O jumătate de secol de când „Răscoala“ lui Mircea Mureşan a fost premiat la Cannes: „Eu chiar am aflat absolut întâmplător de nominalizare“

O jumătate de secol de când „Răscoala“ lui Mircea Mureşan a fost premiat la Cannes: „Eu chiar am aflat absolut întâmplător de nominalizare“

Mircea Mureşan, premiat de Raquel Welch pe scena de la Cannes

Istoria filmelor româneşti premiate la Cannes n-a început o dată cu Cristian Mungiu. După „Scurtă istorie“ a lui Ion Popescu-Gopo şi „Pădurea spânzuraţilor“ a lui Liviu Ciulei, la 21 mai 1966 a venit rândul filmului „Răscoala“ să fie câştigătorul categoriei „Première Oeuvre”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Într-un interviu acordat „Weekend Adevărul” în toamna anului trecut, Mircea Mureşan a povestit întâmplări inedite din culisele celei de-a 20-a ediţii a prestigiosului festival.

Cum aţi ajuns cu filmul la Cannes?

Eu am aflat întâmplător de nominalizare. Pe vremea aia se mai aduceau ziare străine la Athénée Palace, cu întârziere de câteva zile. Mă împrietenisem cu domnişoara de la recepţie, care îmi mai dădea câte unul pe sub mână. Şi într-o zi mi-a picat în mână un „Le Monde“, în care exista o rubrică scurtă, „Noutăţi de la Cannes“. Şi scria acolo că a fost selecţionat în competiţia oficială şi filmul românesc „Hiver en flammes“. Ce film o fi ăsta, „Iarna în flăcări“, mi-am zis. M-am dus şi pe la Buftea, era Eugen Mandric director. Şi l-am întrebat şi pe el. La care îmi zice: „E filmul tău, tâmpitule, dar deşteptul ăla de Mihnea i-a schimbat titlul, cică e mai comercial aşa“.

Pelicula a obţinut premiul „Première Oeuvre”, deşi nu era primul dumneavoastră lungmetraj…

Aşa este, a fost o întreagă lucrătură acolo. Deşi era marele favorit al juriului prezidat de Sophia Loren, nu se putea să ia „Palme d'Or“ un film românesc, tocmai la o ediţie aniversară a festivalului, a 20-a. Dar nici nu se putea să plecăm cu mâna goală. Şi atunci, Mihnea Gheorghiu s-a înţeles cu directorul festivalului, Favre Le Bret, căruia i-a spus că e primul meu film. Eu i-am corectat minciuna la conferinţa de presă, fapt reflectat şi de ziarele străine. El habar n-avea că vorbeam franţuzeşte la fel de bine ca el. M-a prezentat ca fiind un tânăr de 25 de ani, aflat la primul film, eu având de fapt 38. El se autointitulase ministru, ca să-şi dea importanţă. Se înţelesese cu Dan Deşliu, care-i dădea telefon de la un alt hotel, atunci când eram cu toţii la micul dejun. Şi îl chemau să răspundă prin megafonul localului: „Monsieur le ministre Mihnea Gheorghiu est appelé au téléphone“ (n.r. – „Domnul ministru Mihnea Gheorghiu este chemat la telefon“). Traversa sala cu distincţie…În fine, un tip ridicol!

Ştiaţi că?

- Filmările au avut loc de la sfârşitul anului 1964 şi până în mai 1965, exterioare în jurul Bucureştiului (Mogoşoaia, Corbeanca, Ciocăneşti);  interioare la Buftea. Cheltuieli de producţie 4.700.000 lei.

- Pentru rolul Nadinei, Mureşan alege o neprofesionistă - Adriana Nicolescu - la ora aceea studentă la filologie, a cărei voce a fost dublată la postsincron de către actriţa Dana Comnea. Cariera cinematografică a Adrianei Nicolescu se continuă sporadic în străinătate sub numele de Adriana Bogdan.

- Celebrul bariton Nicolae Secăreanu debutează în cinema cu rolul Miron Iuga. El va mai apărea ulterior în filme, inclusiv ca Sinan Paşa în pelicula „Mihai Viteazul“.

Citeşte şi: 

Regizorul Mircea Mureşan se destăinuie: „Am scos-o pe fata lui Dej, Lica Gheorghiu, din filmul «Răscoala» cu două tăieturi de foarfecă“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: