EXCLUSIV Chris Lowell, actor „How I Met Your Father“: „Nu poţi simula chimia dintre actori, trebuie să fie cel mai important element într-un sitcom“

EXCLUSIV Chris Lowell, actor „How I Met Your Father“: „Nu poţi simula chimia dintre actori, trebuie să fie cel mai important element într-un sitcom“

FOTO: Disney

După 9 sezoane şi 7 Premii Emmy, serialul „How I Met Your Mother“ s-a încheiat în 2014. La începutul acestui an, a apărut „How I Met Your Father“, un spin-off, marca Disney. Sitcomul este produs de Hilary Duff, iar din distribuţie face parte şi actorul american Chris Lowell, care, într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, a vorbit despre provocările personajului pe care îl joacă şi cum a evoluat ca actor în cei 19 ani de carieră.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Weekend Adevărul: În prezent joci în serialul How I Met Your Father“. Cum ai ajuns să faci parte din distribuţia lui? 

Chris Lowell: Am primit un apel din partea lui Elizabeth şi a lui Isaac, creatorii show-ului, care şi-au arătat interesul pentru mine. Şi Hillary a fost interesată să mă cunoască, a vrut să vadă dacă sunt potrivit pentru a-l juca pe Jesse. La început am fost puţin nehotărât dacă să fac parte din serial sau nu, din simplul motiv că „How I Met Your Mother“ a fost un serial emblematic, cu personaje la fel de reprezentative, şi nu am vrut să pară că încerc să recreez un show care a fost de succes. Dar mi-a plăcut mult noua viziune cu care Elizabeth şi Isaac au venit şi toate lucrurile pe care urmau să le facă pentru a distinge serialul de alte producţii. După, am întâlnit-o şi pe Hillary – chiar ne-am înţeles bine imediat – iar atunci mi-a fost clar că este plăcut să lucrez cu ea în fiecare zi. 

Fiind un spin-off al serialului How I Met Your Mother“, ai simţit vreo presiune legată de rolul tău?

Da, cred că făcând aşa ceva există multă presiune, pentru că oamenii au deja anumite aşteptări şi inevitabil vei fi comparat cu originalul. Pentru mine, ce a ajutat la atenuarea acestei presiuni a fost să nu mă uit niciodată la varianta originală. După ce am fost selectat să fac parte din echipă, am urmărit episodul-pilot al serialului. Atât. Am simţit că cel mai bun lucru, pentru mine, este să ştiu cât mai puţine despre varianta originală, ca să nu pot să copiez sau să imit aceste personaje. Sincer, aş fi făcut o treabă îngrozitoare imitându-le. 

Fiind un sitcom, îmi imaginez că legătura dintre actori trebuie să fie puternică. Cum este relaţia ta cu restul actorilor? 

Minunată, ne înţelegem cu toţii şocant de bine, considerând cât de diferiţi suntem ca persoane. Cred că pentru ca un sitcom să funcţioneze, chimia dintre actori trebuie să fie cel mai important element – şi nu poţi simula chimia. Din fericire, toţi ne-am înţeles incredibil de bine, chiar din prima zi. Am fost prieteni imediat şi asta chiar face diferenţa. Cred că chimia noastră din spatele camerelor îmbunătăţeşte chimia din faţa camerelor. 

Provocarea de a fi uman

Care sunt provocările personajului pe care îl joci, Jesse?

Cred că este o provocare să fii şi amuzant, şi romantic, şi jucăuş în acelaşi timp. Este ca şi cum ai găsi o melodie, mai ales în cazul personajului meu. Există alte personaje din serial care trebuie să fie mult mai „nebune“, dar cred că pentru mine, provocarea a fost să găsesc o modalitate de a fi amuzant şi fermecător, dar în acelaşi timp şi o fiinţă umană, care trăieşte în lumea reală.

În serial joci rolul unui muzician. Sunt curios dacă aceasta este doar o coincidenţă sau dacă ai într-adevăr legătură cu industria muzicală în viaţa reală.

Tatăl meu are o companie în industria muzicală, în sudul ţării, unde m-am născut, aşa că am crescut mereu înconjurat de muzică. Fratele meu este muzician, tatăl meu este muzician, tatăl meu vitreg este muzician şi toţi pot spune că eu sunt cel mai puţin talentat pe partea muzicală (râde). Deci, într-un fel, nu am talentul lor, dar am o întreagă industrie care îmi permite să par un muzician mai bun decât sunt, aşa că mă mulţumesc cu asta. 

Cinci din şapte

Cum arată o zi de muncă şi ce se întâmplă când camerele nu filmează?

Până acum am jucat doar în producţii care implicau o singură cameră de filmat. În sitcomuri, spre deosebire de acele show-uri, există mai multe camere: este ca şi cum ai face ceva nou în fiecare săptămână. Lunea şi marţea doar repetăm scenariul, aşa că ne adunăm cu toţii la un loc, în hainele noastre obişnuite, cu scenariile în mână şi le citim cu voce tare, râdem, exact ca la o piesă de teatru, până ne dăm seama cum ar trebui să funcţioneze totul; este foarte distractiv. Apoi, miercurea, joia şi vinerea filmăm episoadele. Totul se întâmplă foarte rapid şi este foarte amuzant. Când nu apărem în vreo scenă, de obicei stăm deoparte şi ne susţinem colegii de după camere. Suntem oarecum majorete unul pentru celălalt, ceea ce este un sentiment plăcut. 

Cum a fost să filmaţi în timpul pandemiei? 

Am început să filmăm serialul anul trecut, iar în prima zi de muncă, Hillary s-a infectat cu COVID-19. Din fericire, am oprit filmările imediat şi nimeni din distribuţie nu s-a mai îmbolnăvit. Pe parcurs, câţiva dintre membrii producţiei s-au îmbolnăvit, dar nimeni nu a manifestat o formă gravă. Cu toţii am avut nişte protocoale stricte de urmat şi cred că toată lumea a fost mai mult decât dispusă să le înveţe şi respecte. 

Greva care a schimbat totul

Ai primit unul dintre primele tale roluri în 2003, când ai început să joci în Life As We Know It“. Cum ai descrie evoluţia ta ca actor de-a lungul acestor 19 ani? 

La început, cred că am vrut doar să fiu faimos. Cred că am vrut doar să fiu o celebritate. Nu am înţeles prea tare această industrie. În mod evident, mi-a plăcut actoria, dar nu cred că înţelegeam în totalitate ce presupune munca. Am început să lucrez de foarte tânăr şi mă bucuram de asta, dar simt că mă prefăceam. Nu aveam o metodă, nişte tehnici de a juca. În 2007 a existat o grevă a scenariştilor din film şi televiziune, care a pus pe pauză activitatea din industrie timp de aproximativ şase luni. În acea perioadă am luat şi eu o pauză şi am început să studiez actoria. Cred că asta a schimbat cu adevărat totul pentru mine. Odată cu acel moment, mi-am cam schimbat abordarea asupra muncii pe care îmi doream să o fac. Acum îmi place să mă orientez după lucruri pe care nu le-am mai făcut. Sunt în actorie de mult timp şi sunt interesat să găsesc lucruri noi. Este diferit? Am mai făcut asta înainte? Simt că cineva poate să o facă mai bine decât mine? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care mi le adresez când urmează să primesc un personaj nou. 

Care este partea ta preferată la actorie?

Cred că natura colaborativă a acesteia. Îmi place foarte mult să lucrez într-o echipă şi din când în când ai destul noroc încât te poţi pierde, iar dialogul, într-un fel, îţi permite să uiţi ce se întâmplă în jurul tău. Când te conectezi cu alt actor există o adrenalină incredibilă şi nu există nimic asemănător cu asta. Aşa că sunt mereu în căutarea acestui sentiment. 

Care este cea mai valoroasă lecţie pe care ai învăţat-o de la un personaj pe care l-ai jucat?

Cred că după ce am jucat în „Promising Young Woman“, o lecţie pe care am învăţat-o de la personajul meu este să nu te pui cu femeile, ceea ce este o lecţie grozavă. Am avut norocul să lucrez cu femei în cea mai mare parte a carierei mele şi sunt un mare susţinător al amplificării cât mai puternice a vocii femeilor în această industrie, deoarece au atâtea poveşti grozave de spus şi vocea lor trebuie auzită. Sincer, prefer să lucrez pe platouri conduse de femei, este o atmosferă mult mai sănătoasă pentru mine.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările