Piramidele de la Ghiza

Rămăşiţele necropolei antice de la Ghiza au atras vizitatorii încă din Antichitate, când erau vizitate cu respect de către greci, persani şi romani. De altfel, cunoscuta listă cu cele

Rămăşiţele necropolei antice de la Ghiza au atras vizitatorii încă din Antichitate, când erau vizitate cu respect de către greci, persani şi romani. De altfel, cunoscuta listă cu cele şapte minuni ale lumii antice a fost întocmită chiar de un grec, Antipater din Sidon. El considera că Marea Piramidă de la Ghiza este cea mai mare construcţie a omului şi le recomanda elevilor săi să o viziteze. Astăzi, piramidele egiptene au fost înscrise din oficiu pe lista cu "Noile şapte minuni ale lumii", fiind singurele minuni alese de Antipater care au rezistat până în timpurile noastre.

Platoul Ghiza se găseşte la numai opt kilometri distanţă de Cairo, mergând spre vest, în plin deşert. Numele zonei provine de la vechiul oraş Ghiza (numit şi Giseh sau Ghiza), care era situat în antichitate pe malul stâng al Nilului, la 25 de kilometri spre sud faţă de centrul de azi al capitalei egiptene. Aici se află celebrele piramide "Orizontul lui Keops", "Mare este Khefren" şi "Divin este Mikerinos", cunoscute adesea doar sub numele faraonilor care le-au construit, Khufu (Keops), Khafre (Khefren) şi Menkaure (Mikerinos). În imediata apropiere se află Sfinxul, alte piramide mai mici şi două cimitire antice, care completează cea mai veche şi mai mare necropolă din lume, ridicată între anii 2600 - 2500 î.Hr., în timpul Dinastiei a IV-a.

Marea Piramidă, ridicată în 20 de ani

După cum ne informează Herodot, construcţia celei mai mari piramide a durat peste 20 de ani, iar istoricul grec ne asigură că cel puţin 100.000 de oameni au lucrat la ridicarea ei. Abia recent s-a stabilit cum au ridicat egiptenii, care nu aveau macarale, blocurile de piatră de peste 2,5 tone. Arhitectul francez Jean-Pierre Houdin a construit un întreg program computerizat şi a demonstrat că egiptenii ridicau o rampă în spirală, care era înălţată pe măsură ce se construia piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi şi apă, uşura transportarea blocurilor împinse (sau trase) de oameni şi animale, până la nivelul la care urmau să fie amplasate.

Cea mai înaltă construcţie timp de milenii

Conform datelor cunoscute deocamdată, prima mare piramidă care nu s-a prăbuşit peste veacuri a fost cea în trepte, ridicată la Saqqara de către regele Zoser, construită de faimosul arhitect egiptean Imhotep. Ea se află la numai câţiva kilometri mai spre sud de platoul Ghiza. Iniţial, feţele piramidelor erau placate cu bucăţi şlefuite din granit, dar numai piramida lui Mikerinos a păstrat până astăzi o parte din aceste plăci.

Cea mai înaltă piramidă dintre toate e cea a lui Keops şi a fost botezată "Marea Piramidă". Ea a fost cea mai înaltă construcţie din lume mai mult de 4.300 de ani, până în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Piramida avea, iniţial, 146 de metri înălţime, dar azi a rămas de numai 138 metri, din cauza eroziunii şi a cutremurelor. Uimitoare sunt dimensiunile ei şi mai ales similitudinea lor cu unele date astronomice, descoperite de oameni abia în ultimele secole. Astfel, deşi piramida a fost construită pentru a adăposti sarcofagul faraonului, o mulţime de teorii susţin azi că scopul construirii ei ar fi fost cu totul altul.

Jefuită de arabi

Cel căruia i se atribuie deschiderea piramidei lui Kheops este fiul lui Harun al-Rashid, califul arab al-Mamum, care a adus la poalele piramidei, pe atunci încă acoperită cu plăci lustruite strălucitoare, o întreagă armată de cioplitori şi arhitecţi. Se spune că între plăcile învelişului piramidei nu putea fi introdus nici măcar vârful unui cuţit de Damasc. Scopul califului era să descopere tezaurul faraonilor, dar mai ales armele inoxidabile, sticla incasabilă şi multe alte minuni menţionate în scrierile lui Strabon. Acesta spusese că pentru a intra în piramidă trebuia să "se ridice lespedea de pe partea laterală a piramidei, la o înălţime nu prea mare de sol, şi sub ea se găseşte intrarea ce duce la mormânt". Dar, pentru arabi, lucrurile nu au fost atât de simple. Luni de zile, ei au săpat până când au perforat în piramidă un culoar lung de 30 de metri. Acesta s-a intersectat cu un coridor îngust, ce făcea parte dintr-un adevărat labirint, care i-a condus, până la urmă, la un sarcofag. Unii cronicari arabi au scris că sarcofagul conţinea "corpul unui bărbat, acoperit cu o cuirasă de aur, încrustată cu diferite pietre preţioase, care pe piept avea o sabie de o valoare inestimabilă, iar în apropierea capului se găsea un rubin cât un ou de găină". Scribii oficiali au consemnat însă că sarcofagul conţinea numai "un corp descompus de timp". Istoricii presupun că fiul lui Harun al-Rashid a ordonat scrierea unei consemnări false, pentru a nu atrage jefuitorii deşertului asupra armatei sale.

Constelaţia Orion... pe Pământ

În anul 1994, Robert Bauval şi Adrian Gilbert au desenat gruparea piramidelor de la Ghiza văzute de la 3.000 de metri altitudine şi au suprapus acest desen hărţii cerului din epoca faraonilor, dovedind, fără dubiu, că poziţia relativă a celor trei piramide reprezintă harta cerească a celor trei mari stele din centura constelaţiei Orion. Presupunând că poziţionarea piramidelor s-a făcut conform unei hărţi cereşti, astronomii au calculat că harta a fost întocmită în anul 10.450 î.Hr.

Bauval şi Gilbert spun că Orion se află la vestul galaxiei noastre (Calea Lactee), aşa cum Ghiza se află la vest de Nil, în aceleaşi proporţii. Tot analizând analogiile, cei doi au emis ipoteza că în Marea Piramidă, în spatele Camerei Reginei, ar trebui să se afle ceva important, pentru că zona corespunde "centrului de greutate" al hărţii cereşti a constelaţiei Orion.

După ce s-au făcut investigaţii, în zona indicată de ei s-a descoperit încă o cameră, al cărei conţinut este încă necunoscut, dar despre care se spune că ar adăposti papirusuri de mare importanţă pentru istoria omenirii. Marea Piramidă este situată precis faţă de punctele cardinale, erorile de numai două grade faţă de axa N-S fiind semnul că, la vremea când a fost construită, polii magnetici ai Pământului erau altfel poziţionaţi.