INTERVIU Mihaela Miroiu, despre motivul derizoriu pentru interzicerea studiilor de gen: „Ne sperie tot ceea ce nu ştim, ca de obicei“

O modificare adusă în urmă cu o săptămână Legii educaţiei scotea în afara legii studiile de gen. Amendamentul care interzicea în şcoli şi universităţi „activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”, a stârnit revoltă în lumea universitară şi academică.

Prof.dr. Mihaela Miroiu, profesoară de ştiinţe politice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti şi cunoscută activistă pentru drepturile omului, a explicat pentru „Adevărul” care a fost ţinta acestei modificări legislative şi ce a ieşit până la urmă. 

Adevărul: Pentru început, cred că ar fi bine să precizăm ce înseamnă gen şi prin ce diferă de sexul biologic

Prof.dr. Mihaela Miroiu: Sexul biologic este un dat natural. Ne naştem de sex bărbătesc sau de sex femeiesc. Mai există şi o superminoritate de persoane care se nasc hermafrodite, dar, în general, e vorba că ne naştem logic, într-un fel sau altul, băieţi sau fete. După care, ceea ce noi numim gen înseamnă felul în care societatea în care trăim înţelege rolul pe care îl avem noi în calitate de bărbaţi sau de femei. Deci, genul este ceea ce construieşte cultura, comunitatea, legislaţia în legătură cu comportamentul, drepturile şi rolurile celor două sexe. Aşadar, sunt lucruri diferite, într-adevăr.

Ce câştigăm de pe urma educaţiei de gen? Sau ce pierdem?

Încep cu ce cred eu că avem de câştigat. Şi dacă vom considera că astea nu sunt câştiguri, putem să le trecem la pierderi.(râde) Vă spun, de exemplu, ce se studiază la masteratul pe care îl coordonez - drepturile omului şi valori democratice; teorii politice feministe; paradigmele minorităţilor; minorităţi, gen şi reprezentare politică; practici şi teorii în politicile antidiscriminare; democratizare şi dezvoltare; evoluţia politicii egalităţii de şanse în România; ideologii politice actuale. Acestea se studiază.

Şi de ce ne sperie atât de tare?

Ne sperie tot ceea ce nu ştim, ca de obicei. Spaima vine din faptul că şi cel care a iniţiat legea, şi multă altă lume care are reacţii – inclusiv din mediul academic, ceea ce este incredibil! – n-au o curiozitate elementară să vadă de fapt despre ce învaţă lumea la aceste masterate sau cursuri de studii de gen. Respectiv, că există efectiv o arie de studii – sigur că noi am combinat cu gen şi minorităţi – în care şi studiile, şi cercetarea se concentrează pe drepturile femeilor, drepturile minorităţilor aşa cum există ele aşezate naţional/internaţional, pe istoria dezvoltării drepturilor civile şi politice pentru femei şi pe minorităţi, pe politicile antidiscriminare. Ceea ce cred că este important să ştim. Cu ce dăunează lucrurile acestea? În afara celor care chiar se simt ameninţaţi pentru că nu mai au, să zicem, un monopol absolut pe o anumită zonă economică, politică, culturală? Deci, nu înţeleg, de fapt, ce vor?

Una dintre implicaţiile acestei modificări la Legea Educaţiei este faptul că încalcă autonomia universitară. Universitatea din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai sau SNSPA au luat atitudine împotriva acestui bun câştigat în ultimii 30 de ani. S-a spus că nu poţi veni din exterior să spui profesorului ce să predea şi ce să nu predea la curs. 

Categoric! Parlamentul României nu are rol ca autoritate ştiinţifică. Universităţile au acest rol. Parlamentul legiferează, dar nu se amestecă în curricula universitară. Pe scurt, nu are acest drept legal. 

De unde a plecat toată această poveste, de fapt?

Toată povestea a plecat de la altceva. Întâmplător, m-am aflat în dialog cu iniţiatorul. În spatele acestei iniţiative, se ascunde faptul că omul nu a vrut să se facă propagandă pentru transgenderi sau pentru schimbare de sex. Sau pentru o orientare sexuală.

De unde rezulta că se face o astfel de propagandă? 

Într-o tabără organizată undeva în Harghita, cred, a venit o asociaţie al cărei nume nu l-am reţinut pentru că nu o cunosc, nu are niciun fel de legătură cu asociaţiile pe care le ştiu eu, şi care le-a spus băieţilor şi fetelor că pot să fie, azi, băiat şi, mâine, fată. Şi de aici s-a atacat foarte tare. Pentru că a văzut el în America toalete unisex. Deci, motivele pentru care omul acesta pare afectat sunt mai mult decât derizorii. Dacă este posibil să declanşezi aşa o nebunie pentru că tu te-ai speriat de două prostii... Şi să pui atâta lume în situaţia de a se ocupa de prostiile tale pe care până la urmă le-ai legiferat într-o formă incredibilă. 

Care sunt consecinţele legiferării pentru studiile de gen?

Foarte dure. Pentru studiile de gen, pentru studiile de egalitate de şanse, pentru tot ce înseamnă a contesta prejudecăţile, discriminările, rolurile de gen care produc nedreptate de gen. Deci, consecinţele sunt foarte dure. Numai că el, în loc să pună în legea aia ce a vrut, a pus altceva. Că n-a ştiut cum să pună. Aşadar, omul nu numai că nu dă înapoi, este extraordinar de încăpăţânat. Şi pe undeva nu mă mir. Face parte din grupul celor care sunt foarte activi ca reprezentanţi ai unor culte neoprotestante în Parlament. Şi care ar vrea să trăiască toată ţara după regulile lor. Vor să impună nişte reguli ale unor grupări religioase asupra cetăţenilor unui stat. Aşa este şi problema cu educaţia sexuală şi tentativele nenumărate de a interzice dreptul la avort. Şi cu referendumul. 

Chiar voiam să vă întreb dacă are vreo legătură cu Coaliţia pentru familie.

Da. Bineînţeles că are. Toate acestea au legătură între ele. Au legături foarte serioase cu o mişcare de dreapta radicală de sorginte religioasă sau nu. Nu are legătură cu Patriarhia sau cu Biserica Ortodoxă. Are legătură cu grupul ecumenic de rugăciune din Parlament, care şi-a făcut reţele pentru propria sa agendă legislativă. Îmi pare foarte rău, dar să impui tu voinţa unui cult asupra unui popor – nu ştiu ce legătură mai are asta cu democraţia sau cu modernitatea? Chiar niciuna. 

Presupunând că această lege ar fi promulgată de preşedinte. Ce ar urma?

Următorul pas ar fi că ar fi atacată la Curtea Constituţională. Este o lege anticonstituţională pentru că în Constituţie există principiul egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei. Plus că încalcă legea de combatere a discriminării şi convenţiile internaţionale în care România este parte. Chestia asta n-are viitor. N-are cum, pentru că realmente ne putem trezi într-o zi cu o situaţie de tipul: nu se mai fac cercetări şi nu se se mai studiază pe tema asta, se interzice în universităţi bibliografia pe tema asta şi încet-încet se şterge memoria faptului că femeile şi-au câştigat foarte greu şi ultimele drepturile civile şi politice, şi ne putem întoarce la eliminarea treptată a acestora, nu? Pentru că, dacă nu ai memorie şi nu ai strategie să-ţi câştigi sau să-ţi menţii nişte drepturi, le poţi pierde foarte uşor. 

În concluzie, realitatea ar arăta foarte ciudat. 

În primul rând, ar începe vânătoarea de vrăjitoare. Respectiv, ia să vedem noi cine se ocupă de astfel de studii, unde sunt ele, dacă n-ar fi mai bine să fie desfiinţate universităţile care le găzduiesc, ce e cu atâta libertate curriculară, de ce ne trebuie autonomie universitară când noi suntem Parlamentul – posesorii dreptei judecăţi, oamenii au gărgăuni de emancipare dacă ajung la aceste cursuri...

Şi nu-i adevărat?

Că au gărgăuni de emancipare? E foarte adevărat. Aici nici nu pot să-i contrazic. Chiar au şi asta doare al naibii de tare. Că femeile, de exemplu, nu mai doresc să fie supuse, nu mai doresc să le spună cineva care este sensul vieţii lor, vor să şi-l caute singure, nu mai vor să fie în slujba cuiva, ci vor să trăiască lângă parteneri. Adică lângă oameni care-şi asumă aceleaşi obligaţii şi aceleaşi drepturi ca şi ele. Deci, da, e o imensă „răscoală” faţă de situaţia tradiţională. Ei simt pericolul şi acţionează ca să-l contracareze.