Cursa pentru Beirut: Franţa, prima în blocstarturi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

Chiar dacă pe noi nu ne interesează acest nivel de jocuri, marea diplomaţie de forţă cam aşa se face. Iată anunţul făcut ieri de Jean-Yves Le Drian, ministrul de Externe francez, în aşteptarea vizitei pe care Macron o începe în Liban, primul şef de stat care - dincolo de mesajele de condoleanţele cu text standard - chiar merge în Beirutul sfâşiat de urmările tragice ale dublei explozii:

Trei avioane pleacă azi spre Beirut, unul din Marsilia cu echipe medicale de intervenţie imediat operaţionale şi alte două de la Roissy, încărcate cu 25 de tone de material şi cu echipe de securitate aparţinând Ministerului de Interne“. Pe lângă asta, pompierii din Marsilia au trimis material de urgenţă precum şi o echipă medicală de nouă persoane (patru medici specialişti în medicina de urgenţă, trei infirmieri şi doi pompieri din serviciul marinei). Regiunea Ile-de-France a anunţat că a „decis să deblocheze un ajutor de urgenţă în valoare de 300.000 de euro pentru reconstrucţia celor două bănci de sânge de la Beirut din cartierele Spears şi Gemmayze ale Crucii Roşii libaneze“.

Desigur, un demers foarte important care se adaugă celor deja anunţate de mai multe ţări ale lumii printre care şi alte câteva din UE. Vă reamintesc că Janez Lenarcic, comisarul european pentru managementul crizelor, anunţasese ieri că a fost activat Mecanismul de protecţie civilă şi UE va oferi Libanului în sistem de urgenţă „peste 100 de pompieri de foarte înaltă calificare cu vehiculele de specialitate, câini şi echipamentul necesar, specializaţi în cercetare şi salvare în mediul urban. UE a mai activat şi sistemul de sateliţi civili COPERNICUS pentru a sprijini autorităţile libaneze în evaluarea dimensiunilor catastrofei“.

Mesajul dat de la Paris este că Macron intenţionează să organizeze un ajutor internaţional cu mult mai amplu şi cu perspective în angajamente de lungă durată privind reconstrucţia oraşului şi instalaţiilor sale critice, ca şi pentru asigurarea rezervelor de hrană ale ţării.

Dar mesajul politic este mult mai complex şi cu o simbolistică foarte limpede. În primul rând, tot ieri, biroul procurorului din Paris a anunţat deschiderea unei anchete privind exploziile de la Beirut în care au fost răniţi şi 21 de cetăţeni francezi. Este absolut limpede că o asemenea anchetă, care se va desfăşura în cea mai mare parte în Liban, nu poate fi dusă la bun sfârşit fără cooperarea tuturor serviciilor libaneze şi, în consecinţă, în cadrul discuţiilor avute de Macron cu oficialii libanezi, a fost găsit un acord pe această temă extrem de sensibilă, mai ales că investigatorii (din Direcţia generală a jandarmeriei franceze) vor opera pe teritoriu străin şi într-un mediu extrem de tensionat. Şi s-ar putea ca rezultatele să fie mai ample şi posibil de folosit şi în ancheta declanşată de autorităţile libaneze, foarte doritoare să găsească explicaţia evenimentelor şi să determine vinovăţii indubitabile.

Începe astfel marea competiţie de recuperare a influenţei franceze, în special, şi europene, în general, în Liban, ţara-etalon pentru relaţiile cu Europa occidentală. Mizele sunt foarte mari deoarece, chiar dacă acestă cursă este în clipele sale de început, este foarte clar pentru toată lumea că cei care vor fi pe podiumul de premiere vor beneficia de avantaje uriaşe, dar şi de provocări de măsură. Pentru prima dată, aven o situaţie foarte clară în care se redesenează harta influenţelor şi departajează şansele de cooperare pentru viitor în momentul în care, după retragerea intereselor şi trupelor americane din Orientul Apropiat, punctul nevralgic care este Libanul rămăsese complet descoperit şi ameninţa să intre în implozie.

Care sunt aceste mize?

Cele pe care le-a reprezentat dintotdeauna această ţară:

1. punct strategic de control al estului Mediteranei (lucru descoperit de fenicieni şi niciodată uitat de toţi combatanţii din zonă);

2. punct strategic de întâlnire al marilor religii care fiinţează în regiune, loc de desfăşurare mai întâi a unei foarte intense şi adesea ocultate diplomaţii religioase care, de atâtea ori în trecut ca şi acum, a servit drept canal şi pentru „întâlnirile care nu au existat niciodată“ între reprezentanţii marilor puteri care nu-şi puteau permite să discute altfel decât vizitând în scop turistic locaşurile de cult;

3. punct strategic în apropierea actualelor sau pe linia viitoarelor reţele multinaţionale de transport energetic, combinând proximitatea cu Siria şi Irak dar şi cu marile baze (maritime şi terestre) ale ruşilor din Siria, cele care pot asigura oricând închiderea şi protecţia spaţiului aerian, maritim şi terestru al Libanului;

4. punct strategic posibil de extremă valoare ale unei eventuale prelungiri a traseelor terestre şi maritime ale Noului Drum al Mătăsii 5. punct strategic pentru revalorizare, după mult timp, a unei prezenţe europene care să nu mai fie fundamental contradictorie cu un proiect zonal, aşa cum fusese cu proiectul de „pax americana“ al americanilor, cel al „Noului Orient Apropiat“ de odinioară sau, mai nou, cu ideea Trump de redesenare a zonei prin planul său de pace. 

Este posibil, dar nu este şi deloc sigur. În primul rând - şi cred că asta este esenţa demersului de acum a lui Macron - trebuie ca toţi factorii locali, fiecare reprezentând un alt curent major de interese sau/şi religii din zonă, să agreeze schimbarea de paradigmă. Răspunsul nu este numai ideologic, va fi acceptat numai un angajament cu garanţii în primul rând economice, într-atât de importante şi cu perspective pe termen lung şi foarte lung, încât să aducă sprijinul unor lideri aflaţi de câţiva ani sub presiunea enormă a săracilor şi disperaţilor care nu mai au acum niciun fel de orizont de speranţă.

Să vedem dacă vor căpăta certitudinea că, din nou, prezenţa franceză şi, prin ea, forţa proiectului european, se vor putea activa rapid la nivelul marilor speranţe.

Între timp, la Washington, continuă o bătălie a declaraţiilor, cea de care vă vorbeam în articolul de ieri. Trump şi-a repetat părerea cum că explozia de la Beirut ar putea fi „un atac“, contrazicând evaluarea făcută de şeful Pentagonului. Căci spunea Trump într-o nouă conferinţă de presă: Cum poţi să spui că a fost un accident dacă cineva a lăsat în zonă ceva instalaţii explozive teribile sau alte chestii, poate că a fost, poate n-a fost un atac. Nu cred că cineva poate spune acum acest lucru...Aveţi pe unii care cred că a fost un atac, iar alţii cred că nu a fost“.

Miercuri, Mark Esper, Secretarul de Stat al apărării, spunea că Pentagonul încă strânge informaţii despre explozii, „dar cei mai mulţi cred că a fost un accident, aşa cum s-a şi prezentat situaţia“.

A început cursa umanitară pentru Liban care se transformă rapid într-un capitol nou al marii competiţii pentru Orientul Apropiat şi noua hartă a frontierelor de putere.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite