că s-a îndrăgostit, ci a ţinut cu orice preţ să şi aibă o părticică din sat: şi-a cumpărat aici două case vechi, din lemn.
De altfel, mai toate casele ordonat înşirate pe uliţe sunt din lemn. „Lemnul e la mare respect pe la noi. Lemnul e viaţă“, declară hotărât Vasile Oanea, „poetul satului“, de 48 de ani. De o viaţă scrie poezii. Pentru el, Breb e un loc sacru, din care nu ar pleca în ruptul capului. Nu l-am mai văzut de câţiva ani. Aflu cu tristeţe că acum vreun an i s-a prăpădit măicuţa, a rămas singur.
„Rău îmi mai pare că s-a dus“, îmi scrie pe chat, pe Facebook, Vasile Oanea. Da, s-a modernizat. „Am intrat în rând cu lumea, mi-am luat calculator, am şi internet. Uneori scriu prea mult, nu există zi să nu postez câte ceva pe Facebook“, mărturiseşte poetul. Are cu ce se mândri. Peste 600 de fotografii ale sale sunt expuse, până în 10 noiembrie, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Capitală. „Avem ce arăta. Şi mă bucur că am fost atât de bine primit la Bucureşti“, punctează maramureşeanul.
Paradisul în care te simţi liber
Îl întreb pe Oanea cum şi-ar descrie, în câteva cuvinte, satul natal. Răspunsul vine prompt: „Satul Breb este un paradis din care nu doresc să fiu izgonit. Aici sunt liber şi nu există «pomul oprit»“.
De la Mărioara Oanea aflu şi povestea olandezilor care au venit în vacanţă la Breb şi au rămas aici. „Sunt tineri, soţ şi soţie. Au venit la Breb acum vreo trei ani şi n-au mai plecat. Şi-au făcut şi acte, şi o firmă. Lucrează ceva online, pentru Olanda, din câte ştiu. Până şi pruncul li s-a născut în Breb, acum a împlinit un an. Au mai venit pe la noi şi doi francezi, dar de ei nu ştiu dacă au rămas“, explică femeia.
La fel a păţit şi un englez, care a stârnit vâlvă în urmă cu câţiva ani, când a venit în Maramureş împreună cu Prinţul Charles. Duncan Ridgley, fost paparazzo în Marea Britanie, s-a mutat definitiv la Breb. A cumpărat două case vechi, din lemn, le-a recondiţionat şi a pus pe picioare ceea ce se cheamă The Village Hotel.
Ce poţi face în Breb
Bucuroşi de oaspeţi, da. Dar gospodarii din Breb te pun, dacă vrei, şi la treabă. Nu există gospodărie în sat fără animale. Brebenii te învaţă cu dragă inimă să mulgi vaca, dar eşti liber şi să faci ordine prin ogradă sau să strângi ouăle din cuibar. Şi, cum Brebul este renumit şi pentru horinca de prune sau de mere, aproape fiecare gospodar îşi fierbe propria licoare, cu care se va încălzi în lungile nopţi de iarnă la gura sobei.
Satul se întinde, practic, la poalele Crestei Cocoşului. Poţi oricând să te plimbi în împrejurimi, dar poţi închiria şi biciclete potrivite pentru cărările de munte şi să te aventurezi prin Munţii Gutâi.
Odată cu venirea iernii, femeile lasă la o parte muncile câmpului şi se apucă de ţesut. De la covoare şi până la şube, de la ii până la zadii, femeile din Breb se pricep la toate. Poţi cumpăra de la fiecare casă câte un covor sau câte-o şubă. Şi ţine minte: la Breb nu există preţuri fixe, totul ţine de cum negociezi.
Iar dacă te-ai săturat de mâncărurile tradiţionale de prin părţile locului, poţi oricând să-şi îndulceşti sufletul cu miere „curată ca lacrima“. Sunt suficienţi gospodari care se îndeletnicesc cu stupăritul.
Singurul ţigan din sat
Fierarul satului este un ţigan care s-a aciuat la Breb după căderea comunismului. Familia fierarului s-a integrat perfect în comunitate. „Lucrează mult, la noi e plin de căruţe, iar caii au nevoie de potcoave. Este apreciată de cei din Breb munca lui“, spune Mărioara Oanea.
Cum lemnul e de mare preţ, sunt mulţi care au dus mai departe arta cioplitului în lemn. „Cel mai bătrân cioplitor în lemn este Petru Pop, al lu’ Niţa. El a fost şi curator la biserică şi toată viaţa a cioplit cruci. Acum, îi duce mai departe arta băiatul lui, Gheorghe“, adaugă angajata Primăriei.
Mic ghid de călătorie
Brebul se află la un kilometru de Drumul Judeţean 109F, în imediata apropiere a oraşului Ocna Şugatag şi la 40 de kilometri de Baia Mare. Ajungi cu uşurinţă cu maşina, dar poţi călători şi cu microbuzele care fac legătura între Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei.
La intrarea în sat te va întâmpina celebra poartă maramureşeană. De altfel, porţi masive din lemn vei afla la intrarea în mai toate gospodăriile. Se spune că poarta reprezintă, practic, familia. Cu cât ornamentele sunt mai multe şi mai mari, cu atât familia este mai înstărită.
Cazare vei găsi la cele două pensiuni din sat – Mărioara şi Lucia – şi la The Village Hotel. Preţurile nu sunt mari. Pentru o noapte de cazare şi pentru două mese pe zi, plăteşti în jur de 100 de lei.
Recent, Carpatair Magazine a inclus Brebul în Top 10 cele mai frumoase sate din România. Motive pentru această alegere au fost multe: fotografii străini sunt atraşi ca de un magnet de Breb, multele rezervaţii naturale, printre care şi Lacul Morărenilor şi Creasta Cocoşului, precum şi biserica veche din lemn, din 1300.
Sătenii spun că Brebul are ceva aparte, care îi atrage pe turişti. „Satul nostru e mereu altul, în fiecare anotimp. Nu există Sărbători de iarnă mai frumoase ca acelea de aici, nici noaptea de Înviere nu e mai încărcată de emoţii precum cea de la Breb. Aici e mereu altfel, depinde de anotimp“, conchide Mărioara Oanea.
Brebul din Maramureş s-a păstrat acelaşi: un sat tipic românesc, cu obiceiuri neschimbate, cu oameni harnici şi simpli, fericiţi în simplitatea lor, sat în care te vei simţi, dacă te hotărăşti să îl descoperi, ca într-un uriaş muzeu în aer liber.
Se încarcă comentariile...
