INTERVIU: Sorin Cîmpeanu, preşedintele CNRR: „Se va evita la admiterea în facultate materia care nu a fost predată într-o manieră clasică”

Prof.dr. Sorin Cîmpeanu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară – USAMV – din Bucureşti, preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor din România, a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul” despre importanţa menţinerii examenului de Bacalaureat şi despre soluţiile pe care universităţile le-au găsit pentru a organiza o admitere fără riscuri de COVID-19

Epidemia de coronavirus nou a pus şcolile din toată lumea în faţa unor provocări fără precedent. Universităţile româneşti s-au reorientat către găsirea unor modalităţi de organizare a examenelor, altele decât cele de până acum. Prof.dr. Sorin Cîmpeanu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară – USAMV – din Bucureşti, preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor din România, a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul” despre importanţa menţinerii examenului de Bacalaureat şi despre soluţiile pe care universităţile le-au găsit pentru a organiza o admitere fără riscuri de COVID-19. 

Adevărul: Care sunt actualele provocări cărora universităţile româneşti trebuie să le facă faţă şi ce soluţii de rezolvare vedeţi?

Sorin Cîmpeanu: La nivelul întregului sistem de educaţie şi nu numai, am traversat o perioadă extrem de dificilă, căreia, fie că vorbim de persoane, fie că vorbim de instituţii, de profesori, de elevi, de studenţi, de părinţi, trebuie să recunoaştem că nu am fost pregătiţi nici unii pentru un scenariu de viaţă atât de privativ. Unii au reuşit să traverseze mai lin această perioadă, alţii au avut reacţii chiar vehemente. Oricum, nimeni nu e de blamat. La nivelul universităţilor româneşti, surpriza, cel puţin pentru mine personal, a fost cu totul deosebită din perspectiva implicării unor cadre didactice care nu au fost niciodată formate pentru predarea online şi mai cu seamă din perspectiva studenţilor care au răspuns foarte, foarte bine acestei provocări de învăţare online. Există şi persoane mai cârcotaşe care spun: au fost închise mall-urile, au fost închise terasele, cluburile şi de aceea studenţii s-au preocupat mai mult de această parte de învăţare. Da, poate că este adevărat şi acest lucru, însă, la nivel personal, sunt convins că nu este nicidecum factorul determinant pentru modul remarcabil în care studenţii au răspuns acestei provocări numite învăţare online şi mai apoi examinare online. 

Cum se pregătesc universităţile pentru admitere?

Încă de la început, în urma unor discuţii la nivelul Consiliului Naţional al Rectorilor din România – CNRR – am căzut de acord că universităţile româneşti, pentru acele programe de studiu pentru care există examen scris de admitere, să evite la examen conţinuturile aferente clasei a XII-a, semestrul al II-lea. Deci, se va evita materia care nu a fost predată într-o manieră clasică. Apoi, au venit în întâmpinarea dorinţei absolvenţilor de liceu adaptând calendarul admiterii la calendarul examenului de Bacalaureat. Ştim deja: avem trei sesiuni de Bacalaureat, o sesiune suplimentară menită să ofere o şansă reală şi celor care, din nefericire, au o temperatură mai ridicată în zilele de examen. 

Cum a schimbat pandemia examenul de admitere?

În România sunt 75 de universităţi acreditate, membre ale CNRR. Cea mai mare parte din cele 575 de facultăţi pe care le avem a decis că admiterea va fi online. Aceasta este prima categorie. A doua categorie este cea a facultăţilor care au decis să dea admitere faţă în faţă şi aici vorbim în primul rând de facultăţile de Medicină, dar şi de Academia Tehnică Militară. A treia categorie este constituită din universităţi care au decis să organizeze admiterea într-o manieră hibridă. Dau ca exemplu Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti. Înscrierea candidaţilor se face integral online. În cadrul acestei etape, candidaţii depun pe o platformă gestionată de universitate un portofoliu de lucrări. Aceste planşe sunt analizate de o comisie de selecţie, apoi candidaţii vin şi susţin acest examen având o serie de subiecte care nu necesită cinci ore cât era timpul standard alocat la examenul de admitere, ci numai două ore, respectând toate regulile de distanţare socială şi sanitare, urmând ca, pe parcursul acestei etape de concurs, să se verifice şi paternitatea lucrărilor din portofoliu. 

La fel se face admiterea la Arhitectură la universităţile din străinătate. 

Da. Sunt multe universităţi occidentale care organizează admiterea de ani buni în acest mod. Un alt exemplu este cel al Universităţii de Muzică. Probele se susţin pe instrumente pe care candidaţii nu au cum să le aibă acasă. De exemplu, pe un pian profesionist, aşa cum există în Universitatea de Muzică. Deci, ei se deplasează la sediul universităţii, susţin aceste probe, însă aprecierea este făcută la distanţă, online de către un juriu. La Universitatea Politehnica Bucureşti, totul se desfăşoară online, examenul se bazează pe media anilor de studiu şi pe media de la Bacalaureat la facultăţi precum cea de Automatică, cea de Electronică, cea de Aeronave. O dovadă că universităţile au înţeles lucrul acesta. Până şi Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport a decis ca probele sportive să fie înlocuite cu notele din timpul anilor de liceu la disciplina educaţie fizică, urmând ca, pe parcursul primului an de facultate, să se verifice într-o manieră directă aptitudinile sportive ale candidaţilor. Să spunem că această criză COVID ne-a învăţat mai mult decât altădată să avem încredere. Acesta este un alt câştig. Primul a fost acela că am fost forţaţi să ne modernizăm şi să apelăm la cele mai noi tehnologii existente în societate. Sunt lucruri bune care vor trebui păstrate. 

Ce se va întâmpla din toamnă? 

Dacă situaţia va impune măsuri speciale generate de apariţia unui al doilea val de coronavirus, vă asigur că universităţile româneşti sunt pregătite să facă faţă şi acestei provocări. Spun acest lucru pentru că, în universitatea pe care o conduc, examenul de admitere se va baza pe notele din timpul liceului în cele mai multe facultăţi, cu excepţia facultăţii de Medicină Veterinară. Notele de la diverse discipline şi media de la Bacalaureat, în proporţie 70% cu 30%, de regulă. Facultatea de Medicină Veterinară va avea şi un examen scris online. De câţiva ani, în această universitate, noi avem dezvoltată o platformă de învăţământ la distanţă. Vă mărturisesc fără niciun fel de ipocrizie că, în USAMV Bucureşti, au folosit, să spunem, la un nivel mediu această platformă, dar odată cu apariţia acestei pandemii, platforma a fost folosită la maximum. Am avut zilele trecute o conferinţă internaţională în care au intrat oameni de ştiinţă şi profesori din 42 de ţări, deci am reuşit să armonizăm inclusiv programul, adaptându-ne la fusul orar, la transmisia pe diverse canale de socializare, având la un moment dat, simultan, 50.000 de vizitatori unici. Lucrurile acestea ne îndreptăţesc să afirmăm că, în toamnă, chiar şi în eventualitatea apariţiei unui al doilea val de coronavirus, suntem pregătiţi să facem faţă învăţămtului online În plus, avem şi un cadru de reglementare complet şi favorabil modului de lucru online. 

”Unii dintre noi suntem tentaţi să dăm vina pe tineri”

Organizarea Bacalureatului de anul acesta a suscitat discuţii aprinse în spaţiul public. Foarte mulţi au făcut presiuni pentru ca el să nu aibă loc. De ce este important ca acest examen de maturitate să se organizeze?

Foarte bună întrebarea! La nivelul CNRR, am afirmat că înţelegem pe deplin îngrijorările elevilor şi ale părinţilor derivate din maniera concretă de organizare a examenului de Bacalureat în această perioadă atipică, marcată de stare de urgenţă şi acum de stare de alertă. Emoţiile fireşti, generate de un examen important cum este cel de Bacalaureat – care este un examen definitoriu pentru personalitatea adolescenţilor şi pentru traseul ulterior în viaţă al acestora –, sunt dublate de restricţiile şi incertitudinile generate de criza pe care o traversăm. Criză care afectează întreaga societate. Examenul de Bacalaureat trebuie să rămână, pentru că este singura modalitate de evaluare în măsură să certifice, de o manieră unitară, dobândirea cunoştinţelor şi aptitudinilor adecvate absolvirii învăţământului liceal. Nota de la Bacalaureat este un element de bază pentru accesul în instituţiile de învăţământ superior. Nu trebuie să uităm că examenul de Bacalaureat a fost adoptat în România acum 95 de ani. Mircea Eliade a făcut parte din prima generaţie care l-a susţinut. Eliminarea unui examen de Bacalaureat ar genera o inechitate socială foarte importantă între absolvenţii promoţiei 2020 şi absolvenţii promoţiilor anterioare sau promoţiilor viitoare. Aş zice că organizarea Bacalaureatului e necesară inclusiv din perspectiva dreptului la educaţie, un drept prevăzut în Constituţie. A renunţa la o procedură de evaluare atât de necesară şi unică prin natura ei doar pentru că o organizăm în mod diferit nu credem că este o soluţie câştigătoare. În acelaşi timp însă, CNRR a cerut atât Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cât şi Ministerului de Interne şi Ministerului Sănătăţii să elaboreze normele necesare şi luarea tuturor măsurilor pentru desfăşurarea în cele mai bune condiţii posibile a acestui examen. 

Care este nivelul de pregătire a tinerilor care intră astăzi în universităţi? Foarte mulţi universitari se plâng că acest nivel este scăzut. 

Lucrurile nu sunt niciodată total albe sau total negre. Şi eu fac parte din „seria tinerilor de altădată”. Sunt absolvent al Colegiului Naţional „Sf.Sava”, însă, şi altădată ca şi acum, există un procent important al tinerilor care sunt foarte bine pregătiţi, există o majoritate care sunt mediu pregătiţi şi există şi tineri slab pregătiţi. Aceste trei categorii au existat dintotdeauna. Cei care spun că tinerii sunt slab pregătiţi ar trebui să înţeleagă că noi, cei din învăţământul superior, acuzăm cu multă uşurinţă învăţământul preuniversitar spunând că sunt declaraţi admişi candidaţi, absolvenţi de liceu, care nu sunt foarte bine pregătiţi. Dar nu trebuie să uităm că, în liceu, ei sunt pregătiţi de profesori care, la rândul lor, şi-au făcut studiile în învăţământul universitar. Deci, este un cerc vicios din care nu se poate ieşi altfel decât cu competenţă, cu coerenţă şi mai ales cu consecvenţă. Să acuzi e foarte uşor. Chiar şi perioada aceasta a pandemiei cel mai uşor era să spui că renunţi, că tu nu ai fost pregătit pentru modul de predare online, să dai vina pe alţii că nu te-au pregătit. E cea mai facilă abordare. 

Colegii mei care sunt foarte exigenţi cu privire la acest subiect trebuie să înţeleagă că este foarte greu să defineşti, din perspectiva de profesor, care sunt joburile viitorului pentru a putea pregăti tinerii. Nu trebuie să uităm că, în urmă cu 10 ani niciunul dintre noi nu ştiam ce este acela un smartphone şi cât de multe lucruri vom putea face cu aceste instrumente moderne. Tehnologia a evoluat foarte rapid, iar sistemul de educaţie n-a reuşit să ţină întotdeauna pasul cu această evoluţie. Şi atunci, unii dintre noi suntem tentaţi să dăm vina pe tineri. Eu cred că, totuşi, nu trebuie să dăm vina pe tineri. S-ar putea ca dintr-o anumită perspectivă – cea a culturii generale – să fie mai slab pregătiţi, dar, cu siguranţă, dintr-o altă perspetivă – cea a deprinderii cu noile tehnologii – să fie mult mai bine pregătiţi decât erau generaţiile anterioare.

Posibilitatea tinerilor români de a studia în străinătate poate fi o explicaţie? 

Întotdeauna am fost adeptul şi susţinătorul fervent al libertăţii de circulaţie. Trebuie să lăsm oricărui tânăr posibilitatea de a alege între universităţile româneşti şi cele occidentale. Am luptat mult pentru acest drept şi ar fi stupid să nu-l apreciem la justa valoare. Da, tinerii trebuie să aibă posibilitatea să se înscrie la ce universitate consideră că ar găsi cele mai bune şanse de dezvoltare personală şi profesională. Pentru că la asta se gândeşte orice tânăr. Depinde de noi ca a învăţa într-o universitate românească să fie o alternativă cu adevărat viabilă pentru un tânăr absolvent de liceu. Din păcate însă, în această perioadă de criză pandemică pe care o traversăm, constatăm că şi universităţile occidentale sunt mai puţin deschise decât altădată accesului faţă de studenţii internaţionali. 

Cum aţi caracteriza starea universităţilor de la noi?

Rezultatele universităţilor româneşti, poziţiile acestora în rankingurile internaţionale sunt fără doar şi poate foarte bune, dacă ţinem seama de raportul investiţie/rezultat. În învăţământul universitar românesc, s-au făcut investiţii extrem de mici în comparaţie cu investiţiile făcute în universităţile occidentale care se situează în topuri fruntaşe în rankinguri internaţionale. Dacă luăm în calcul faptul că există universităţi occidentale în Top Shanghai, de exemplu, căror buget este mai mare decât bugetul tuturor celor 75 de universităţi din România, s-ar putea să avem o explicaţie. O singură universitate are un buget mult mai mare decât bugetul tuturor universităţilor din România! Cu resursele pe care le-am avut la îndemână afirm cu foarte multă convingere şi cu responsabilitate că universităţile româneşti ocupă poziţii meritorii în rankigurile internaţionale, ţinând seama de dimensiunile universităţilor româneşti şi de investiţiile care au fost făcute în ele. 

”Nu sunt dintre cei mai entuziaşti doritori ai unui portofoliu la Educaţie”

V-aţi mai dori un mandat de ministru al Educaţiei?

(Râde) Ştiind ceea ce ştiu acum, după ce am avut un mandat de ministru, după ce am fost şi viceprim-ministru, am fost o scurtă perioadă şi prim-ministru interimar al României, se presupune că ştiu despre ce este vorba în domeniu. Dincolo de această posibilitate de a fi ministru – care este o şansă şi o onoare –, eu sunt extrem de onorat în numele sistemului de învăţământ românesc pentru faptul că preşedintele Agenţiei Universitare a Francofoniei – cea mai extinsă reţea academică la nivel mondial, este vorba de 1.008 universităţi din 118 ţări – a fost ales un român. Un absolvent de învăţământ românesc. Este de departe cea mai mare satisfacţie. Dincolo de eventualele calităţi personale, este o recunoaştere a sistemului de educaţie din România. Nu mai spunem că România nu este o ţară în care limba franceză este limbă oficială. Sunt cel de-al 17-lea preşedinte şi primul care provine dintr-o ţară în care limba franceză nu e o limbă oficială. După ce ai avut această satisfacţie, după ce ştii şi vezi cu ce probleme se connfruntă un ministru al Educaţiei, sigur că e foarte greu ca răspunsul să fie afirmativ. 

Înţeleg că v-a plăcut foarte puţin. 

În momentul în care ştii că ai şansa să poţi participa la decizie o perioadă suficientă de timp pentru a termina un proces început şi fundamentat corect, da, merită să-ţi doreşti un mandat de ministru al Educaţiei. Dar în momentul în care vedem că miniştrii Educaţiei se schimbă o dată la câteva luni, că niciodată nu au posibilitatea să-şi termine proiectele începute, nu văd de ce ar fi de dorit un mandat de ministru al Educaţiei. Ca să nu mai vorbesc de perioada pe care o traversăm acum. Un mandat de ministru al Educaţiei acum, cu toate şcolile închise, fără resurse financiare, cu provocări ce exced domeniului educaţiei... îţi trebuie foarte multă dedicaţie pentru a spune da, îmi doresc un mandat de ministru al Educaţiei. Să îi lăsăm pe cei care nu au fost miniştrii ai Educaţiei, poate vor aduce un plus de entuziasm. Să sperăm că şi un plus de competenţă. Nu sunt dintre cei mai entuziaşti doritori ai unui portofoliu la Educaţie. Am fost şi ştiu cum este, am fost şi în alte poziţii. Şi, în momentul de faţă, sunt foarte mândru de poziţia de rector al USAMV, de preşedinte al Consiliul Naţional al Rectorilor din România, de preşedinte al Agenţiei Universitare a Francofoniei mai cu seamă şi nu trebuie să uităm şi de preşedinte al Comisiei de Învăţământ, Ştiinţe, Tineret şi Sport din Camera Deputaţilor. Toate cele patru poziţii sunt alese, aşa că nu văd de ce şi-ar putea dori cineva o poziţie numită.