Cum viaţa a făcut să trăiesc luni bune în Bavaria, acum mi s-a părut relevant un dialog, de interes general, cu o româncă stabilită acolo – Lia Hohn. O conaţională atentă la nuanţele vieţii, într-o lume evident diferită de cea cunoscută acasă.

Un interlocutor realist, extrem de sensibil la ce se întâmplă nu doar în inima Europei, ci şi în cele două state româneşti, percepute încă de o manieră diferită, în presa germană. 

 

Limba maternă nu se poate uita

 

Din ce an trăiţi în Germania? 

Din 1981 şi nici nu ştiu cum au trecut  aproape 32 de ani.

După numele de familie vă puteţi da uşor seama că sunt căsătorită cu un român de naţionalitate germană, fapt care ne-a şi determinat să ne stabilim aici, în ţara de unde  se trag strămoşii familiei soţului meu.

Norocul nostru a fost că eram tineri şi în felul acesta am reuşit mai usor. Pentru mine, ca româncă, iniţial mi-a fost greu, mai ales din punctul  de vedere al cunoaşterii limbii germane, pe care nu o stăpâneam deloc.

După un curs de germană de 8 luni, am prins curaj şi am  început să intru cu oamenii în discuţii, chiar dacă făceam greşeli de exprimare. Se spune că în momentul când începi să gândeşti într-o limbă străină, atunci eşti stăpân pe ea.

Şi chiar dacă acum vorbesc perfect germana, consider că nici limba mea maternă nu am uitat-o. Nici nu se poate uita.

 

Ingolstadt seamănă mult cu Timişoara

Unde aţi preferat să vă stabiliţi? 

În Bavaria, pentru că este cel mai frumos şi unul dintre cele mai bogate landuri din Germania. Avem Austria în apropiere şi la graniţă este zona muntoasă a Alpilor.

În plus avem o distanţă mult mai redusă până în România, când venim în vizită “acasă” - în Haimat, cum se spune aici. 

Locuim in Ingolstadt, unde se afla Uzina de Automobile “Audi”, unde a găsit un loc de muncă soţul  meu, de profesie inginer mecanic.

Prin mijlocul oraşului Ingolstadt trece Dunărea, care mă leagă de ţara unde m-am născut.

Oraşul seamănă mult cu Timişoara, este la şes şi are o universitate, care a fost prima din Germania. Este un oraş cu clădiri vechi şi multe castele.

                                                                      Bavarezii – precum bănăţenii

Cum v-aţi adaptat rigorilor societăţii germane?

Aici se pune mare accent pe disciplină, corectitudine, curăţenie. Toate aceste exigenţe se transmit  din generaţie în generaţie şi sunt  considerate normale.

Cel mai greu mi-a fost faptul că eram obişnuită să fiu mereu înconjurată de familie, prieteni, colegi.

Dar, aici m-am trezit deodată singură şi nu ştiam cum să-mi umplu timpul. Mi-au trebuit ani de zile să mă pot acomoda vieţii de aici. Unde nu mergi la cineva, în vizită, neanunţat şi nu suni la telefon dupa ora 20, sau înainte de ora 9 dimineaţa.

Toate se întâmplă cu o programare prelabilă.

Bavarezii, pe care eu personal îi compar cu bănăţenii, te cântăresc mult, te studiază şi apoi, dacă le-ai intrat în suflet, le eşti prieten pentru totdeauna.

Ospitalitatea românească va fi mereu la fel

Aţi fost recent în România. Cum aţi regăsit locurile natale şi oamenii din patrie?

Da, am fost în ţară. Mi-a fost tare dor de România şi în special de prieteni şi familie. De când a decedat mama, din păcate, vizitele mele sunt tot mai rare, şi, de fiecare dată, când se apropie un an de la ultima mea vizită, simt că devin nerăbdătoare, şi-mi doresc să revin în patrie.

Am venit cu avionul şi  am trecut prin Timişoara, în drum spre Reşiţa. Am fost surprinsă de transformările care s-au produs, şi am senzaţia că devine un oraş tot mai frumos.

Din păcate nu acelaşi lucru pot să-l spun şi despre oraşul meu natal - Reşiţa. În afară de centrul civic, unde s-au produs transformări şi care arată frumos şi ingrijit, în rest, totul era cenuşiu, schimbat de cum îl ştiam eu. 

S-au dărâmat multe clădiri, în favoarea măririi capacităţii uzinelor, în special a Combinatului Siderurgic, s-au închis străzi.

Dar întâlnirile cu prietenii şi familia mea m-au bucurat şi mi-au dat senzaţia că sunt din nou acasă. Să nu uităm că ospitalitatea românească este şi va fi mereu la fel. 

Însă interlocutorii mei s-au dovedit a fi dezamăgiţi şi mai ales epuizaţi, de situaţia din ţară, şi nu mai au speranţe în mai bine.

Tratat ca un rege

Care ar fi diferenţele principale, dintre modul de viaţă al unui european trăitor în Germania şi acela al semenului care îşi duce viaţa în România?

Ţin minte când m-am angajat prima oară şi şeful meu mi-a urat bun venit în firmă. Atunci el mi-a spus: “Când intraţi pe poarta firmei, lăsaţi toate problemele personale afară şi vă concentraţi aici, la munca pentru care sunteţi plătită”.

Câtă disciplină este la locul de muncă?

Nu-ţi permiţi să stai de vorbă, cu colegii, despre probleme personale, sau să dai telefoane, in interes personal, nu se obisnuieşte ca să pleci în interes personal din firmă, decât cu aprobare şi atunci ţi se scade ora lipsită.

Nici nu se pune problema ca să-ţi însuşeşti ceva din firmă, de exemplu un pix sau un plic, acestea sunt motive pentru a fi concediat .

Iar salariul fiecarui angajat este secret, nu se admite ca să se ştie cât câştigă fiecare. În felul acesta se evită discuţiile şi invidia.

Apoi, în toate magazinele, indiferent de specialitate, chiar şi în supermarketuri, clientul este tratat ca un rege, “der Kunde ist König”.

Dacă stai la coadă, la casă, nimeni nu trece în faţă sau să te împingă, nu eşti repezit sau să ţi se răspundă morocănos, dacă pui o întrebare sau ai nevoie de informaţii.

Tot la fel şi în dialogul cu oficialităţile, ţi se dau informaţiile dorite şi ţi se acordă sprijinul de care ai nevoie sau ţi se cuvine, fără să aştepte ceva de la tine sau să fii  nevoit să dai  ciubuc. Eşti tratat cu respect şi cu competenţă.

Aşa cum este şi în România, există medicul de familie şi cei de specialitate. Şi nu este nevoie să dai bani medicului, pentru a primi toată asistenţa şi medicamentele necesare, pentru a fi trimis la specialişti, sau ca să te interneze la spital.

Nu există situaţia să ai nevoie de o operaţie şi să se aştepte plata în bani, sau să nu fi operat dacă este nevoie, urgent, şi fără să aştepte medicii ca să te revanşezi.

Singura deosebire care se face este între cei asiguraţi la casele de asigurare  şi cei care sunt asiguraţi privat.

Diferenţa constă în faptul că ultimii, dacă ajung să fie internaţi în spital, au dreptul la camere cu un singur pat şi sunt trataţi de medicul şef.

Şi totusi, dacă mă gândesc cum arată o cameră de spital de aici, ai impresia că eşti într-o casă de odihnă, camerele sunt de 2 paturi, până la 3 maximum, fiind inzestrate cu televizor şi căşti personale, pentru urechi, pentru a nu deranja pe vecinul de cameră, cu sonerie la pat, în caz că ţi se face rău şi bineînţeles telefon personal.

Ai posibilitatea zilnic să-ţi alegi felurile de mâncare, la toate cele trei mese, cu o zi înainte primeşti lista pentru a alege şi ţi se serveste la pat.

                                                Ce nu vor uita votanţii germani la alegerile de anul viitor

Mai este acum populară Angela Merkel, în rândurile alegătorilor germani?

Angela Merkel şi-a pierdut din popularitate, prin planurile susţinute în UE, cu miliardele transferate în special Greciei.

În timp ce pe plan extern este apreciată şi declarată ca una dintre cele mai importante personalităţi, în ţară devine tot mai mult ţinta criticilor opoziţiei şi a  poporului.

Sunt tot mai dese măsurile luate de cei din Guvern, în defavoarea celor săraci şi cu venituri mici, până la la cei cu venituri mijlocii.

Să nu uităm că pensiile nu au fost mărite, aproape deloc, în perioada de când a preluat conducerea executivului, şi chiar dacă s-a aprobat un procent, acesta este atât de mic, că nici nu se simte, comparativ cu inflaţia mare care domină  Germania.

În special în sistemul de sănătate, se reduce tot mai mult ce se primeşte plătit de casele de asigurare şi tot mai mult plăteşte populaţia din propriul buzunar.

La medicamente, mereu se reduc cele pe care le primeşti pe baza de reţete compensate şi trebuie să plăteşti integral din portofel.

Diferenţa între cei bogaţi şi cei săraci se amplifică.

Să nu uitam că partidul din care face parte şi al cărei şef este Angela Merkel, respectiv Uniunea Creştin Democrată/UCD, a tot pierdut alegerile din aproape toate landurile unde au fost la conducere.

Ultimul land, Nidersachsen , unde au fost acum două săptămâni alegeri, UCD a pierdut în favoarea Partidului Social Democrat (Sozialdemokratische Partei Deutschlands sau SPD).

La ora actuală, UCD se află la conducere doar în cinci landuri, în schimb SPD-ul se află în 8.

Partidul Uniunea Creştin Socială - care este doar în Bavaria - are şanse să rămână la conducere, ţinând cont de faptul că aici se găsesc cei mai mulţi conservatori, din Germania, şi cei mai mulţi alegători ai acestui partid.

În plus au fost multe scandaluri în UCD, precum cazul lui Von Gutenberg, fostul ministru al armatei, cu plagiatul la doctorat, apoi cazul lui Christian Wulf, ex-preşedintele Germaniei, favoritul Angelei Merkel, care a trebuit să demisioneze din cauză că a fost acuzat de corupţie, şi acum demisia lui Anette Schavan - ministrul educaţiei, care a fost şi ea  acuzată de plagiat, la teza de doctorat.

Toate acestea, votanţii nu le vor uita la alegerile din anul viitor.

Sentimente de...gheaţă

Cum vede presa germană relaţia dintre Berlin şi Moscova?

Despre ultima vizită oficială pe care a avut-o Merkel la Moscova, au fost aici numeroase comentarii, în presa scrisă şi la TV.

Putin este cunoscut în Germania, de pe vremea când a activat aici.

Cu atât mai mult s-a scris despre sentimentele de... gheaţă, vizibile pe chipurile  celor doi conducători.

Părerea mea este că s-a scris mult în presa germană, mult mai mult decât despre alte vizite de-ale lui Merkel, în alte ţări, dar nu tocmai pe un ton optimist.

De fapt este Al Doilea Stat Românesc

Nu puţine sunt comentariile dedicate de jurnaliştii germani situaţiei din Republica Moldova, Al Doilea Stat Românesc. În esenţă, ce imagine există, la nivelul cetăţenilor simpli, despre landul românesc dintre Prut şi Nistru?

Până la vizita  în Republica Moldova, a doamnei Merkel, numărul germanilor care au avut cunoştinţă de existenţa acestei republici şi despre istoria ei, a fost limitat.

Doar cu această ocazie au apărut în presa germană articole pe această temă şi  multe reportaje, despre desfăşurarea vizitei,  la televizor.

Din păcate, nu s-a comentat că de fapt este Al Doilea Stat Românesc, istoria demonstrând că a aparţinut României, că se vorbeşte acolo limba română, şi că majoritatea populaţiei doreşte să se reîntoarcă la Patria Mamă, acest pământ fiind de fapt teritoriu românesc.

S-a pus mai mult accent pe relaţia politică bilaterală, pe faptul că este o ţară  săracă, fapt ce a determinat diferite organizaţii sociale să organizeze ajutoare umanitare pentru Republica Moldova, în special în perioada sărbătorilor de iarnă.

80 %  dintre germani îşi doresc să iasă din UE

Cum cred germanii că va evolua UE, în anii care vin?

Majoritatea sunt deceptionaţi de evoluţia situaţiei din Uniunea Europeană. În special după cazul Greciei, pentru care s-au transferat miliarde într-un stat, care este deja falimentar, şi după cum scriu ziarele, un butoi fără fund.

Apoi au mai fost şi cazurile Spaniei, Portugaliei şi al Italiei.

Şi ca de obicei plătesc cel mai mare procent, Germania şi Franţa, fiind puternic dezvoltate, din punct de vedere economic.

Şi sunt banii celor care muncesc aici, banii care îi plătesc ca impozit pe salarii.

Ca sa nu mai vorbim că majoritatea germanilor şi acum, după 10 ani, de când s-a introdus moneda euro, plâng după marca germană.

Cu atât mai mult cu cât puterea de cumpărare în euro este mică şi nici nu se compară cu cea dată de marca germană.

Doar s-a făcut greşeala, la noi, ca euro în loc să se înjumătăţească faţă de marcă, s-a dublat, şi puterea de cumpărare şi nivelul de trai s-au înrăutăţit.

Şi azi se mai compară preţurile cu cele care au fost acum 10 ani.

Ca să nu mai vorbim despre aparatul enorm de funcţionari de la Bruxelles, care sunt plătiţi tot din impozitele celor care muncesc la noi.

Şi să nu uităm toate legile, unele chiar absurde, care se impun statelor care fac parte din UE, cu preţurile impuse ţăranilor şi producătorilor, cât şi amenzile financiare, dacă nu se respectă normele propuse de Uniunea Europeană.

Aproximativ 80 %  dintre germani îşi doresc să iasă din UE, şi să se reintroducă marca Germaniei.

Reclamă mizerabilă

Ce aţi dori să se ştie în plus despre convingerile dumneavoastră, de româncă stabilită în Germania?

În general se cunoaşte mult prea puţin despre România, peste hotare. Nu numai că nu apar în presă, sau la TV, informaţii, dar dacă apar sunt cele negative, ca să nu mai vorbesc despre conduita unor romi , care au reuşit, în special după 1989, ca să ne facă o reclamă mizerabilă.

Un alt aspect care este pentru mine important îl constituie diferenţa de mentalitate, cea care există între românii de acasă şi noi, cei care trăim aici.

Desigur că este o părere personală, dar tocmai de aceea doresc să o afirm.

Încă mai există impresia că Germania este Ţara de Basm, unde totul este posibil, ieftin şi mai ales se duce o viaţă uşoară.

Dar tocmai opusul acestui enunţ este adevărul!

Dacă în anii 80, a fost cu totul altfel, la ora actuală puterea de cumpărare este  redusă, sunt milioane de şomeri, sute de mii de germani trăiesc la nivelul minim de existenţă, în speciali pensionarii cu pensii mici şi asa numiţii “Hartz IV “ - cei care  primesc ajutor de la stat.

Din fericire, sistemul social în Germania permite fiecărui cetăţean - care are nevoie de ajutor social – ca să îl ceară, şi, după un proces de verificare, poate să şi primească o sumă de circa 400 €.

Însă cel mai important lucru este că sunt asiguraţi medical şi  primesc gratuit orice medicament.

 

Heimat=Acasă

Ce mai este acum, România, pentru dumneavoastră?

Nimic nu poate înlocui sentimentul acela de “Heimat=Acasă”. Pe care îl simţi pentru  locurile unde te-ai născut, copilărit şi crescut. Acestea rămân în inima noastră fiind mereu legate de dorul de a revedea plaiurile natale, de a reveni pe pământul ţării - care ţi-a dăruit originea de român.