Chamonix sau întoarcerea în timp

Una dintre cele mai cunoscute şi apreciate staţiuni de schi din lume, Chamonix te transpune cu parfumul ei într-o lume din care cu siguranţă nu vei mai dori să pleci. Clădirile cu o istorie impresionantă, străduţele mici cu zeci de boutiquri, dar şi cei peste 200 de kilometri de pârtie fac din staţiunea de la graniţa cu Elveţia o destinaţie care nu ar trebui ratată.

Orice discuţie despre schi începe, în România, cu Austria. Totuşi, din ce în ce mai mulţi încep să descopere Alpii francezi, nu degeaba numiţi „acoperişul Europei". Peisaje de vis şi domenii de schi cât vezi cu ochii.

Aşa se pot descrie în câteva cuvinte Alpii francezi. Orice amator de coborâri în viteză pe pârtie sau măcar de o cană cu vin fiert pe „acoperişul Europei" nu ar trebui să rateze Risoul, Les Orres, Chamonix, Brides les Bains sau Les 2 Alpes. Sunt staţiunile din Alpii francezi, departe de zonele industrializate, care farmecă iremediabil orice turist.

După trei ore în schi charter, o călătorie mai scurtă decât un drum de la Bucureşti până pe Valea Prahovei în zilele de vârf, ajungi undeva aproape de graniţa cu Elveţia, la baza unuia dintre cele mai mari şi mai spectaculoase domenii schiabile din lume.

Legătura dintre aeroport şi staţiuni se face cu autocare, care circulă după un program adaptat orarului de zbor. Astfel, după câteva zeci de minute, te afli în faţa a sute de kilometri de pârtie pentru schiori de la 3 la 100 de ani, cu orice nivel de experienţă şi cu oricâte pretenţii şi aşteptări.

Dintre toate destinaţiile din zonă, Chamonix este poate cel mai spectaculos domeniu schiabil. Aflată în partea occidentală şi de nord a Alpilor, la 15 kilometri de Elveţia, staţiunea reprezintă „Mecca" alpinismului şi a sporturilor montane. Chamonix s-a consacrat ca destinaţie „obligatorie" în 1924, odată cu organizarea primelor Jocuri Olimpice de iarnă. La altitudinea de 1.053 de metri, staţiunea este şi punct de trecere spre Italia prin tunelul Mont Blanc.

Domeniul schiabil din Chamonix, ca de altfel în majoritatea locurilor din zonă, se deschide la începutul lunii decembrie şi până în luna mai mii de schiori ajung pe cei 205 kilometri de pârtii, desfăşurate de la 1.040 de metri până la 3.842 de metri.

Printre clădiri vechi de secole

Dacă totul pare prea intimidant, sunt zeci de ghizi care te pot îndruma. Monica, o româncă din Harghita, este unul dintre cei care te ajută să descoperi tainele oraşului de la poalele Mont Blancului. Aerul rece, tare, de munte, oricum nu te lasă să stai prea mult în loc, aşa că e uşor să iei la pas străduţele primitoare, care ascund taine numai bune de descoperit în vacanţă.

În jur, oameni din toate colţurile lumii vin să descopere acelaşi lucru: capele protestante vechi de secole, hoteluri şi palate din vremea „belle epoque", mici bisericuţe în stil baroc, dar şi faţade în stil „art deco", ascunse printre vilele cu o arhitectură modernă. „Este un oraş de munte care s-a format din diferite straturi arhitecturale, care-i conferă un aer de originalitate şi o varietate incomparabile", asigură Monica.

Printre clădirile-muzeu se numără şi Hotelul Mont Blanc. Unul dintre cele două cotate cu patru stele, dar singurul care păstrează şi astăzi aerul de epocă al anilor 1850. De la intrarea în holul larg simţi că păşeşti într-o lume diferită. Şemineul din restaurant, lounge-barul cu muzică de pian live, încăperile largi desprinse dintr-o altă epocă, uşile late, făcute aşa special pentru doamnele cu rochii preţioase şi cu crinolină, sunt paşi către lux şi eleganţă.

Hotelul are doar 40 de camere, la un preţ pe măsura ofertei: 250 de euro pe noapte în extrasezon şi dublu în sezon. Chiar şi aşa, din decembrie până primăvara, hotelul este plin. Printre locurile de apreciat în Chamonix se mai află Muzeul Alpin şi centrul de expoziţie Tairraz. Zona pietonală este plină de magazine de toate felurile, în care nu te poţi abţine să nu intri oricât de neplăcută ţi s-ar părea de obicei o sesiune de shopping, dar şi de restaurante care te îmbie cu mâncare tradiţională pe bază de cartofi şi zeci de feluri de brânză.

Nu contează îndemânarea

Pe pârtie, şi cel mai stângaci schior îşi găseşte locul, mai ales că aici se află printre cei mai buni instructori din Europa. Chiar dacă nu ninge, tunurile de zăpadă artificială funcţionează non-stop. Întreaga regiune a Alpilor francezi este împânzită de o vastă reţea de transport pe cablu ce acoperă ca o pânză de păianjen toţi versanţii. Astfel, cei mai experimentaţi îşi pot alege traseul şi apoi, cu telecabina sau teleschiul, pot ajunge la orice altitudine.

Cu skipass-ul în buzunar, nu trebuie însă ratată o plimbare cu telefericul până la Aiguille du Midi. Trebuie să fii însă pregătit pentru o călătorie care-ţi va tăia răsuflarea. Acesta este singurul teleferic din lume care urcă abrupt, pe un singur tronson, până la altitudinea de 3.843 de metri. Vârful, alintat de soare, oferă o privelişte spre Mont Blanc greu de măsurat în cuvinte, dar despre care este greu să te opreşti din vorbit şi după luni întregi de la vacanţă.

În Alpii francezi cu Dan Popescu

Mereu agitat, prea iute uneori, Dan Popescu este secretar general de redacţie la „Adevărul“. Licenţiat în Drept, se află printre primii absolvenţi de după ’90 ai şcolii de secretariat de redacţie şi design editorial. Din 1992, a trecut pe la „Curierul Naţional“, apoi „Cronica română“, însă de 12 ani „iscuseşte“ paginile ziarului „Adevărul“.

Îi place să călătorească. Nu ratează niciun sortiment nou de ciocolată, fiind unul dintre puţinii pregătiţi pentru „ceva dulce“ chiar şi la miezul nopţii, când se termină a doua ediţie a ziarului. Din Franţa, s-a întors „amorezat“ de pralinele franţuzeşti şi de vinul asortat cu cele mai fine brânzeturi.

O plimbare cu telefericul până la Aiguille du Midi, de unde se poate admira Mont Blancul în toată splendoarea lui. Fotografiile de aici vor atrage cu siguranţă invidia tuturor.

Restaurantele cu specific franţuzesc şi oferta chelnerilor de a gusta din specialităţile casei. Nu doar că arată spectaculos, dar fără îndoială că după fiecare masă va fi cazul să arzi nişte calorii pe pârtie.

 Vinul, fiert sau servit la gura unui şemineu alături de un platou cu cele mai variate şi fine brânzeturi, atât de specifice Franţei.

Boutiqurile cu suvenire  şi nu numai, în care parfumul unei alte lumi te face să te simţi de-al locului. Vânzătorii sunt amabili nu doar pentru că aceasta le este meseria, ci pentru că în Chamonix toţi sunt prieteni.