VIDEO „Umor, treci la loc în bancă!”

„Uităm că starea de bună dispoziţie este o condiţie de reuşită în educaţie” - profesorul Solomon Marcus

Iată că a trecut şi scurta vacanţă şcolară. De luni, reîncepe şcoala şi, probabil, pentru cei mai mulţi elevi, profesori şi părinţi, aceasta nu este o sursă de bucurie, ci una de tensiune şi de stres.

Ca elev, şi pentru mine şcoala a fost o perioadă stresantă, deşi, la acea vreme, nu apăruse încă  acest termen. Am fost o şcolăriţă studioasă, premiantă. Nu eram motivată să fiu prima, ci eram preocupată ca, în primul rând, să nu o fac de râs pe mama, profesoară în şcoala unde învăţam. Apoi, la cea mai bună clasă din cel mai bun liceu dintr-un orăşel de provincie, eram preocupată să nu fac de râs şcoala din satul meu. Foarte puţine urme de plăcere sau bucurie de a învăţa, care erau imediat înăbuşite de majoritatea profesorilor. Aşa am ajuns să mă număr printre acei adulţi perfecţionişti, care iau viaţa mult prea în serios.

„Why so serious?”

Am învăţat să fiu mai detaşată şi ceva mai relaxată abia când am trăit un an departe de ţară, în Elveţia, la acea vreme lucrând pentru o companie multinaţională. Iar anul trecut, m-am mutat de la Bucureşti la Urlaţi, un orăşel micuţ şi tare liniştit din Dealu Mare, aşa că mi-am redus motoarele şi mi-am schimbat perspectiva. Nu mai trăiesc în ritmul înnebunitor al Capitalei. În plus, în 2014, am avut oportunitatea de a găzdui, tot la Urlaţi, patru tineri voluntari străini într-un proiect de cicloturism al Asociaţiei ROI. Am rămas de la ei cu o zicală foarte nimerită: “Why so serious?”. Cum traduc eu asta este “ce-ar fi să ne relaxăm şi să nu ne mai luăm atât de în serios?!”. Iar asta nu înseamnă deloc să nu munceşti sau să nu ai rezultate!

Un cadou binevenit

Ei bine, la finalul lunii ianuarie, am primit un mare cadou la Festivalul de poezie şi epigramă „Romeo si Julieta la Mizil”, aflat la cea de-a VIII-a ediţie. Este salutar că un oraş precum Mizilul susţine un asemenea eveniment cultural, despre care am aflat doar pentru că sunt prezentă în zonă. 

Ei bine, la eveniment a fost prezent matematicianul îndrăgostit de poezie susţine idei valoroase, la nivelul celor prezentate de experţi de renume internaţional, cu aplicabilitate la specificul românesc. Din păcate, după cum spunea recent într-un interviu din revista “Sinteza”, nu i s-a propus până acum să facă parte din vreo instituţie cu atribuţii în domeniul educaţiei. Miniştrilor le-a plăcut să apară în fotografii alături de domnul profesor, dar niciunul nu i-a propus să-i fie consilier, pentru că, în aroganţa lor, ei ştiu deja ce să facă...

„Ceva fundamental greşit se întâmplă în educaţie”

Aşa cum mie mi-a mers la inimă cuvântarea dlui acad. Solomon Marcus, probabil că le va prinde şi altora. Aşadar, vă împărtăşesc ideile principale prezentate de domnia sa:

• „Abandonul şcolar, dezorientarea, disperarea unui număr crescând de adolescenţi ne avertizează că ceva fundamental greşit se întâmplă în educaţie.”
• „Una din cauzele principale este starea de încordare, de gravitate, impusă de stres, care-i stăpâneşte pe tot mai mulţi copii, adolescenţi, tineri, adulţi, la şcoală, la universitate, în profesie.”
• Depresia este tot mai frecventă în şcoli, ca urmare a conflictelor psihice pe care le generează anomaliile sistemului educaţional. Ceva similar se întâmplă adulţilor la locul de muncă. Uităm că starea de bună dispoziţie, de relaxare, de bucurie de viaţă este o condiţie de reuşită în educaţie, în profesie, în viaţă în general. Dar cum sa ai acces la această stare pozitivă fară disponibilitatea la umor?”

„În orice întreprindere umană există umor”

În viziunea dlui acad. Solomon Marcus, umorul face casa buna cu jocul, cu ludicul, răspunzând uneia dintre cele zece nevoi umane pe care le-a definit. Natura, viaţa socială au un imens potenţial ludic, ironic. Ironia şi „păcălile” istoriei sunt nenumărate. “Istoria ştiinţei are un potential ironic imens, spre exemplu prin multe greşeli şi eşecuri care au devenit tocmai ele sursa unor mari invenţii sau descoperiri” (cauţi ceva şi descoperi altceva, cum s-a întâmplat cu penicilina descoperită de Fleming). “În orice întreprindere umană există umor”, de la religie şi teologie, la artă, muzică şi evoluţia ştiinţei. În înregistrarea de mai jos, veţi regăsi argumentate aceste idei.

În opinia domniei sale, “umorul este mult mai bogat şi mai important azi decât în urmă cu 120 de ani. În ultimul secol, tot mai multe rezultate, idei, creaţii în ştiinţă, tehnologie, filozofie, artă, literatură înşeală aşteptările noastre, intră în conflict cu percepţia comună, pun la încercare imaginaţia şi transformă întreaga întreprindere umană într-un spectacol fără precedent.”

Concluzia

„Gonind, ignorând umorul în educaţie, în învăţare, noi am sabotat şcoala, am sabotat educaţia”. Lipsa umorului este „una din cauzele principale pentru care, pentru o mare parte a elevilor, şcoala este o plictiseală”. Aşadar, problema aceasta a umorului în lucrurile serioase nu este una oarecare, ci este o problemă vitală a culturii şi a societăţii noastre.”