Laţul se strânge în jurul Chinei: Australia spune că pretenţiile teritoriale din Marea Chinei de Sud sunt ilegale

Australia a respins pentru prima dată în mod formal pretenţiile teritoriale şi maritime ale Chinei în Marea Chinei de Sud într-o declaraţie către Naţiunile Unite, într-o mişcare de aliniere cu SUA, relatează BBC.

Într-o schimbare dramatică de poziţie, Australia a scris într-o declaraţie către Naţiunile Unite transmisă joi că respinge pretenţiile Chinei la „drepturi istorice” sau „drepturi maritime şi interese” în Marea Chinei de Sud, întrucât „nu există nicio bază legală” a liniilor de demarcaţie reclamate de China. 

În ultimii ani, China a construit infrastructură militară semnificativă pe insule artificiale, susţinând drepturi istorice asupra a 90% din aria Mării Chinei de Sud, o rută de transport cheie şi potenţial bogată în resurse energetice. Brunei, Malaysia, Filipine, Taiwan şi Vietnam contestă aceste drepturi.

Două grupuri de insule aflate în interiorul regiunii vaste demarcate de 9 linii, Paralcel şi Spratly, ar putea fi bogate în resurse naturale. Australia contestă suveranitatea Chinei „recunoscută de cea mai parte a comunităţii internaţionale”, după cum pretinde, asupra acestor insule.

Declaraţia vine înainte de discuţiile anuale între SUA şi Australia programate pentru săptămâna viitoare la Washington.

Poziţia Australiei, care susţinea anterior rezolvarea disputelor teritoriale în conformitate cu legislaţia internaţională, s-a schimbat în contextul unor relaţii deteriorate cu China din pricina mai multor chestiuni între care şi solicitarea din partea Australiei a unei anchete globale asupra originilor pandemiei de COVID-19 izbucnite la Wuhan anul trecut.

SUA au criticat în repetate rânduri militarizarea regiuni, iar recent administraţia Trump a renunţat la politica sa neutră exprimându-şi explicit susţinerea faţă de pretenţiile teritoriale ale vecinilor sud-estici ai Chinei.

Luna aceasta, şeful diplomaţiei americane Mike Pompeo a spus că anumite acţiuni ale Chinei în regiune sunt „complet ilegale”, acesta condamnând „campania Chinei de hărţuire” pentru obţinerea controlului asupra zonei. În replică, China a spus că SUA „distorsionează deliberat faptele şi legislaţia internaţională”.

În 2016, Curtea de Arbitraj de la Haga a decis împotriva Chinei spunând că nu există dovezi ale unor drepturi istorice asupra apelor şi resurselor. Filipine a argumentat că linia de demarcaţie impusă de China depăşeşte limitele drepturilor maritime permise sub Convenţia ONU în privinţa Legislaţiei Mării (UNCLOS).

Beijingul îşi justifică drepturile vag definite prin noua ordine mondială survenită după cel de-Al Doilea Război Mondial - deci nu intră sub incidenţa UNCLOS din 1982. Beijingul spune că China a acceptat predarea Japoniei şi a reclamat regiunea cu susţinerea legală şi autorizarea Aliaţilor. Atunci nimeni nu a obiectat nimic.

Filipine, Malaysia şi Brunei argumentează pretenţii asupra regiunii cu o suprafaţă de peste 2 milioane de kilometri pătraţi prin proximitatea geografică, în timp ce Vietnamul, care ocupă cele mai multe insule din grupul Spratly, 29, subliniază faptul că administrează activ zona.