Are România ceva particular de aşteptat de la întâlnirea dintre Donald Trump şi Vladimir Putin? Ţinând seama de alertele interne privitoare la iminenta ameninţare rusească, am spune că da. Şi totuşi. Un lucru cu care adversarii (şi uneori nici prietenii) preşedintelui american nu se împacă este că pare a fi un om al păcii, în ciuda unei retorici pe alocuri înşelătoare. Modul spectaculos şi paradoxal în care a administrat relaţia cu Coreea de Nord, dar şi aparentele schimbări de umori de la recentul summit NATO de la Bruxelles au arătat că, în realitate, preşedintele Trump are o tehnică prin care încearcă să disloce în prealabil toate presupoziţiile şi aşteptările comune, tocmai pentru a-şi spori spaţiul de manevră.

După declaraţii viforoase care îi pun pe interlocutori într-o stare de alertă şi de aşteptări anxioase, urmează mereu o atitudine calmă şi conciliantă, care îi convinge pe partenerii săi să cedeze. Aşa cum am văzut şi de data aceasta, toate ţările vest-europene cu restanţe la NATO au promis să aloce mai mulţi bani pentru cheltuielile militare, ceea ce înseamnă că Trump şi-a atins obiectivele. Nu demult, cineva atrăsese atenţia că D. Trump aplică în politică exact regulile negocierii pe care le expusese el însuşi în prima sa carte („Arta negocierii“).

De fapt nu atât anumite reguli, destul de banale, cât ceea ce Trump numea o „hiperbolă veridică“, ca tehnică inocentă de promovare. După ani şi după ce încasase peste 1 milion şi jumătate de dolari din drepturi de autor pentru cartea cu şi despre Trump, Tony Schwartz, „scriitorul din umbră“ şi adevăratul creator al formulei de mai sus, avea să se dezică de ea cu dezgust, prezentându-l pe Trump drept un mincinos egolatru. Publicaţia The New Yorker îl cita în 2016 cu această afirmaţie: „Hiperbolă veridică este o contradicţie în termeni. E, de fapt, un fel de a spune: am minţit, dar ce contează!“

Deşi astăzi Tony Schwartz face parte dintre detractorii lui Donald Trump, el a creat o formulă care i se potriveşte preşedintelui mai bine decât îşi imaginează. Căci lansând ameninţări înfricoşătoare la adresa Coreei de Nord, el formula „o hiperbolă veridică“ şi la fel a fost, în cazul Europei occidentale, sugestia că ar putea renunţa la NATO.

România nu are nimic particular de aşteptat, căci scopul întrevederii Trump-Putin este în mod explicit unul menit să pacifice relaţia ruso-americană şi să confirme status quo-ul.

Adevăratul pericol pentru preşedintele american este acela ca viitorii săi parteneri de negociere să devină imuni la exagerare şi atunci metoda lui să eşueze. E uimitor de altfel că vest-europenii nu au deprins încă acest lucru. Se pare că sunt prea mulţi aceia care au interesul să simuleze că iau ameninţările în serios, tocmai ca să-l poată prezenta pe Donald Trump drept un om iresponsabil, instabil şi imprevizibil. E o tactică care s-a întors mereu împotriva celor care au adoptat-o. Căci simulând că văd în „hiperbolele“ lui Trump ceva cu adevărat înfricoşător, ei nu au făcut decât să-i amplifice acestuia puterea de negociere. În fond, Trump nu este nici imprevizibil şi nici deplasat, toate susţinerile sale, cel puţin cele despre NATO, fiind de un perfect bun-simţ.

Revenind la perspectiva locală, se pare că România nu are nimic particular de aşteptat, căci scopul întrevederii Trump-Putin este în mod explicit unul menit să pacifice relaţia ruso-americană şi să confirme status quo-ul. Prezenţa militară americană la Marea Neagră pare justificată mai mult prin protecţia exploatărilor petroliere şi gaziere concesionate în mare parte unor firme americane, ceea ce aruncă desigur o nouă lumină şi asupra unei afirmaţii mai vechi a unui analist american, George Friedman, care se bucură de o bună primire la Bucureşti. Acela spunea că românii ar trebui să-şi pună resursele la bătaie dacă vor mai multă implicare americană, dar pe atunci opinia publică ştia puţine lucruri despre resursele din Marea Neagră. În plus, realismul rece şi lipsit de empatie cu care a rostit acele adevăruri le-a făcut impopulare, ca şi îndemnurile adresate românilor de a-şi construi o forţă militară proprie, dacă vor cu adevărat să conteze într-o alianţă.

De fapt mesajul primit cu regularitate de la Washington a fost acela că situaţia geopolitică de astăzi este destul de bună aşa cum este şi că românii, în loc să se vaiete fără încetare (ameninţare rusească iminentă etc.), ar trebui să profite mai mult de calmul real care li se oferă.

Horaţiu Pepine - Deutsche Welle