Dubaiul văzut de jos sau... Cum am ajuns (din greşeală) în Dubai

Dubaiul văzut de jos sau... Cum am ajuns (din greşeală) în Dubai

Foto Facebook

Dubai. Emiratele Arabe Unite. Loc de vis pentru mulţi, mai ales... multe. Lux, extravaganţă, bogăţie. Cam aşa văd oamenii de rând Dubaiul. Ce puţin de la distanţă, atât timp cât nu îşi permit să-l viziteze. Acelaşi lucru credeam şi eu înainte de ianuarie 2017. Adică înainte de a ajunge acolo, din pură întâmplare.

Visul meu era să vizitez Egiptul. Învăţasem la orele de Istorie din liceu despre Egiptul Antic, despre piramide şi despre Biblioteca din Alexandria şi eram foarte curioasă să văd totul de aproape. Aşadar, am prins un bilet de avion super ieftin cu...Fly Dubai, Bucureşti - Alexandria (Egipt) cu escală de aproape două ore în Dubai.
În acea perioadă în România iarna era ca...iarna. În ziua plecării turna zăpada cu remorca pe străzile din Bucureşti. Aeroportul Henri Coandă era sub asediul zăpezii. Avionul a avut întârziere de mai mult de o oră... dar am fost asiguraţi că vom găsi transferuri spre destinaţia finală, oriunde ar fi aceasta.
Pe timpul zborului am tot întrebat însoţitoarele de bord dacă nu vor fi probleme cu transferul către Alexandria, iar acestea m-au asigurat că avionul ne va aştepta dat fiind faptul că eram mai mulţi români pe această rută. 
 

Hotel de 5 stele all inclusive, gratis pentru o zi

 
Odată aterizaţi însă, ce să vezi? Am fost înştiinţaţi că avionul nostru şi-a luat zborul la ora stabilită. Grupul de români care avea acelaşi traseu cu mine era foarte liniştit. Erau lucrători în portul Alexandria, deopotrivă femei şi bărbaţi. Nu aveau nicio problemă pentru că li se plătea oricum cazarea şi masa.
Eu, cu ban pe ban puşi pentru Egipt, nu visasem măcar să îmi iau o pauză de relaxare în Dubai... Aşadar, am mers la managerul companiei de zbor cerând socoteală pentru cele întâmplate. Îmi cunoşteam foarte bine drepturile, având în vedere că biletele cu această escală mi-au fost oferite de compania de zbor la pachet, nu le achiziţionasem eu separat. 
Managerul şi-a făcut treaba cu profesionalism, oferindu-ne atât mie, cât şi grupului de români... calmi, care se aflau în aceeaşi oală cu mine, cazare la un hotel de 5 stele, cu masă şi transfer cu taxi de la aeroport la hotel şi viceversa după 24 de ore, când urma să luăm următorul zbor către frumoasa Alexandrie.
 

Cartelă SIM, 28$

 
Din aeroport a trebuit însă să îmi achiziţionez o cartelă sim, cu 28$... Şi aşa au început cheltuielile propriu-zise. Nu puteam sta în hotel 24 de ore, chiar dacă era unul cu atâtea stele. Eram totuşi în Dubai, trebuia să văd cum stă treaba cu acest emirat. Măcar aşa, din pură curiozitate. 
În acea noapte nu am putut pune geană pe geană nici măcar o oră cap la cap. Mai de emoţie, mai de nervi că mi se stricaseră planurile de vizitat Egiptul la foc automat. Pierdusem o zi din mult-aşteptata vacanţă în mult-visata ţară. Pentru mine asta conta mai mult decât să văd Dubaiul... pe jos. 
A doua zi, la prima oră, după ce am luat micul dejun în luxosul restaurant al hotelului prin care te puteai pierde negreşit, am pornit în aventura vieţii mele. Singură în Dubai. Îmbrăcată ca de iarnă (în Egipt este destul de frig în ianuarie, aşadar valiza era plină cu lucruri groase). 
 
Prietena mea Ida, cu care eram în permanenţă în contact pe WhatsApp, mă îmbărbăta şi mă îndruma cu ajutorul GPS-ului. "Lasă, că uite aşa văzuşi şi tu Dubaiul, fato, pe gratis". Ia metroul, du-te  să vezi Dubai Marina, coboară şi ia-o pe jos printre zgârie-nori, unde nu vezi multe picioare, toţi mergând cu maşina. 
Tot mergând în jos de la Marina am zărit marea (Golful Persic) în depărtare. Îmi frigeau tălpile la 40 de grade şi eu încălţată cu ghete de iarnă şi cu puţin toc. Aşadar, m-am descălţat şi mi le-am agăţat după gât ca un adevărat power flower care se potrivea în peisaj ca nuca în perete. Mi-am zis în gând "rezistaţi, picioarelor, rezistaţi. Ajungem acum la plajă şi ne răcorim puţin". Da' de unde? Ca să poţi intra pe plaja (privată, bineînţeles) este nevoie să plăteşti tichet la o recepţie gen restaurant. 50$. Puţin pentru unii, o zi de mâncat şi vizitat în Egipt pentru mine...
Aşadar am privit marea prin găurile gardului şi m-am răcorit la o pătrime din umbra unui palmier. Restul era pe plajă. 
   

Un metrou cu furnicuţe

Am pornit înapoi către metrou, ca să nu pierd masa de prânz de la hotelul cu nenumărate stele. La metrou, ca la noi. Magazine mici cu de toate, la preţuri cât de cât normale. O cola "la jumate", 3$, un pachet de biscuiţi cam la fel. Deh, cu metroul cine se plimbă în Dubai? Cine?!? O mulţime de asiatici la costum care lucrează cu contract temporar de muncă în Emirate. Lume normală, ca la noi. Doar că foarte deschisă la minte, fără prejudecăţi, aşezaţi pe jos când scaunele sunt toate ocupate, fără a se gândi că vor fi judecaţi de ceilalţi. Doar îi aşteaptă o zi plină la birou, la înălţimea norilor. Peste tot se vorbeşte hindi şi chineză, dar mai ales hindi. La metrou, în aeroport, furnicar de lume. Lume de-a mea, care nu se află acolo în vacanţă, dar nici din întâmplare. Ei chiar fac bani, nu cheltuiesc. 
Una peste alta, mi-a plăcut să văd Dubaiul...de jos. De sus îl văd mereu pe la televizor sau pe facebook, youtube. Poate data viitoare voi ajunge şi sus în Burj Al Arab. Sau poate nu. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările