Rivalitatea SUA-China: Israelul, un dosar sensibil

Vedere din Tel Aviv FOTO Arhivă

Relaţiile economice dintre China şi Israel avansează într-un ritm accelerat, mai ales în domenii precum tehnologia şi infrastructura. Dar această apropiere contrariază Statele Unite, care vede în statul evreu drept principalul său aliat în Orientul Mijlociu.

La Sarona, un cartier cu clădiri moderne din plin centrul oraşului Tel Aviv, un panou destinat muncitorilor unui turn în construcţie poate fi citit în trei limbi: ebraică, arabă şi chineză. Dacă ebraica şi araba sunt cele două limbi de stat ale Israelului, prezenţa chinezei pare exotică. Lucrurile prind sens însă urmărind dezvoltarea relaţiilor chinezo-israeliene în ultimele aproape trei decenii, în principal pe plan economic, scrie „Le Echos”, cel mai vechi cotidian financiar din Franţa.

De 15 încoace, Israelul acordă permise de muncă cetăţenilor chinezi, eliberând 10.600 doar anul trecut, majoritatea pentru sectorul construcţiilor. Dar chinezii nu vin în Israel doar ca muncitori care să înlocuiască o parte din locul lăsat liber de palestinieni, ci şi ca investitori, chiar destul de importanţi, relevă publicaţia franceză într-un articol cu titlul „Israelul, noul câmp de bătălie între chinezi şi americani”.

Schimburile comerciale chinezo-israeliene, în creştere

Din 1992 încoace, anul stabilirii relaţiilor diplomatice chinezo-israeliene, schimburile comerciale dintre cele două părţi au crescut de la 51 de milioane de dolari la 14 miliarde de dolari în 2018. Şi totuşi, „comerţul nu este esenţial“ pe axa China-Israel, afirmă Daniel Haber, profesor de economie la Universitatea din Haifa, într-o discuţie cu jurnalista Catherine Dupeyron. „Miza este tehnologia, prin investiţii (chineze, n. red.) în societăţi israeliene, mai concret în start-up-uri, implantarea de centre de cercetare şi dezvoltare, participarea la cât mai multe şantiere mari de infrastructură şi cooperarea ştiinţifică la nivel universitar“, explică el.

Întreprinderi din China au luat participaţii în societăţi israeliene de prim-plan. Deschizătorul de drumuri a fost Li Ka-shing, un multimiliardar din Hong Kong care a investit masiv în 1999 în domeniul israelian de telecomunicaţii. În 2011, el a cumpărat 11% din start-up-ul de mare succes Waze. Creată în 2006 de un cercetător israelian, căruia i s-au alăturat alţi doi antreprenori conaţionali în 2008, aplicaţia de navigaţie a fost vândută în 2013 gigantului IT Google pentru 1,3 miliarde de dolari. Investitorul din Hong Kong a făcut şi o donaţie importantă pentru Technion, forma prescurtată a Institutului Politehnic din Haifa, care în schimb a răspuns cu o asociere de tip joint venture cu campusul Universităţii Shantou, oraşul natal al lui Li Ka-shing.

Tnuva, un bun naţional israelian

În prezent, numeroase mari companii chineze (Lenovo, Fosun, Xiaomi,  Baidu, Huawei, Haier, Alibaba) dispun de centre de cercetare şi dezvoltare în Israel. În 2018, fondatorul Alibaba, Jack Ma, a efectuat două vizite în această ţară. „În Israel, inovaţia este peste tot, este la fel de naturală ca apa şi hrana!“, a declarat el, entuziasmat, în cursul uneia dintre aceste vizite. A dat astfel un nou impuls lumii chineze de afaceri, care continuă să investească într-o multitudine de start-up-uri din domeniul tehnologiei de vârf. În 2019, Huawei s-a implicat în proiecte de energie solară, în timp ce Hifuture Information Technology a injectat 50 de milioane de dolari în Xjet, societate specializată în imprimare 3D în metal şi ceramică.

Companii din China au luat de asemenea părţi din societăţi israeliene de renume. Una dintre cele mai importante investiţii de acest fel aparţine China National Chemical Corporation, care, cu 3,8 miliarde de dolari, a pus mâna în 2011 pe 60% din Makhteshim, specializată în îngrăşăminte. Pe aceeaşi linie, una dintre cele mai simbolice investiţii îi revine Bright Food, care, cu 2,5 miliarde de dolari, şi-a asigurat în 2014 56% din Tnuva. Această tranzacţie a făcut multă vâlvă în Israel, chiar dacă chinezii nu au făcut decât să cumpere partea societăţii britanice Apax.

Tnuva este cel mai important jucător local din sectorul agro-alimentar şi un bun al patrimoniului naţional israelian. Compania datează încă din 1926, când a fost înfiinţată de mişcarea kibbutz pentru a asigura autonomia alimentară a comunităţii Yishuv, adică a evreilor aflaţi pe Pământul Făgăduinţei pe vremea Palestinei Mandatare. „Au cumpărat Tnuva pentru a-şi dezvolta industria lactatelor. Alimentaţia este un domeniu esenţial pentru autorităţile chineze. Trebuie să hrănească 1,4 miliarde de persoane zilnic. Pentru a supravieţui, au nevoie de tehnologie. Ori, tehnologia israeliană este puţin mai ieftină decât cea a ţărilor occidentale“, comentează Matan Valnai, ambasador al Israelului la Beijing între 2012 şi 2017, în legătură cu alegerea făcută de către chinezi.

Miză geopolitică

Un alt domeniu al prezenţei chineze în Israel este infrastructura, având mai multe licitaţii câştigate în ultimii ani, printre care realizarea unei linii de tramvai în Tel Aviv, construcţia noului port din Ashdod, situat la Marea Mediterană, şi a liniei feroviare dintre acest oraş şi portul Eilat, situat la Marea Roşie, precum şi luarea în concesiune a noului port din Haifa. „China vrea o legătură fizică cu Occidentul. În această privinţă, porturile israeliene sunt un mijloc bun al strategiei geopolitice“, afirmă Lionel Friedfeld, consilier în investiţii financiare. Ori tocmai acest aspect deranjează Statele Unite, care vede cu suspiciune orice mişcare a Chinei. Noul port din Haifa, Bayport Terminal, a cristalizat tensiunile dintre israelieni şi americani în chestiunea chineză. În numele securităţii, Washingtonul a dat de înţeles că Flota a VI-a americană nu va mai acosta la Haifa.

Concesionarea Bayport Terminal, care i-a revenit companiei publice chineze SIPG (Shanghai International Port Group), se înscrie în politica de privatizare a activităţilor portuare dusă de Guvernul israelian începând cu cea a portului Eilat, în 2013. De fapt, SIPG este singura companie care s-a arătat interesată de această licitaţie. La sud, reamenajarea portului Eilat este urmărită cu interes de către preşedintele american Donald Trump.

Avertismentul lui Trump

Acum un an, liderul de la Casa Albă a luat atitudine şi i-a transmis premierului israelian Benyamin Netanyahu că dacă nu îşi limitează legăturile cu China, relaţiile de securitate cu Statele Unite riscă să sufere. Un avertisment de luat în serios, având în vedere două precedente. În 2000, Israelul a vândut Chinei un sistem radar cu tehnologie americană. Statele Unite au rupt acordul şi Israelul a fost nevoit să plătească despăgubiri în valoare de 350 de milioane de dolari Chinei. În 2004, Washingtonul a blocat un contract legat de drone. Apoi, în 2005, Statele Unite ai interzis Israeluluiui să facă exporturi de componente militare către China. În prezent, israelienii „nu mai au niciun contract militar cu chinezii, iar aceştia din urmă înţeleg perfect această situaţie“, remarcă Matan Vilnai. Astfel, producătorii israelieni de armament Rafael, Elbit şi Israel Aerospace Industries, printre primii implantaţi în China, încă din anii 1980, nu mai vând gigantului asiatic decât echipamente de uz civil.

În opinia fostului ambasador, situaţia este clară: „Noi trebuie să acţionăm prudent între piaţa chineză şi aliatul nostru strategic. Trebuie să fim siguri că nu acţionăm împotriva intereselor americane. China nu a votat niciodată pentru noi la Naţiunile Unite, în timp ce Statele Unite ne-au sprijinit mereu“. O opinie împărtăşită şi de miliardarul din Hong Kong Ronnie Chan. „Israelul nu are luxul de a putea să aleagă între China şi Statele Unite. La final, (americanii, n. red.) sunt singurii garanţi ai securităţii sale“, a recunoscut el în cursul unei vizite efectuate la Tel Aviv în decembrie anul trecut.

Controlul investiţiilor străine

Astfel, la presiunea Statelor Unite, Guvernul israelian a înfiinţat la 1 ianuarie 2020 un comitet de control al investiţiilor străine, justificat „prin raţiuni de securitate naţională“. Un organ comparabil există în Statele Unite. Acest comitet, aflat sub umbrela Ministerului de Finanţe, reuneşte experţi din Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Economiei, precum şi din Consiliul Naţional de Securitate şi Consiliul Economic Naţional. Fapt curios, industria tehnologiilor de vârf nu face parte din domeniile protejate de comitet, în condiţiile în care reprezintă o preocupare majoră pentru americani în rivalitatea lor cu chinezii.

Deocamdată Statele Unite par mulţumite de această structură. „Sperăm că pe viitor Israelul va continua să-şi întărească, actualizeze şi amelioreze mecanismul de control al investiţiilor“, a declarat pentru „Les Echos” un diplomat american în Israel. În ceea ce priveşte Flota a VI-a a americană, încă acostează la Haifa. „Nu există deocamdată vreo schimbare în relaţiile dintre marina americană şi armata israeliană“, a precizat el.

Ora alegerii

Totuşi, „China a devenit un partener prioritar, chiar strategic pentru Israel, iar Statele Unite nu vor putea schimba nimic din acest punct de vedere“, atrage atenţia un diplomat european. Unii ingineri israelieni au renunţat la centrele de cercetare şi dezvoltare americane şi s-au angajat la echivalentele lor chineze. Înainte de criza de sănătate provocată de noul coronavirus, Edouard Cukierman, preşedinte la Cukierman & Co. Investment House, nu observase vreo diminuare a contactelor între israelieni şi chinezi. „Există doar trei domenii în care Guvernul poate bloca un contract: apărarea, telecomunicaţiile şi serviciile financiare. Toate celelalte ţin de libertatea de întreprindere“, spune el.

Strângerea legăturilor între China şi Israel îl îngrijorează pe Dan Catarivas, responsabil de relaţii externe la Asociaţia industriaşilor israelieni. „Mi-e teamă ca unele companii ameriane să nu părăsească Israelul pe motivul că avem prea mulţi investitori chinezi. În ceea ce priveşte întreprinderile israeliene, le va fi complicat să lucreze cu China şi Statele Unite. Vor trebui să aleagă. Ori, Statele Unite rămân cea mai mare piaţă pentru high-tech şi cercetare“, afirmă el.

Daniel Haber vede altfel lucrurile: „Nu este bine niciodată să depinzi de o singură ţară. Acest lucru se poate opri într-o zi sau alta, cum a fost cazul Franţei, marele aliat al Israelului din 1948 până în 1967. Şi apoi oamenii politici israelieni au fost adesea favorabili Chinei. În anii 1930, Ben Gurion şi Moshe Sharett erau convinşi încă de pe atunci că într-o zi China se va trezi, iar Occidentul nu va fi mereu străpânul lumii“. În 1949, Israelul s-a numărat printre primele ţări care a recunoscut Republica Populară Chineză. Oficialii israelieni şi chinezi au o plăcere aparte să sublinieze că civilizaţiile lor sunt plurimilenare. În această ordine de idei, ambasadorul Chinei în Israel, Zhan Yongxin, a declarat în noiembrie 2019: „Chinezii şi evreii au o istorie lungă, asistând atât la ascensiunea, cât şi la căderea superputerilor“. „Cine are urechi de auzit, să audă!”, conchide „Les Echos”.