„Faraonul” al-Sisi şi întoarcerea Egiptului la conducerea islamică

Fostul preşedinte Morsi l-a făcut general, şef al armatei şi ministru al Apărării. Abdel Fattah al-Sisi a luat puterea oferită şi, un an mai târziu, a folosit-o pentru a-l înlătura de la putere pe Morsi şi pentru a-i lua locul. Acum, Abdel Fattah al-Sisi va deveni preşedinte, cu peste 90% din voturile exprimate. Liderul a arătat deja cum vrea să conducă: singur, cu cât mai multă putere.

Abdel Fattah al-Sisi a lepădat uniforma de mareşal doar acum două luni, atunci când a anunţat că vrea să devină preşedinte. A fost cel care a decis ca armata să iasă în stradă în vara anului trecut şi să contribuie la răsturnarea lui Mohamed Morsi, primul preşedinte ales democratic al Egiptului şi cel care-l pusese în fruntea forţelor armate egiptene.

Mohamed Morsi l-a ridicat la rang de general pe al-Sisi. În ianuarie 2014, al-Sisi s-a ridicat singur la rang de mareşal. 

Însă chiar şi fără uniformă, al-Sisi este tot soldat. „Anunţ umil intenţia mea de a candida pentru preşedinţia Republicii Arabe Egipt. Mă consider - aşa cum am fost mereu - un soldat loial naţiunii, pe care o voi servi din orice poziţie ordonată de public”, spunea, în martie, mareşalul al-Sisi, renunţând atunci la epoleţi în favoarea costumului. 

Doar că ordinele sunt rostite cu jumătate de gură. Al-Sisi va câştiga preşedinţia cu peste 90% din voturile exprimate, însă mai puţin de jumătate dintre egipteni au mers la vot. 

Al-Sisi a renunţat la uniformă pentru a putea deveni preşedinte. FOTO Reuters

Fostul şef al armatei, care conduce Egiptul după înlăturarea lui Morsi de la putere, în iulie 2013, a subliniat în repetate rânduri că participarea poporului este vitală pentru confirmarea legitimităţii liderilor egipteni. Aceasta a fost chiar principalul argument invocat de al-Sisi atunci când a fost acuzat că a orchestrat o lovitură de stat. 

Înainte de alegeri, al-Sisi anunţa că se aşteaptă la o prezenţă de aproximativ 75% la vot. În prezent, ea este estimată la 44%. Din cauza absenteismului, autorităţile egiptene au luat decizia neobişnuită de a prelungi scrutinul cu încă o zi, egiptenii fiind chemaţi şi miercuri la vot, pentru a treia zi consecutiv. 

Mandatul lui al-Sisi începe astfel sub încă o pată, pe lângă controversele legate de înlăturarea lui Morsi. Însă asta nu pare o surpriză pentru mareşal. În ultimul an, a condus Egiptul „la cererea poporului” şi s-a lansat în campanie tot pentru că egiptenii îl iubesc şi-l vor preşedinte. Doar că în tot acest timp, al-Sisi a stat mai degrabă ascuns, mereu păzit de armata pe care o conducea. Toate măsurile sporite de securitate arată că mareşalul se teme pentru viaţa lui. Nici aici nu este nimic surprinzător. Istoria arată că toţi liderii care-i condamnă pe alţii la moarte ajung să se teamă că vor avea aceeaşi soartă. 

De când s-a adus singur la putere, mareşalul al-Sisi a scos în ilegalitate Frăţia Musulmană, iar tribunalele au recomandat pedeapsa cu moartea pentru nu mai puţin de 1.212 dintre membrii organizaţiei. Decizia a fost confirmată până acum doar pentru 37 dintre ei, în timp ce 502 au beneficiat de strămutarea pedepsei cu moartea în închisoare pe viaţă. Restul de 683 aşteaptă încă decizia finală. 

Pe 11 februarie 2011, în Piaţa Tahrir din Cairo se striga un singur lucru: „Armata şi poporul, mână în mână”. Cu doar câteva minute înainte, preşedintele Mubarak anunţase că, după 30 de ani, renunţă la putere în favoarea forţelor armate. 

Milioane de egipteni protestau de mai multe săptămâni, dar un moment a fost critic. Cu o zi înainte, Consiliul Superior al Forţelor Armate s-a întrunit fără comandantul suprem, Mubarak. După şedinţă, Armata a anunţat că sprijină revoluţia, iar implicarea ei a fost crucială în evenimentele de atunci şi de acum.  

Armata este o instituţie foarte puternică şi foarte bine văzută în Egipt. 

„Armata şi poporul, mână în mână” a fost cântectul de luptă şi în 2013. La fel, armata a decis să se implice în protestele care durau de mai multe săptămâni, prin care egiptenii cereau demisia lui Mohamed Morsi. Acesta a refuzat să-şi depună mandatul, armata a fost scoasă pe stradă, Morsi a fost capturat, încarcerat şi este judecat pentru incitare la violenţă şi crimă, dar şi pentru spionaj. 

În iunie 2012, după ce a câştigat primele alegeri democratice din istoria Egiptului, Mohamed Morsi declara în Piaţa Tahrir că va fi „preşedintele tuturor egiptenilor“ şi garantul idealurilor democratice ale revoltei care a dus la înlăturarea de la putere a lui Hosni Mubarak. 

Aspectul său plăcut, manierele simple şi felul de a vorbi pe înţelesul tuturor au contribuit la o stare de graţie în primele luni de conducere a statului de către fostul lider al mişcării Fraţilor Musulmani. 

Gruparea politică a funcţionat clandestin în timpul lui Mubarak şi a fost propulsată la putere într-un val de simpatie după Primăvara Arabă. Pe fondul gradului ridicat de popularitate, Frăţia a bifat victorie după victorie, ajungând în scurt timp să deţină puterea pe toate palierele instituţionale. 

Egiptenii au devenit tot mai nemulţumiţi de politicile Frăţiei de la începutul lui 2013, în contextul negocierilor privind noua Constituţie, pe care partidul a încercat s-o redacteze având la bază legea sharia a musulmanilor. Nemulţumirile sociale au fost amplificate şi de problemele economice ale ţării.

Aşa că peste 15 milioane de egipteni au ieşit pe străzi, dar al-Sisi a fost cel care l-a dat jos pe Morsi. Oamenilor nu le-a rămas decât speranţa că poate, uneori, o lovitură de stat este democratică.

Al-Sisi (dreapta), cu o lună înainte de a-l da jos de la putere pe Mohamed Morsi (centru). FOTO Reuters

Încă un an mai târziu, egiptenii tocmai au ales un preşedinte cu aceleaşi viziuni islamiste, care va păstra tiparul centralizat al puterii, concentrând toată influenţa în mâinile sale şi ale apropiaţilor săi, spun specialiştii. 

În 2006, al-Sisi a petrecut un an de studiu la U.S. Army War College, instituţie privată de instruire militară superioară din SUA. Atunci, el a elaborat o teză despre viziunile sale faţă de islam şi legătura lui cu statul. Documentul a fost găsit şi dezvăluit de Robert Springborg, un expert în armata egipteană, într-un articol din „Foreign Affairs”. 

Springborg prezicea încă din iulie 2013, la scurt timp după ce al-Sisi preluase puterea, că agenda acestuia este bazată pe fundamentalismul islamic. Al-Sisi va introduce cel mai probabil „un regim hibrid, care să combine islamismul cu puterea militară”. 

Al-Sisi (59 de ani) a fost, din august 2012, şi ministrul Apărării, după ce Morsi l-a demis pe mareşalul Mohamed Hussein Tantawi din fruntea Armatei. Tot Morsi a decis să-i dea lui al-Sisi şi controlul asupra forţelor armate egiptele, ridicându-l la rang de general. La acea vreme, au fost speculaţii despre posibile alianţe între Armată şi noii lideri islamişti, deşi era cunoscută ostilitatea comandanţilor faţă de o asociere cu Fraţii Musulmani. 

Cunoscut ca fiind religios, Sisi a fost acuzat că ar fi prea apropiat de grupul islamist aflat la conducerea ţării, din care Morsi face parte încă de pe vremea regimului Mubarak. Dar, ca mulţi dintre ofiţerii egipteni, Sisi este şi el un admirator al preşedintelui legendar al Egiptului, Gamel Abdel Nasser. Cei care-l cunosc pe al-Sisi spun că a crescut într-o familie religioasă, dar nu radicală, şi extrem de naţionalistă. 

Generalul al-Sisi s-a născut în Cairo, în noiembrie 1954, şi a absolvit Academia Militară egipteană în 1977, cu o licenţă în ştiinţe militare. A absolvit de asemenea UK Joint Services Command and Staff College în 1992,  având şi o diplomă de masterat la US Army War College în Pennsylvania. Generalului îi lipseşte experienţa de pe câmpul de luptă, iar în timpul lui Mubarak el a avut funcţia de ataşat militar în Arabia Saudită. După ce consiliul militar a preluat puterea în februarie 2011, al-Sisi a fost numit şef al serviciilor secrete ale Egiptului.

Lui al-Sisi i se atribuie odioasele „teste de virginitate“ la care au fost supuse protestatarele în timpul Primăverii Arabe egiptene, pe care el le-a justificat ca fiind o măsură pentru „protejarea fetelor de violuri, dar şi protejarea Armatei de eventuale acuzaţii de viol“. Ulterior, el a promis să interzică practica testelor de virginitate.

Atunci când victimele violate depuneau plângeri, erau supuse „testelor de virginitate“ – practici abuzive, pentru care doctorii care le efectuau au fost acuzaţi la rândul lor de viol. „Fetele care au fost testate nu sunt precum fiicele voastre sau ca a mea. Este vorba de fete care au dormit în corturi, alături de bărbaţi, în Piaţa Tahrir“, povestea atunci un general din armata egipteană, sub condiţia anonimatului. Nici până acum nu a fost identificat oficialul din armată care a ordonat aceste teste, însă ele i-au fost atribuite generaului Abdel Fattah al-Sisi.