DILEMA SĂPTĂMÂNII Carte de hârtie sau e-book?

Renunţarea la tradiţionala hârtie se face cu greutate, deşi cărţile electronice oferă avantaje

Scriitorii Mircea Vasilescu şi Liviu Antonesei vorbesc despre forţa istorică a cărţilor clasice, dar şi despre utilitatea tehnologiei, care ne permite să ţinem în buzunar o bibliotecă de cărţi electronice. Astăzi vă supunem dezbaterii o „falsă bătălie“, cum a fost ea denumită, sau o înfricoşătoare perspectivă: cărţile de hârtie vor fi înlocuite de cele electronice?

Hârtia a fost şi încă este cea mai populară modalitate de transmitere a informaţiei, fie că vorbim de felicitări de Crăciun, de cărţi sau de presă. Însă dezvoltarea inteligenţei artificiale, începută în urmă cu 50 de ani, pune în pericol fragilitatea acestui tradiţional suport, ameninţându-i supremaţia şi existenţa.

De la „Diamantul Sutra", cel mai vechi volum cunoscut (anul 868, China), cărţile nu s-au schimbat decât din punct de vedere estetic. În negrele vremuri medievale, călugării au păstrat vie arta scrisului, copiind de mână cărţi dogmatice pentru biblioteci proprii sau pentru nobili. Abia din secolul al XV-lea, graţie lui Johann Gutenberg, s-a dat startul tipăritului pe care îl cunoaştem astăzi. În anii '70-'80, americanii puneau cap la cap reţele de internet primar pentru mediile academice. În universităţi bătea vântul schimbării şi se lucra intens la programe de computer. Conectivitatea la reţeaua iniţială, ARPANET, a crescut în timp, de la peste 300.000 de computere în 1990 la de trei ori mai mult în 1992.

Michael Stern Hart, astăzi la 67 de ani, nu a aşteptat schimbarea în 1971. Aflat în Universitatea din Illinois, a realizat printre primele avantaje ale computerelor: stocarea şi transmiterea de date prin intermediul reţelei. Intuiţia lui a fost că informaţia cea mai valoroasă o reprezintă comorile din biblioteci. Ce alt text putea să-şi aleagă mai întâi pentru a-şi pune în practică ideea decât „Declaraţia de independenţă" a Statelor Unite? Aşa a luat naştere Proiectul Gutenberg, o vastă bibliotecă de carte electronică.

Convertirea

Pe vremuri, cartea a fost un fel de gadget, o confirmare a statutului social. Astăzi este la fel de valoroasă, dar banală, dată fiind răspândirea ei. Un e-book este acum un gadget. Peste mulţi ani nu va lipsi din nicio geantă.

„Nu pot înlocui de tot cartea pe hârtie"

Scriitorul Mircea Vasilescu, redactor-şef al publicaţiei „Dilema Veche", are o relaţie „bună" cu tehnologia şi citeşte cărţi în format electronic pe ecranul computerului: „Deocamdată nu am un dispozitiv propriu-zis pentru cărţi. Nu am dificultăţi de adaptare, dar nici nu pot înlocui complet cartea pe hârtie. E vorba şi de lectura de plăcere, de lectura cu tabiet. Parcă e mai frumoasă cartea tipărită. Să citeşti un roman de amorul artei este mai plăcut în format de hârtie".

Vasilescu aminteşte de tentativa editurilor de la sfârşitul anilor '90 şi începutul anilor 2000 de a populariza e-book-urile. „Sunt foarte curios dacă va câştiga teren de data aceasta. Atunci n-a prins. Dispozitivele erau mai complicate, mai mari, mai greoaie. Random House, cea mai mare editură din lume din punct de vedere al numărului de titluri, şi-a făcut atunci o divizie de e-books destul de mare. După un an a desfiinţat-o pentru că nu a mers. Acum tehnologia s-a perfecţionat, iar dispozitivele sunt mai uşoare, mai prietenoase, imită mai bine pagina de carte tipărită", completează scriitorul.

El are încredere că prea curând cartea clasică nu va dispărea, amintind un dezavantaj al suporturilor electronice: nu rezistă în timp. „Dacă ne gândim la conservarea, stocarea pe termen lung, tot hârtia rezistă cel mai mult. Dispozitivele electronice fie se uzează moral pentru că apar altele mai noi, fie se demagnetizează şi se pierde toată informaţia. Ediţii de sute de ani se păstrează fără probleme. Poţi citi acum, pe e-book, o ediţie Molière din 1700, dar nu poţi să ştii dacă peste zece ani va mai rezista. Pe termen lung, tehnologia e riscantă", spune, cu îndoială, Vasilescu.

„Suportul nu schimbă statutul cărţii ca atare"

Liviu Antonesei, scriitor şi profesor de ştiinţele educaţiei la Iaşi, preferă hârtia pentru că aşa s-a format. Crede că tehnologia va răzbate în final, schimbările în societate fiind de neoprit.

„Citesc cărţi şi pe hârtie, şi electronic, dar e adevărat că prefer hârtia pentru că aşa sunt format. S-au scris cărţi pe piatră, pe piele, pe papirus, pe hârtie, acum scriu pe pixeli.

Suportul nu schimbă statutul cărţii ca atare", spune Liviu Antonesei.
Popularizarea e-book-urilor depinde în mare măsură de generaţiile viitoare, afirmă scriitorul, care pun mâna pe un computer mai devreme, nu ca în cazul său, astfel că cititorii de cărţi electronice se vor înmulţi.

„Am citit despre tehnologia e-book, dar nu am avut ocazia să le testez. M-ar interesa. Un avantaj al lor este capacitatea de stocare. Poţi merge cu o bibliotecă după tine. Dincolo de aceasta, putem folosi astfel de suporturi electronice ca să salvăm cărţile de hârtie care se distrug", propune Antonesei.

Dar dacă se strică vreo diodă?: „Cred că trebuie procedat cum procedez eu: am un PC, un laptop, un notebook, dar şi un hard extern de 500 de GB. Să nu mai vorbim de stick-uri de memorie. Salvez lucrurile la care ţin în mai multe locuri".

Pentru el, viitorul cărţilor de hârtie depinde de modul cum generaţia actuală şi cea următoare vor privi lucrurile. „Dacă noi şi ei vom mai ţine cărţi în mână, acestea vor continua să existe. E o plăcere până la urmă să ţinem o carte de hârtie în mână", se confesează Antonesei, cu precizarea că nu ar refuza o convertire la e-book-uri.