Ulterior, la Roma a rămas ca un obicei pentru a proteja cetatea. Erau lăsate deschise porţile lui Ianus în timp de război, pentru a putea veni în ajutor. În timp de pace porţile erau închise.

Ianus este zeul uşii, al ritualurilor de trecere şi al fenomenelor de tranziţie. Simbolul lui îl înfăţişează cu două feţe, una privea înainte, cealaltă privea înapoi. Ca şi cum ai uni sau îmbina viitorul cu trecutul.

Pentru că a devenit un simbol în Roma al perioadelor de tranziţie şi pentru că Roma este un oraş al iubirii, Ianus a devenit în timp şi un simbol pentru perioadele de tranziţie în iubire, inclusiv în versiunile ei cele mai romantice. Tocmai de aceea simbolul este purtat de către cei care cred în iubirea romantică sub forma unor bijuterii, ca pandativ al unei brăţări sau ca pandativ la gât.

Vrei să îţi găseşti jumătatea? Intră pe PrimaLove şi fă-ţi un cont gratuit!

Acest simbol înfăţişează faptul că omul are două părţi, una bună, una rea. Un trecut şi un viitor, alegeri în urma cărora a crescut sau din contră, alegeri ce l-au încercat, decizii bune - decizii rele, fericire - nefericire, bucurie - tristeţe, curaj – descurajare, s.a.m.d. Pentru că cele două părţi apar în acelaşi simbol, semnificaţia acestuia se poate reduce la faptul că atunci când iubeşti pe cineva, îl accepţi cu ambele…trecut, viitor, imperfecţiuni, perfecţiuni, fluctuaţia de momente fericite şi momente nefericite. Toate simbolizează iubirea în forma ei cea mai romantică, faptul că iubeşti o persoană ale cărei laturi le cunoşti, deci o iubeşti în cunoştinţă de cauză.

Ce vreau să transmit de fapt  prin acest articol?

Nu poţi schimba trecutul amoros sau sentimental al partenerului. Îl poţi accepta, sunt experienţele lui. Şi tu la rândul tău, ai experienţele tale. Nici el nu poate schimba trecutul tău amoros, îl poate accepta. Nu poţi schimba, pentru simplul fapt că nu poţi interveni în acţiuni sau în experienţe deja încheiate. Şi ce rost ar avea? În schimb, te poţi bucura de prezent, pentru că este în curs de desfăşurare şi da, poate influenţa viitorul tău, al lui, al vostru…

M-am gândit să scriu această poveste pentru că uneori avem tendinţa de a ne complica cu filosofii savante pentru a înţelege nişte lucruri, fenomene, mecanisme extrem de simple. Avem nevoie de ştiinţific, de cercetări, de studii, de literatura de specialitate, când putem găsi inspiraţie, bucurie sau linişte şi în vizionarea unui film. Căutăm teorii care să explice ce ne frământă şi uităm să ne bucurăm de ce contează de fapt, în acest context, de iubire.

Ştiinţificul folosit în exces, ne poate dăuna. Nu mai acţionăm pe fond de emoţie, ori iubirea fără emoţie este ca o şarlotă cu căpşuni…fără căpşuni, deci fără ingredientul principal…şi nu are niciun gust sau scânteie!

Citeşte, însă încearcă să nu îţi înfrânezi emoţiile, mai ales în iubire! Atunci când îţi înfrânezi emoţiile, este ca şi cum ai avea escală de câteva ore bune în Roma, oraş care te îndeamnă să îl vizitezi de altfel şi decizi să nu ieşi din aeroport pentru a vedea Fontana di Trevi, pentru că ai mai văzut-o cândva…De ce nu te-ai bucura de acest moment? Dacă ai iubit în trecut, poţi iubi şi în prezent, apoi în viitor…şi da, poţi iubi ambele părţi ale acelui cineva, pentru că de fapt ajungi să îl iubeşti cu tot ceea ce înseamna el sau ea. Şi nu este doar o iubire romantică, este şi matură si face parte din prezentul tău! Nu îţi rămâne decât să te bucuri de ea, nu o vei găsi în cărţi…sau poate că o vom găsi noi în cărţi la un moment dat, după ce îţi vei scrie povestea de iubire.

O mică doză de romantism din când în când nu poate dăuna!

Articol scris de Ştefania Adelina Dudău
 
Specialist licenţiat in Asistenţă Socială
Articole publicate în "Jurnalul Institutului de Psihologie şi Psihoterapie Adleriană" (IPPA) şi blogul personal, "Blogul lui Stef".