28 februarie: S-a născut medicul Gheorghe Marinescu, membru în şapte academii străine. Cum a ajuns guvernul Marii Britanii să ceară ajutorul neurologului român
0La 28 februarie 1863 se năștea Gheorghe Marinescu, cel care avea să devină unul dintre cei mai străluciţi neurologi români recunoscuţi la nivel mondial. Tot într-o zi de 28 februarie, în1785, doi dintre capii răscolei ţăranilor din Transilvania, Horea și Cloșca, au fost traşi pe roată la Alba-Iulia.
1754: S-a născut filologul Gheorghe Şincai, reprezentant de frunte al Şcolii Ardelene
Născut în localitatea Râciu de Câmpie, istoricul și filologul Gheorghe Șincai a învățat la Colegiul Reformat din Târgu-Mureș, ulterior la Cluj, Bistrița, Blaj, Viena și Roma.
Gheorghe Șincai a fost pasionat de istoria românilor, interesat fiind de originea latină a poporului și a limbii române. La Viena și Roma a studiat alături de filologul Samuil Micu, împreună cu care avea să redacteze prima gramatică tipărită a limbii române, „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae”. Cea mai importantă lucrarea istorică a sa este „Hronica românilor și a mai multor neamuri”.
Gheorghe Șincai a murit la 2 noiembrie 1816, la Sinea, lângă Kosice, în Slovacia din prezent.
1785: Horea și Cloșca au fost traşi pe roată la Alba Iulia
La 28 februarie 1785, pe Dealul Furcilor din Alba-Iulia, erau executați prin tragerea pe roată Horea și Cloșca, doi dintre conducătorii Răscoalei de la 1784 din Transilvania, după ce Crişan se spânzurase în închisoare.
Pentru a-l putea prinde pe Horea, nobilii au pus pe capul său o recompensă de 300 de galbeni. Prin trădare, la 27 decembrie 1784, de către pădurarul Anton Melzer din Abrud, Horea și Cloșca au fost prinși în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului, iar la 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, care a fost vândut de nouă țărani din Cărpeniș.
1859: Apare „Ţânţarul”, prima revistă umoristică românească
Primul număr al gazetei satirico-umoristice „Ţânţarul” a văzut lumina tiparului la București la 28 februarie/12 martie 1859, sub îndrumarea lui C. A. Rosetti și a lui N.T. Orășanu, care semnau sub pseudonimele C. Trandafirescu și N.T. Cetățenescu.
Revista a continuat să apară săptămânal până în 15/27 august 1859, totalizând 25 de numere, la Tipografia C. A. Rosetti. Printre colaboratorii acestei publicații s-a numărat și Enric Winterhalder, cunoscut sub pseudonimul Iernescu.
De-a lungul anilor, denumirea „Ţânţarul” a fost preluată de mai multe alte publicații umoristice în diverse orașe din țară, ilustrând popularitatea și impactul acestei inițiative. De exemplu, în 25 februarie 1906, la București, a apărut o revistă umoristică efemeră cu același titlu. Mai târziu, între 18 octombrie 1909 și decembrie 1910, la București, a fost publicată o revistă satirică umoristică și ilustrată, continuând tradiția inițială.
1863: S-a născut medicul neurolog român Gheorghe Marinescu, membru în şapte academii străine
Gheorghe Marinescu s-a născut în Bucureşti, la 28 februarie 1863. Nu împlinise nici măcar un an atunci când a rămas orfan de tată. Rămasă singură şi fără niciun ajutor, mama sa a făcut eforturi deosebite pentru a-l trimite la şcoală, iar şi în 1874 să-l înscrie la Seminarul Central.
Deşi termină, în 1882, al doilea din promoţia sa, Gheorghe Marinescu nu vrea să-şi continue studiile teologice, astfel că este obligat ca, din banii strânşi din meditaţii pe care le dădea şi cu ajotorul mamei, să restituie cheltuielile făcute la seminar.
Imediat în acelaşi an, el îşi dă diferenţele şi bacalaureatul şi se înscrie la două facultăţi: Medicină şi Şcoala de poduri şi şosele. După primul an rămâne doar la Medicină, iar ulterior îşi continuă studiile universitare în Franţa, unde se specializează în neuropatologie.
La Paris, reuşeşte să ajungă la rezultate care au revoluţionat radical medicina, numele său fiind ulterior legat de cel al lui Pavlov, după ce publică o monografie care cuprindea concluziile unei cercetări despre reflexele condiţionate şi procesele neuropsihice, domeniu studiat intens de câştigătorul Premiului Nobel pentru Medicină (1904), Ivan Pavlov .
În perioada petrecută în Franţa, unde îşi şi obţine doctoratul, Gheorghe Marinescu susţine, la Salpêtrière şi la Sorbona, mai multe prelegeri despre celula nervoasă normală şi patologică, subiect care a fost pasiunea lui de-o viaţă. În 1909, publică studiul „Celula nervoasă” (două volume, peste o mie de pagini, în limba franceză), prima carte de acest gen din lume, salutată cu entuziasm de savanţi ca Ramon y Cajal şi n-a fost depăşită până astăzi de vreo lucrare de acest fel.
De-a lungul activităţii sale, Marinescu a rămas un adept al introducerii în medicină a celor mai noi metode care apar în cursul dezvoltării altor ramuri ale ştiinţei.
Marinescu n-a studiat celula nervoasă numai fixată şi colorată, ci a cercetat-o la ultramicroscop şi în stare vie, fiind printre primii în lume, împreună cu I. Minea, unul dintre elevii săi,care reuşeşte să cultive celula nervoasă, pe vremea când în lume numai americanul Carrel făcea culturi de celule.
Nu există capitol în vastul domeniu al bolilor neurologice în care Gheorghe Marinescu să nu-şi fi adus contribuţia în ceea ce priveşte tabloul lor clinic şi anatomo-patologic, cu analize de mare subtilitate şi precizie.
Neurologul român este unul dintre primii cercetători din lume care au întrebuinţat electroencefalografia în studiul bolilor creierului; pentru precizia cercetărilor sale şi a graficelor de care erau însoţite, ele au fost reproduse întocmai în tratatele de electroencefalografie, care au apărut peste hotare după moartea sa.
Semne clinice care nu mai fuseseră descrise până atunci, descoperite de el, îi poartă şi astăzi numele, ca de exemplu semnul Marinescu-Radovici; boli care nu apăreau în niciun tratat de medicină al vremii, studiate pentru prima oară de el, îi poartă de asemenea numele în toată lumea medicală, ca de exemplu sindromul Marinescu-Sjögren-Garland (boală sistemică, autoimună, în care este afectat şi sistemul nervos).
Marinescu a avut contribuţii şi pentru neurochirurgie: în 1912, la un student cu paralizia membrelor inferioare a diagnosticat (cu toată imperfecţia metodei clinice şi de laborator de atunci) o tumoră ce comprima măduva spinării în regiunea toracelui, îi stabileşte precis sediul şi îl convinge pe Ernest Juvara să facă prima operaţie reuşită pe măduvă la noi în ţară.
Curând după aceasta, prima operaţie pe creier este executată cu succes de Thoma Ionescu, la cererea lui Marinescu, care a diagnosticat la un bolnav cu afazie un abces al lobului temporal stâng.
Gheorghe Marinescu fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa la patru universităţi şi ales membru în şapte academii străine.
Într-o perioadă când România era puţin cunoscută, Gheorghe Marinescu era invitat în lumea întreagă, în America de Sud ca şi în Europa, să ţină conferinţe şi demonstraţii ştiinţifice ceea ce a făcut să crească respectul pentru şcoala noastră neurologică.
La sfârşitul Primului Război Mondial, în toată Europa făcea ravagii encefalita letargică. În 1918, apariţia epidemiei în Anglia determină Comitetul de Cercetări Medicale de pe lângă guvernul britanic să apeleze la Marinescu, cerându-i să examineze leziunile provocate de encefalită.
Cercetarea histopatologică a encefalitei letargice şi a dezvoltării apoi a parkinsonismului postencefalitic este atât de complet făcută de Marinescu, încât studiile ulterioare nu au putut adăuga decât amănunte nesemnificative.
Gheorghe Marinescu a publicat în 1921 în Franţa un studiu asupra formelor clinice ale parkinsonismului postencefalitic. A prezentat o lucrare despre encefalita postvaccinorabică la şedinţa reuniunii neurologice internaţionale din Bucureşti chiar în ziua morţii sale.
S-a stins din viaţă în plină glorie, la Bucureşti, în anul 1938, unde a decis să îşi petreacă ultimii ani. Şi-a dăruit până şi ultima clipă de viaţă studiului, pentru a-i ajuta pe oamenii din jurul său.
1892: A murit revoluţionarul paşoptist român Grigore Grădişteanu
Demonstrând aptitudini remarcabile în domeniul ingineriei topografice, Grigore Grădișteanu și-a început cariera în acest domeniu în 1835. Ulterior, a obținut o poziție importantă în Cancelaria Domnească, devenind „cap de masă” sau mare logofăt, în jurul anului 1840.
Aflat printre tinerii intelectuali din cercul lui Ion Heliade-Rădulescu, Grădișteanu s-a implicat activ în inițiativele culturale ale vremii și în mișcările sociale. În anul 1848, a participat la Revoluția din Țara Românească, unde a jucat un rol important, fiind numit director în Ministerul din Lăuntru de către guvernul provizoriu.
În urma înfrângerii revoluției, Grădișteanu a emigrat în Franța, găsind refugiu în Paris, până în 1858. Întors în țară, a devenit un susținător activ al unirii Principatelor Române și al consolidării actului de la 24 ianuarie 1859.
Printre contribuțiile sale literare se numără și câteva însemnări captivante din perioada Revoluției din 1848, publicate în 1880 în periodicul „Amicul familiei”, sub titlul „România în anul 1848. Amintiri și episoade de călătorie”.
La data de 30 iunie 1879, a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A încetat din viață pe 28 februarie 1892, la București.
1922: S-a născut omul politic Radu Câmpeanu
Născut la București, omul politic și întemeietorul Partidului Național Liberal (PNL) Radu Anton Câmpeanu a fost șef al Tineretului Liberal înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Acesta a absolvit Facultatea de Drept și Științe Economice din București.
După război, Radu Câmpeanu a luat parte la manifestațiile anti-comuniste din 24-28 februarie 1945, motiv pentru care a fost deţinut politic în perioada 1947-1956.
După eliberarea din detenție, a emigrat în Franța împreună cu soţia sa Monica Papadopol şi cu fiul lor Barbu. În anul 1990, a revenit în țară și a participat la reînființarea PNL, al cărui președinte a fost între 1990 şi 1993, fiind ales senator în legislatura 1990-1992 în municipiul Bucureşti.
În perioada februarie- mai 1990 a fost vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN). În perioada noiembrie 2004- decembrie 2008 a fost senator de București, din partea Alianței PNL-PD.
Radu Anton Câmpeanu a murit la 19 octombrie 2016.
1954: S-a născut actorul Doru Ana
Apreciatul actor de teatru și film Doru Ana s-a născut la 28 februarie 1954, în București, și a murit la 10/11 octombrie 2022.
Doru Ana a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din Capitală, promoția 1980 şi a interpretat roluri în seriale și filme românești de succes, precum: „Adela” (2021), „Fructul oprit” (2018), „La drum cu tata” (2016), „Ultima zi” (2016), „Umbre” (2014), „Carmen” (2013), „Câinele Japonez” (2013), „După dealuri” (2012), „Pariu cu viața” (2011), „Visul lui Adalbert” (2011), „Cealaltă Irina” (2009), „Medalia de onoare” (2009), „Nunta mută” (2008), „Schimb valutar” (2008), „Moartea domnului Lăzărescu” (2005), „Hacker” (2004), „Occident” (2002), „Marfa și banii” (2001), „Terminus paradis” (1998), „Undeva in Est” (1991) și „Primăvara bobocilor” (1985).
Activitatea sa teatrală s-a desfășurat pe scenele teatrelor Bulandra, Comedie, Național, Creangă, sau în numeroase teatre din țară, la Brașov, Sibiu sau Ploiești.
Doru Ana a murit la 10/11 octombrie 2022.
1980: S-a născut pugilistul Lucian Bute
Născut în comuna Pechea, judeţul Galaţi, Lucian Bute a fost campion mondial IBF la categoria supermijlocie, timp de aproape 5 ani, între 2007 şi 2012.
Ca amator, în anul 1999, pugilistul a câștigat medalia de bronz la Campionatul Mondial din Houston și medalia de aur în 2001 la Jocurile Francofoniei.
În anul 2003 a devenit boxer profesionist, semnând un contract cu clubul canadian Interbox. În anul 2007, Bute a câștigat meciul cu Sakio Bika,calificându-se în finala pentru titlul IBF, oferit de Federația Internațională de Box. În același an, Bute l-a învins pe Alejandro Berrio, devenind al treilea boxer român profesionist care a câștigat titlul de campion mondial. În anul 2012, Lucian Bute a obținut cetățenia canadiană.
Pugilistul şi-a încheiat cariera cu 37 de lupte dintre care 32 câştigate (25 prin KO) şi cinci pierdute.
1997: Regele Mihai I al României a revenit din exil
Regele Mihai I al României a revenit din exil, fiind pentru prima dată după 1989 când sosirea fostului suveran este acceptată de populație ca și de toate formațiunile politice.
La revenirea în ţară, el a reprimit pașaport românesc.
2022: Parlamentul României a adoptat o declarație prin care condamnă agresiunea Rusiei asupra Ucrainei
La 28 februarie, Parlamentul de la Bucureşti a adoptat o declaraţie prin care condamnă agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, solicită retragerea tuturor trupelor ruseşti şi evidenţiază susţinerea „puternică pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei şi pentru aspiraţiile sale legitime de integrare în NATO şi UE”.
Au fost înregistrate 339 de voturi „pentru”, unul „împotrivă” și două abțineri.
Se încarcă comentariile...
