Kozak s-a întors la Chişinău după ce în 2019 a mediat relaţia dintre ACUM şi PSRM, aducându-i la aceeaşi masă pe Maia Sandu şi Igor Dodon, într-o alianţă politică ce a condus la debarcarea oligarhului Vladimir Plahotniuc. Sigur, prezenţa lui Kozak vine pe fondul unei poziţii pragmatice a preşedintelui R. Moldova vis a vis de Moscova, ceea ce ar trebui să presupună o relaţie de tip win-win. De altfel, atât în campania prezidenţială sau cea parlamentară, Maia Sandu s-a arătat deschisă unei întâlniri cu Vladimir Putin.

CheckMedia - Analiză Video: Cum încearcă Rusia să blocheze interesele R. Moldova

Cât de dispusă este Rusia să satisfacă interesele R. Moldova pe baza unei relaţii bilaterale corecte? Aproape deloc, în ciuda unor mesaje neutre venite pe unele canale de presă controlate de Kremlin, privind parcursul european al Chişinăului.

Cele două rânduri de alegeri amintite mai sus scot  R. Moldova pentru prima dată dintr-o zonă geopolitică gri, Chişinăul făcând, cel puţin pentru moment, un pas către Vest, lucru privit   cu suspiciune de către Rusia, motiv pentru care va face tot posibilul de a bloca punerea în practică a unor proiecte strategice, în special cele care vizează interconectarea auto şi energetică a R. Moldova cu România. În această cheie trebuie privită şi declaraţia lui Kozak, care, la scurt timp după întrevederea cu Sandu, a afirmat că  ''Federaţia Rusă este dispusă să ajute Republica Moldova, dar nu în detrimentul intereselor sale naţionale”.

De altfel, acelaşi Kozak transmite Chişinăului că dosarul separatist ''este problema voastră internă. Republica Moldova şi Transnistria trebuie să ajungă la un acord. Suntem gata să acordăm asistenţă, dar Rusia nu va avansa propriile ei condiţii. Aceasta nu ţine de competenţa noastră, este o chestiune internă, care trebuie rezolvată, de asemenea, pe plan intern''.  Practic, prin acest narativ folosit inclusiv în ceea ce priveşte mişcările separatiste din estul Ucrainei, Rusia încearcă să se metamorfozeze din stat  agresor într-un mediator al păcii. Evident că, perpetuarea acestor mesaje, fără reacţii ferme din partea autorităţilor şi a societăţii civile vor reuşi, mai devreme sau mai târziu, schimbarea mentalului colectiv.

În chestiunea depozitelor militare din Transnistria, Kozak a lăsat de înţeles că Moscova ar fi “interesată” de distrugerea muniţiilor de la Cobasna, care reprezintă un procent însemnat din armamentul retras din Europa de către  Moscova odată cu destrămarea Pactului de la Varşovia. Acest armament a reprezentat o adevărată afacere profitabilă pentru sistemul de putere de la Kremlin, fiind vândut ilegal de către oligarhi sau mafia rusă către numeroase zone de conflict, în special în Africa şi Orientul Mijlociu.  Puţin probabil ca Rusia să dorească cu adevărat soluţionarea acestui dosar, însă ar putea fi deschisă catre reducerea armamentului depozitat, încercând astfel să evite explozia unor depozite de muniţie învechită, ceea ce ar pune-o într-o ipostază incomodă. Astfel de catastrofe, soldate cu pierderi de vieţi şi chiar mutarea populaţiei civile, sunt prezente în istoria recentă a Rusiei, după ce în 2019 un asemenea depozit a explodat în regiunea Krasnoiarsk, iar în 2020 scenariul s-a repetat în Riazan.

Nu în ultimul rând, dispariţia totală a depozitelor din Cobasna ar presupune retragerea Grupului Operativ al Trupelor Ruse din Transnistria (GOTR), lucru cerut inclusiv de Maia Sandu în campania electorală.

GOTR reprezintă o reminişcienţă a Armatei a 14-a şi este dincolo de discursul rus o forţă de intervenţie rapidă în regiunea Odesa sau la graniţa cu România, motiv pentru care Moscova nu are niciun interes real în ceea ce priveşte retragerea sa.

Totodată, prin deschiderea sa faţă de Chişinău, Rusia ar putea folosi Moldova ca un cal troian în construirea dosarului geopolitic al Europei de Est în relaţia cu Occidentul, printr-o atitudine soft, arătând că este dispusă dialogului. În acelaşi timp, în ciuda promisiunilor, nu va face nimic semnificativ pentru schimbarea situaţiei de facto în ceea ce priveşte Transnistria, încercând prin dialogul cu R. Moldova să slăbească solidaritatea dintre aceasta şi Ucraina, respectiv Georgia.

Cel mai probabil, punerea în practică a capcanelor ruse pentru R. Moldova va cunoaşte o formă hibridă, îmbinând paliere precum cel politic, economic, diplomatic, informaţional sau societal, cel din urmă prin orchestrarea unor presiuni interne, la nivelul societăţii civile filoruse. Astfel, spre exemplu, Congresul Comunităţilor Ruse din R. Moldova s-a grăbit să o apostrofeze pe Maia Sandu pentru participarea în cadrul summitului Platforma Crimeea, cerându-i să-şi retragă “imprudenta” semnătură a declaraţiei comune a participanţilor la Kiev.