Este vorba despre conţinutul unei relativ lungi serii de depeşe strict secrete la care în mod normal aveau acces doar un număr restrâns de înalţi responsabili politici şi militari.

Diplomatul britanic afirmă că „...nu cred cu adevărat că această administraţie va deveni în mod substanţial mai normală, mai puţin disfuncţională, mai puţin imprevizibilă, mai puţin stângace şi mai puţin ineptă din punct de vedere diplomatic, afirmând totodată că preşedintele Trump este „instabil“ şi „incompetent“. Mai mult, într-un mesaj foarte recent (din 22 iunie), diplomatul britanic în vârstă de 65 de ani, unul dintre cei mai experimentaţi specialişti de care dispune Foreign Office, în post la Washington din ianuarie 2016, într-un limbaj extrem de dur, critică poziţia preşedintelui american în ce priveşte Iranul deoarece se teme de posibilitatea declanşării unui conflict militar. În acest domeniu, spune ambasadorul, Donald Trump are poziţii „incoerente“ şi „haotice“, iar anularea în ultima clipă a unui atac cu rachete vizând ţinte din Iran este o decizie „care se datorează mai degrabă faptului că nu a fost niciodată convins de această soluţie şi este neliniştit de modul în care această decizie contrară promisiunilor sale de campanie din 2016 va fi percepută în campania din 2020“. Iar analiza pentru viitor făcută de diplomatul britanic este la fel de necruţătoare, căci estimarea sa este că preşedinţia Trump este susceptibilă „să se prăbuşească în flăcări“ şi să „se încheie în mizerie“.

Fake-news de amploare planetară? Nici pe departe, din moment de Foreign Office nu contestă nici existenţa şi nici veridicitatea depeşelor respective, pare-se „sifonate“ de cineva din minister. Sau, spun alte surse, de cineva care lucrează în serviciile secrete, cu autorizare de acces extrem de înaltă şi, posibil, cu intrare directă în baza de date ultra-securizată a GCHQ (Government Communications Headquartes) de la Cheltenham, în apropiere de Gloucester, parte a sistemului ECHELON şi capabil să intercepteze asemenea mesaje şi să le decripteze.

Interesant este faptul că nu e vorba doar despre câteva documente, ci de un volum întreg de depeşe diplomatice începând din 2017, ceea ce ar putea elimina ipoteza unei operaţiuni punctuale de extracţie de informaţii, fiind plauzibilă acţiunea unei persoane din interior care participă la luarea deciziilor de cel mai înalt nivel şi, în consecinţă, are permisiunea de a scoate din incintă sau a copia asemenea documente super-sensibile.

Sursa: Mail On Sunday

Doar atât?

Ştiri date „pe surse“ pentru a provoca scandal? Aşa am fi procedat noi, venind cu o explicaţie pe care n-ar fi crezut-o nimeni, dar care ar fi fost înghiţită în numele protocolului diplomatic.

Ciudăţenia totală a cazului începe de-abia acum, căci, absolut straniu, purtătorul de cuvânt de la Foreign Office asumă cu noşalanţă veridicitatea mesajelor şi mai zice că, pe fond, nu ar fi niciun fel de problemă deoarece „britanicii au dreptul să aştepte ca ambasadorii noştri să ofere miniştrilor noştri evaluări cinstite asupra politicilor ţărilor respective. Părerile lor nu sunt în mod necesar cele ale miniştrilor noştri sau ale guvernului nostru... Echipa noastră de la Washington are relaţii solide cu Casa Albă şi, fără îndoială, vor rezista unor asemenea comportamente meschine“, adăuga doamna purtător de cuvânt cu privire la subiectul care de acum devine un semn uriaş de întrebare: se va decide că povestea să treacă neobservată, ca un mic accident neplăcut de parcurs sau, dimpotrivă, s-a tras cortina şi pe scena relaţiilor bilaterale apar norii persistenţi şi groşi de furtună?

În opinia mea, cu scrâşnelile din dinţi respective şi înghiţindu-şi ruşinea cât casa, americanii vor decide să nu observe că s-a întâmplat ceva. Asta pentru că aşteaptă mai multe lucruri care ar putea schimba fundamental natura relaţiei lor cu UK: prim-ministru va fi Boris Johnson, ceea ce înseamnă, foarte probabil, un BREXIT fără acord începând cu 31 octombrie. Caz în care, după ce a făcut promisiuni nesfârşite şi entuziaste britanicilor, repetate şi de curând cu ocazia vizitei la Londra, Trump va fi în situaţia ce s-ar putea dovedi extrem de dificilă de a fi sponsorul supravieţuirii economice a UK care se va confrunta cu o criză serioasă, poate chiar sistemică.

Cu atât mai mult cu cât Trump a fost informat că, din acest moment chiar, există două raţionamente complet adversative asupra viitorului UK. Entitate desigur convenabilă ca teritoriu american avansat în orice raţionament de securitate, dar care, brusc, ar putea să devină mai puţin atractivă (şi asta ar fi chiar un eufemism) dacă Scoţia şi Irlanda de Nord vor declanşa referendumurile pentru desprinderea de Regatul Unit. În funcţie de rezultatul lor, sarcina SUA va fi mai dificilă şi mai greu de asumat pe termen lung, mai ales dacă, aşa cum prevăd unele analize, s-ar putea ca pe teritoriul de acum să izbucnească o serie de fenomene violente cauzate de o serie întreagă de factori credibili de risc.

Este posibil, în acest context, ca astfel să gândească şi o parte dintre responsabilii politici şi militari din ierarhia britanică militară şi a organismelor de securitate, poate ştiind mai bine decât toată lumea care ar putea fi efectele devastatoare ale ruperii teritoriale a Regatului UNit, Şim de aici, o privire ultra-critică precum cea a ambasadorului britanic. Nu este cert, dar este posibil.

Am o singură întrebare la care nu am răspuns: dacă aşa gândeşte ambasadorul britanic la Washington, oare ce rapoarte pleacă de la ceilalţi diplomaţi prezenţi în capitala americană? Chiar ar fi interesant de ştiut, nu-i aşa?