Am ales ca în această vară să mă voluntariez copiilor bolnavi de cancer sau/şi cu afecţiuni grave (prin Asociaţia MAGIC) şi dacă reuşesc şi copiilor/adolescenţilor ucraineni. Am ales ca în această vară să lucrez de acasă şi nu via Zoom cu coregrafii Cosmin Manolescu şi Cristina Lilienfeld de la AREAL la proiectul nostru comun, un text dramatic scris de mine care va fi transferat prin dans de către cei doi. Am ales ca în această vară să mănânc pufuleţi de aici, nu livraţi prin amazon.com. 

La fel am ales ca acum 24 de ani să plec. De atunci încerc să nu uit limba română şi scriu direct în ea, fără să fiu ajutată de către traducători publicând cărţi cât şi editoriale. În acest weekend la The Wharf, în capitala americană, vor avea mai multe evenimente care marchează relaţia culturală de 25 de ani dintre români şi americani. Celor de acolo, le recomand cu dragoste ceva excepţional, marca Mihaela Drăgan, "Rap/trap concert by Tehno-Vrăjitoarele (Techno-Witches)" care are loc mâine la finalul primei zile de evenimente... Duh, save the best for last.

Deşi nu pot participa direct pentru că sunt în ţară, trimit vibraţii către organizatori (Romanian Cultural Institute în New York / ICR New York) şi ambasada (Ambasada României în Statele Unite ale Americii / Romanian Embassy to US) fiind la rându-mi una dintre vocile din diaspora care activează bilingv şi în plan academic şi în plan creativ. 

Suntem o diaspora fracturată care încă are nevoie să se repare şi dăruiască cât mai diversificat şi inclusiv (sunt nume care se repetă la evenimente şi altele ignorate!). Aşadar, înainte ca ultimul meu volum în limba maternă să apară în curând (Editura Integral), între timp primul meu volum de teatru face parte din colecţia de cercetare de la NYPL The New York Public Library alături de alte 3 cărţi.

Volumul are piesele mele lungi de odinioară şi a fost prefaţat de Oana Chivoiu, Cristina Modreanu şi postfaţat de Nona Rapotan. În el puteţi să citiţi:

- "Mia" (care a debutat la HERE Arts Center în regia lui Handan Ozbilgin Bromley), - "Căţelul sinucigaş şi Laika" (care e nr # 1 la RCINYC, în regia lui Leo Băcica)

şi

- "Ce rămâne după viaţă?" care a avut o lectura dramatica la Muzeul Naţional al Literaturii Române în regia lui Alexandru Nagy.

Nefiind în SUA, de asemenea, nu am putut să onorez invitaţia de a participa la dialogul cu dl. Preşedinte Liviu Jicman, căruia îi zic aici, public, că nevoia de artă este la fel de necesară ca nevoia de apă, că suntem mulţi romani dincolo de graniţele ţării care se luptă să îşi facă munca vizibilă şi care au multe de dăruit.