Mărturii din închisorile siriene: „Turnau acid pe prizonieri, apoi auzeam focuri de armă şi femei plângând”

Peste 60.000 de morţi au fost declaraţi oficial până acum în conflictul din Siria

La 29 ianuarie, fotografiile cu 110 sirieni împuşcaţi în cap şi aliniaţi de-a lungul unui râu care trece prin oraşul Aleppo făceau înconjurul lumii. Jurnaliştii cotidianului britanic „The Guardian” au mers în Siria şi au descoperit poveşti despre tortură în închisori secrete, care se termină de cele mai multe ori cu executarea prizonierilor.

Cele 110 trupuri au fost recuperate atunci când apele râului Queiq s-au retras în ianuarie, scoţând la iveală dovezile unui masacru. Victimele aveau urme de tortură, mâinile legate la spate cu fâşii de plastic şi câte un glonte în capetele stâlcite de locituri. 

Fotografiile cu aceste trupuri au devenit imediat printre cele mai vizionate şi cele mai elocvente pentru războiul civil din Siria. Nu se ştia însă nimic despre cei peste 100 de bărbaţi ucişi. Jurnaliştii „The Guardian” au încercat să răspundă întrebărilor ridicate de acest masacru. 

Majoritatea victimelor au rămas neidentificate: bărbaţii cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Dintre cele identificate, toate locuiau în cartiere din partea estică a oraşului Aleppo, zonă controlată de rebeli. Majoritatea au dispărut la puncte de control ale regimului Bashar al-Assad. Printre aceştia nu există nicio femeie, iar bărbabţii mai bătrâni de 30 de ani puteau fi număraţi pe degetele de la o singură mână. 

Probabil că nu vor fi ultimele trupuri aduse în acest fel pe râu, notează publicaţia britanică. La zece zile de la descoperirea iniţială, de pe 29 ianuarie, încă se mai găseau trupuri pe o regiune de patru kilometri de-a lungul râului Queiq. 

Victimele au fost îngropate în trei zile - cu 48 de ore mai mult decât prevede tradiţia siriană, în efortul de a da familiilor timp să-şi revendice morţii. 

Potrivit jurnaliştilor britanici, cadavrele de pe malul râului ar fi dovezile execuţiilor în masă care se petrec în închisorile controlate de Securitatea lui Bashar al-Assad. 

„Dacă te duc în parc, eşti terminat. Ştiam cu toţii asta. Este un miracol că încă stau aici şi vorbesc cu voi”, le povesteşte britanicilor un sirian care a fost captiv o lună într-o astfel de închisoare. Bărbatul, care are aproximativ 20 de ani, refuză să-şi dezvăluie identitatea deşi se află acum într-o zonă controlată de forţele rebele. Acolo, susţine el, au loc execuţii în masă. 

Parcul la care se referă el se află la aproximativ patru kilometri spre nord de locul în care au fost găsite cadavrele. Este vorba despre un amplu spaţiu public, aflat în zona de vest a oraşului Aleppo. 

Au turnat acid pe ei. Mirosul era foarte puternic, iar noi ne sufocam din cauza lui.

Rebelii cred că trupurile au fost aruncate aici şi luate de apele râului. Suspiciunile lor se bazează pe mărturiile a doi foşti deţinuţi. Unul dintre ei este Abdel Rezzaq, în vârstă de 19 ani, care a scris de mână o declaraţie în care susţine că, atunci când a fost prizonier la închisoarea Forţelor Aeriene, a auzit cum 30 de bărbaţi au fost executaţi prin împuşcare. 

Rezzaq povesteşte că mergea pur şi simplu pe stradă când soldaţii au început să-l bată. După opt zile de bătăi, timp în care a fost mutat de la o închisoare la alta, soldaţii îi cereau tânărului să recunoască faptul că face parte din forţele rebele. În total, Rezzaq a rămas în închisori timp de aproape trei luni. Acesta susţine că a văzut cum 30 de bărbaţi au fost încătuşaţi, legaţi la ochi şi torturaţi până în ultima clipă. Apoi, ei au fost aliniaţi de-a lungul unui zid de beton şi executaţi prin împuşcare. 

„Au turnat acid pe ei. Mirosul era foarte puternic, iar noi ne sufocam din cauza lui. Apoi s-au auzit focuri de armă. A doua zi, m-au dus pe mine şi pe alţi câţiva în faţa unor bărbaţi cu arme, dar nu ne-au împuşcat. Pe mine m-au eliberat câteva ore mai târziu”, povesteşte tânărul. 

Am auzit femei ţipând. Au turnat alcool pe noi şi ne înjurau. Doar Dumnezeu ne-a scos de acolo, nimeni nu scapă viu. Şi doar Dumnezeu ştie ce s-a întâmplat cu ceilalţi oameni care erau acolo. Voi lupta pentru această cauză pentru că vreau ca întreaga lume să vadă ce se întâmplă.

Mărturiile celeilalte victime care a scăpat sunt identice cu cele ale lui Rezzaq, însă cei doi s-ar fi aflat în închisori diferite. 

„Am stat acolo o lună”, povesteşte victima.

„Apoi, într-o noapte, ne-au scos undeva, era aproape de un parc, şi am crezut că este sfârşitul. Mă pregăteam să mor şi mă rugam. Au început să împuşte oamenii pe care-i aliniaseră. Apoi, când mai erau vreo alţi patru bărbaţi până la mine, la dreapta mea, s-au oprit din împuşcat. Am auzit un ofiţer spunând să ne dea drumul. Şi iată-mă. Voi continua să aştept trupurile până la sfârşitul războiului. Nu-mi vine să cred că sunt aici”, spune tânărul, citat de publicaţia britanică.