Reprezentantul NATO la Moscova: Mingea se află acum în terenul Rusiei
0
Cum se vede relaţia cu Rusia de la Moscova? Mai are vreun viitor după Crimeea? Este suficient răspunsul adoptat de Alianţă? Defence Matters a discutat în exclusivitate cu Robert Pszcze, directorul Biroului de Informare al NATO la Moscova.
Interviu realizat de Eleni Panayiotou. Versiunea integrală este disponibilă pe defencematters.org.
Mai există vreo speranţă pentru relaţiile dintre NATO şi Rusia?
Nu există motive obiective pentru care Rusia şi NATO să se afle în stare de confruntare. În realitate nimeni în NATO nu consideră că între cele două părţi există o ciocnire fudamentală din perspectiva intereselor de securitate. De ce? Pentru ca Alianţei nu îi este teamă de Rusia. De ce? Pentru că există experienţa anilor de cooperare pe care i-am avut împreună.
Nu suntem interesaţi de o confruntare. De fapt, există atât de multe provocări de securitate reale la care am putea să răspundem împreună,
Le-am oferit o listă a lucrurilor pe care le considerăm a reprezenta provocări de securitate clasice şi am descoperit că le împărtăşim. Lista acestor probleme este mult mai mare decat lista dezacordurilor dintre noi. De exemplu extinderea NATO şi scutul anti-rachetă nu vor fi niciodata populare în Rusia, din motive pe care nu le înţelegem pe deplin. Spun acest lucru pentru că inclusiv statele membre NATO au dezacorduri faţă de politicile NATO. Nu este ciudat să ne aflăm în dezacord-viaţa ar fi plictisitoare dacă toţi am fi de acord cu ceilalţi.
Nu suntem interesaţi de o confruntare. De fapt, există atât de multe provocări de securitate reale la care am putea să răspundem împreună, astfel că din această perspectivă rămân un optimist. De fapt acţiunile Rusiei precum şi discursul Rusiei sunt cele care prezintă NATO şi acţiunile NATO drept o provocare de securitate. Dacă cineva ascultă propaganda (nu există nici un alt cuvânt) despre lucrurile care se spun despre NATO, 90% pur şi simplu nu sunt adevărate.
Acţiunile împotriva Ucrainei şi anexarea Crimeei au fost încălcări flagrante ale dreptului internaţional. Nu vorbim de dezacorduri pe politici, ci de o provocare uriaşă pentru securitatea internaţională. Nu vedem niciun semn că Rusia vrea să-şi schimbe retorica, deci avem o problemă. Încă mai sper că prin reajustarea unor poziţii ne-am putea afla într-o situaţie diferită, dar trebuie să fim realişti. Speranţa este importantă, dar nu poate să reprezinte un fundament pentru politici.
Rusia contestă regulile; contestă fundamentele care asigură pacea în Europa de atâţia ani. Iar acest lucru cere un răspuns.
Cât de departe este Rusia dispusă să meargă? Georgia, apoi Crimeea, ce urmează?
Aceasta este o întrebare la care nu pot să răspund. Nici măcar ruşii nu pot să răspunda, pentru că ne confruntăm cu o lipsă de transparenţă. Să ne amintim cum s-a luat decizia în cazul Crimeei.
Putem doar să judecăm pe baza acţiunilor pe care le iau şi este clar că atunci când ne referim la Ucraina acestea nu ajută. Sunt câteva lucruri pe care Rusia le-ar putea face imediat, precum să oprească sprijinul pentru separatişti. Pe internet se pot vedea imagini de la un eveniment public, realizat cu sprijinul autorităţilor locale, pentru a trimite voluntari in Donbas. Acest lucru se face în mod deschis în diferite oraşe din Rusia. Ce să mai spunem despre graniţă? Pe canalele de televiziune ruseşti apar mereu reprezentanţi ai separatiştilor. În mod clar nu există nici o graniţă. De ce? Pentru că Rusia nu vrea acest lucru.
Întrebarea fundamentală devine-respecta Rusia suveranitatea Ucrainei? Nu prea demonstrează acest lucru.
Mulţi nu au uitat Crimeea. Cum spunea un filozof grec, “nimeni nu se scaldă de două ori în aceeaşi apă”, iar astăzi ne aflăm din nou în aceeaşi situaţie iar în 2008 a existat un moment în care s-a spus “ok Rusia a făcut anumiţi paşi care nu pot fi consideraţi potriviţi”, ca să o spunem delicat. A existat speranţa că acest lucru se va întâmpla o singură dată. Au fost circumstanţe speciale, dar după ce s-a întâmplat în Crimeea, foarte puţini mai cred asta. Avem o reală criză de încredere la nivelul statelor NATO şi al comunităţii internaţionale.
Avem o problemă pentru că Rusia contestă regulile; contestă fundamentele care asigură pacea în Europa de atâţia ani. Iar acest lucru cere un răspuns.
Există posibilitatea ca Rusia să blocheze accesul NATO în anumite zone de pe flancul estic?
NATO are capacităţi complete şi are cu siguranţă toate mijloacele pentru a se proteja. Problema pe care o ridicaţi este pur ipotetică şi nu ar trebui să fie întreţinută. Pentru a răspunde la o întrebare ipotetică, aş spune " don’t even think about it ", deoarece din punctul de vedere al NATO graniţele ţărilor membre NATO sunt graniţele NATO; avem o zonă integrată de apărare aeriană, astfel că tot ce mişcă în zona aceea din punctul de vedere al NATO este o problemă colectivă.
Nu este bine nici măcar să discutăm o astfel de întrebare pentru că este un gând foarte periculos pe care aş sugera ca nimeni să nu îl întreţină.
Nu vrem ca cineva să gândească, chiar şi pentru cinci minute că ar fi o şansă de agresiune împotriva unei ţări NATO, pentru că întreaga Alianţă va răspunde.
Şi totuşi această posibilitate precum şi războiul hibrid sunt două scenarii care se dezbat.
Cum să oferim cea mai bună formă de apărare se află în centrul a ceea ce NATO a făcut în ultimii 70 de ani. Avem cele mai strălucite minţi din ţările NATO care se ocupă de acest lucru. Deci, desigur, discutăm războiul hibrid, deoarece vorbim despre utilizarea diferitelor mijloace care nu intră în categoria unui atac evident dar care totuşi ar constitui o formă de incursiune. Şi ne adaptăm, de aceea avem acest Readiness Action Plan, de aceea avem exerciţiile, de aceea am dezvoltat concepte noi, precum şi elemente integrate de comandă pe flancul estic.
Consolidarea garantării securităţii aliantei este o misiune permanentă. Dar când vorbim despre scenariile menţionate, pentru asta există NATO. Şi facem asta într-un mod foarte transparent şi o spunem foarte deschis. Nu vrem ca cineva să gândească, chiar şi pentru cinci minute că ar fi o şansă de agresiune împotriva unei ţări NATO, pentru că întreaga Alianţă va răspunde.
„Vârful de lance” reprezintă răspunsul Alianţei în faţa agresiunii ruse. Este această forţă de reacţie rapidă (VJTF) suficientă?
Vârful de lance este doar un element. Există câteva mituri legate de VJTF precum faptul că este formată din doar 5.000 de oameni. În realitate acest număr reprezintă doar primul element al unui potenţial răspuns, astfel că avem întreaga Forţă de Răspuns a NATO (NRF) în spate care totalizează aproximativ 30.000 de oameni, iar apoi discutăm de forţele pe care statele NATO le pun împreună.
Avem sistemul de planificare a apararii, planurile defensive, multitudinea de exerciţii, sistemele de tip AWACS care supraveghează teritoriile statelor de pe Flancul Estic. Astfel că trebuie să ne uităm la toate aceste elemente pentru a avea imaginea completă.
Însă uneori trebuie să luăm în calcul şi voinţa politică. Aliaţii dezbat diverse probleme între ei.
Avem o capacitate dovedită de a răspunde la situaţii pe care nu le-am anticipat pe deplin, precum atacurile de la 11 septembrie 2001. Sunt voci care cred că am anticipat atacurile, dar chiar şi Tom Clancy a spus că nu s-a gândit niciodată la un asemenea scenariu. Şi totuşi, articolul 5 a fost activat pe 12 septembrie 2001, după 10 ore de dezbateri. Şi asta în ciuda faptului că în întreaga sa istorie de până atunci, NATO prevedea o situaţie în care articolul 5 era invocat în cazul în care ceva rău s-ar fi întâmplat în Europa. În practică, articolul 5 a fost activat pentru prima dată în istorie pentru a oferi sprijin Statelor Unite şi am făcut-o în 12 ore. De atunci luptăm colectiv împotriva terorismului internaţional.
Uneori oamenii se uită la diplomaţi şi la birocraţi spunând că nu trăiesc în lumea reala. Ei dezbat lucruri, reprezintă 28 de state care trăiesc în lumea reală. Ştim cum să luăm decizii şi re-evaluăm în mod constant situaţiile. Ne uităm la noile provocări. În urmă cu câţiva ani nu exista nicio politică legată de cyber. Acum avem una. Sunt mai degrabă încrezător în voinţa colectivă a Alianţei de a răspunde provocărilor.
Unul dintre miturile populare este acela că NATO vrea să încercuiască Rusia. Frontierele Rusiei au 20.000 de km, dintre care doar 1.200 de km sunt împărţiţi cu state NATO. Spuneti-mi prin ce legi ale fizicii, geografiei, geometriei putem să încercuim Rusia?
Şi acum încotro?
Trebuie să fim gata pentru dialog în cazul în care există voinţă de cealaltă parte. Deocamdată nu este cazul, dar trebuie să sperăm. Este nevoie de un anumit tip de reflecţie care trebuie să meargă dincolo de NATO, nu este vorba doar despre NATO, ci despre Occident. Sper ca Rusia mai repede decât mai târziu va realiza că nu este o idee bună să trăiască într-o lume în care crezi că toţi sunt împotriva ta.
Unul dintre miturile populare este acela că NATO vrea să încercuiască Rusia. Frontierele Rusiei au 20.000 de km, dintre care doar 1.200 de km sunt împărţiţi cu state NATO. Spuneti-mi prin ce legi ale fizicii, geografiei, geometriei putem să încercuim Rusia?
Pentru binele nostru, al securităţii internaţionale şi al colegilor ruşi, sper ca ei să reflecteze pentru că prezentarea lumii din afară drept sursă de ameninţare, de pericol pentru Rusia, este, foarte direct spus, o prostie. Ştim că lumea nu este perfectă, dar nici nu este atât de rea. Un concept care nu cred ca este suficient de prezent în politica Rusiei este empatia, voinţa de a te pune în locul celorlalţi.
Da patriotismul este important şi fiecare ţară, inclusiv Rusia are dreptul să şi-l exprime, dar patriotismul înseamnă şi respectul faţă de sentimentele celorlalte popoare pentru propriile ţări, pentru că dacă nu faci asta atunci acesta nu mai este patriotism. Cu alte cuvinte, toţi trebuie să facem faţă propriilor demoni. La acest moment cu siguranţă nu Alianţa este cea care reprezintă o provocare pentru securitatea naţională a Rusiei.
Mingea se află în terenul lor, nu al nostru. Dacă vor să împărtăşească aceasta viziune suntem deschişi la dialog, iar la acest moment situaţia este cea care este şi nu se va schimba până când nu există o anumita reflecţie care sper să se întâmple cât mai devreme.
Eleni Panayiotou este editor şi coordonator al proiectului Defence Matters şi News Editor al website-ului OnAlert.gr (Greece).
Se încarcă comentariile...
