La vânat de cerbi şi mufloni

Zeci de împătimiţi ai vânătorii din întreaga lume vin, lună de lună, pe domeniul de la Şarlota ca să vâneze oi sălbatice şi cerbi lopătari. Distracţia amatorilor de adrenalină costă cel puţin 3.000 de euro pentru fiecare muflon doborât şi alţi 5.000 de euro pentru un cerb.

Un drum forestier şerpuit, prin păduri vechi de secole, linişte deplină. Acesta este tabloul cu care sunt întâmpinaţi în fiecare an zeci de turişti străini care vin în Banat special pentru a vâna mufloni, cerbi lopătari, căpriori şi mistreţi. Din Germania şi Austria, până la Liban şi îndepărtata Chină, vânătorii se înghesuie să ajungă la vânătoare.

Citiţi şi:

Slatina: Vânătoarea, o pasiune de lux pentru olteni

Ei scot chiar şi 5.000 de euro din buzunar pentru o singură partidă. Pentru cei care au în grijă domeniul de la Şarlota, ziua de lucru începe atunci când se crapă de ziuă. Fie că au sau nu clienţi, angajaţii complexului merg cu noaptea în cap în pădure ca să hrănească sutele de mufloni, cerbi şi porci mistreţi. Dacă sunt amatori, atunci mâncarea se lasă în 15 locuri special amenajate în apropierea unor observatoare, de unde pândesc vânătorii.

„Ziua de lucru începe la şapte dimineaţa şi se încheie seara târziu. Noi, cei responsabili de complex, suntem puţini la număr. Avem patru vânători-paznici şi un şef peste ei. Dar dacă pui suflet, atunci treci peste oboseală. Suntem oamenii pădurii, deci nu ne este frică de muncă", a declarat Dănuţ Preda, şeful complexului. În plin sezon, adică vara, pentru angajaţii Direcţiei Silvice nu există zile libere. Zeci de vânători-turişti vin, fie şi doar pentru un weekend, să vâneze. „Nu avem sâmbete sau duminici, e nebunie aici", a mai completat Preda.

Dar nici când vine frigul, amatorii de trofee nu uită de pasiunea lor. De pildă, ultima vânătoare organizată la Şarlota a avut loc în urmă cu două săptămâni, când au venit zece austrieci şi nemţi. Au stat câteva zile şi au avut parte de o experienţă all-inclusive.

„Noi îi luăm direct de la aeroport, îi cazăm într-o vilă a instituţiei, după care le prezentăm întregul complex. Drumul e unul forestier, pe care îl străbatem cu maşini 4x4, aşa că adrenalina e şi mai mare. După ce au făcut turul domeniului şi văd ce au la dispoziţie, pot alege ce vâna. De obicei, a doua zi, trecem la treabă. La 7.00 dimineaţa, înainte ca vânătorii să plece pe traseu, angajaţii noştrii merg să împartă hrana în apropierea turnurilor de observaţie. Astfel, când vor veni să mănânce, animalele se vor afla la 3-4 metri de vânător", a explicat inginerul silvic.

După muncă, petrecere

Odată aleasă prada, amatorii de trofee sunt informaţi asupra preţului animalului ochit. Nu de alta, dar să nu afle prea târziu că au râvnit la ceva ce nu-şi pot permite.

„Majoritatea aleg un muflon mai bătrân, mai bolnav, nu unul medaliat cu aur. E şi mai ieftin, iar orgoliul de vânător este oricum satisfăcut", au mai precizat angajaţii complexului. Seara, vânătorii se întorc satisfăcuţi la cabane. Dar petrecerea nu se încheie, ci abia începe. „Ne retragem la cabene pentru un ospăţ vânătoresc ce se face cu carnea animalelor. Oamenii nu vor să ia carnea cu ei, doboară animalele doar pentru trofee", a mai spus şeful domeniului.

Profit uriaş

Simpla creştere şi exploatare a animalelor sălbatice aduce lună de lună venituri frumuşele la bugetul de stat. Sumele variază în funcţie de numărul vânătorilor care trec pragul complexului, respectiv de câte animale cad victimă armelor. Doar anul trecut, prin complexul bănăţean, statul a câştigat 500.000 de euro. „Partea bună este că banii sunt reinvestiţi. Nu se cumpără animale noi, pentru că cele prezente acum se înmulţesc trainic. Investim în hrana şi securitatea animalelor. Să nu uităm că întregul complex are peste 1.000 de hectare", a mai spus Dănuţ Preda.

El spune că, în ultimii şapte ani, cei mai mulţi vânători au revenit la Şarlota. „Turismul cinegetic merge tot mai bine. Satisfacţia cea mai mare e când oamenii ajung să ofere referinţe bune despre noi. Prin intermediul acestor sălbăticiuni, judeţul Timiş e fruntaş şi a ajuns un exemplu pentru celelalte direcţii silvice", mai adaugă inginerul silvic Dănuţ Preda.

„Ceea ce s-a făcut la Şarlota poate fi considerat un proces extrem de complicat ale cărui roade se văd doar în prezent. Animalele s-au înmulţit, iar speciile nu mai sunt în pericol, localnicii trăiesc de pe urma complexului, iar numărul de turişti creşte an de an. Nimeni nu are de pierdut", a adăugat Gheorghe Tâtu, şeful Direcţiei Silvice Timiş. În total, pe domeniul de la Şarlota se află 310 animale sălbatice. La opartidă de vânătoare obişnuită, sunt doborâte aproximativ 15%. 

Oaia sălbatică

Muflonul european, numit şi oaie sălbatică, este strămoşul oii domestice. Are lungimea corpului de 1-1,3 metri, iar înălţimea de 30-80 de centimetri. Greutatea lor atinge 50 de kilograme, iar animalele pot face salturi de trei-patru metri lungime şi doi metri înălţime.

"Satisfacţia cea mai mare e când oamenii ajung să ofere referinţe bune despre noi. Prin intermediul acestor vietăţi, judeţul e fruntaş şi a ajuns un exemplu pentru celelalte direcţii silvice."
Dănuţ Preda
inginer silvic

„Sport" nou: fotografierea sălbăticiunilor

Pe lângă vânători, la complexul de la Şarlota mai vin şi altfel de turişti. Ei practică un „sport" apărut de puţină vreme. Acesta se adresează împătimiţilor fotografiei. Astfel, puştile cu lunetă sunt înlocuite de aparate foto performante, iar imaginile cu animalele aflate în mediul lor natural sunt analizate şi punctate.

Adepţii sportului spun că totul este natural, iar sălbăticiunile aflate pe domeniul de vânătoare nu au de suferit câtuşi de puţin. Pentru aceşti „sportivi", Direcţia Silvică Timiş oferă acces gratuit pe domeniul de vânătoare, însă nu şi cazare sau masă, ca în cazul vânătorilor. Acest lucru este însă spre bucuria localnicilor care sunt încântaţi să primească turişti.

Cazarea în zonă costă 40-50 de lei pe noapte la localnici. Distanţa de la Timişoara este de 40 de kilometri, iar pentru cei care nu au maşină, în sat se poate ajunge şi cu trenul. Drumul din capitala Banatului durează puţin peste o oră, cu trenul personal, şi costă 4 lei.

15 turnuri de observaţie se află pe teritoriul complexului, de unde amatorii pot observa, fotografia sau împuşca animalele.

150 de mufloni se află pe domeniul de vânătoare de la Şarlota, comuna Bogda, care se întinde pe o suprafaţă de 1.000 de hectare.

3.000 de euro este cel mai ieftin muflon vânat pe domeniul din Banat. Preţul creşte în funcţie de lungimea coarnelor animalului şi a blănii.

109 vânători au mers în 2009 la Şarlota pentru a vâna animale sălbatice. Cei mai mulţi, aproximativ 80%, au venit din Germania şi Austria.

500 de mii de euro este suma totală strânsă de Direcţia Silvică în urma partidelor organizate pe domeniul bănăţean.

72 de vânători au venit din ianuarie până în noiembrie în comuna timişeană, care au doborât aproximativ 15% din fondul cinegetic. 

Domeniu „îmbogăţit" cu animale importate

În complexul cinegetic se află peste 300 de căpriori, mufloni şi mistreţi

Ţinutul de vânătoare, care aparţine Direcţiei Silvice Timiş, este unic în zona de est a Europei prin întinderea sa, mai bine de 1.000 de hectare.

Cu investiţii mari, o mână de oameni au reuşit să salveze câteva specii de animale, iar complexul de vânătoare de la Şarlota, o comună aflată la 40 de kilometri de Timişoara, s-a transformat într-o Mecca a vânătorii. „S-a muncit mult şi acum întreaga zonă e se revitalizează. Şi turismul are de câştigat. Cel mai important e că, prin muflonii şi cerbii crescuţi aici, am reuşit să fim unici în Europa şi să facem reclamă bună ţării noastre", a precizat Dănuţ Preda, inginer silvic.

Baza a fost înfiinţată în 1900, dar în urmă cu şapte ani, s-au făcut investiţii serioase în reamenajarea complexului. Atunci statul român a cumpărat 15 mufloni din Ungaria, pentru că cei din Banat erau prea bătrâni, iar specia era în pericol.

Nota de plată a fost de 30.000 de euro, dar animalele s-au înmulţit şi acum trăiesc la Şarlota aproape 150 de mufloni.

Dezvoltarea lor rapidă a fost în beneficiul domeniului de vânătoare, astfel că reprezentanţii Direcţiei Silvice Timiş a încheiat contracte cu mai multe firme care intermediază partide de vânătoare.

Taxa de participare pleacă de la 3.000 de euro în cazul muflonilor, respectiv 5.000 de euro în cazul cerbilor lopătari. Cine vrea să împuşte mistreţi va plăti în funcţie de greutatea animalului doborât, preţul pornind de la câteva sute de euro.

„În mod direct, complexul de vânătoare nu a creat vreun loc de muncă, însă, de când cu sosirea turiştilor străini, au crescut vânzările terenului intravilan, au fost demarate mai multe construcţii, a fost deschis un motel. În plus, pentru că există potenţial turistic, primăria poate să acceseze mai uşor fondurile europene pe infrastructură", declarat Dorin Luca, primarul comunei Bogda.