Emoţionaţi nevoie mare, membri ai Guvernului, în frunte cu însuşi premierul -Victor Ponta, ministrul Educaţiei - Remus Pricopie, ministrul Justiţiei - Robert Cazanciuc, s-au prezentat în şcoli, în căutarea unui minim capital preelectoral.

La fel şi preşedintelel Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, alţi parlamentari, reprezentanţi ai administraţiilor publice, autorităţi locale care ar trebui să aloce bani pentru partea materială, infrastructura şcolilor, astfel încât să nu mai dea părinţii, an de an, sumele necesare funcţionării decente a instituţiilor de învăţământ.

De aemenea, la ceremoniile inaugurării noul an şcolar nu au lipsit nici unii dintre acoliţii politici, profitori, afacerişti de pe urma elevilor şi părinţilor.

De partea cealaltă au fost cadrele didactice, direct implicate în sistemul educaţional, insuficiente ca număr pentru cei peste 3 milioane de elevi. Unele dintre ele insuficient pregătite profesional, altele acuzate de fapte ilegale.

Unii profesorii sau învăţători implicaţi sau transformaţi în agenţi comerciali, în afacerile derulate în şcoli, cu firmele profitoare, cu edituri, cu agenţii de turism, cu susţinătorii şi creatorii uniformelor.

Spectatori stoici şi plictisiţi, elevii şi părinţii prezenţi la festivităţi nu au prea gustat discursurile sforăitoare ale politicienilor şi funcţionarilor publici, gândindu-se probabil,  că zilele următoare vor fi chemaţi la şedinţă şi puşi să plătească diverse lucruri mai mult sau mai puţin necesare:

Uniforme şcolare, caiete speciale, culegeri, cărţi, paza, etichete matricole, dotări, reparaţii în sălile de curs, calculatoare, creioane speciale de scris la tablă, cretă acolo unde se mai foloseşte, fondurile neoficiale ale şcoli, clasei şi câte şi mai câte la care nu s-ar fi gândit. „Noroc” cu oamenii cu idei, direct interesaţi de „condiţiile de învăţămănt” din România.

Oficialii actuali din vârful Guvernului, la fel ca şi predecesorii, au bătut toba cu vorbe mari: educaţie de calitate, viitorul naţiei, siguranţa în şcoli şi pe străzi pentru elevi, bla, bla, bla. Numai vorbe goale.

În timpul acestor discursuri înălţătoare, sute de mii de copii erau expuşi pe străzi, în spaţiile publice pericolelor aferente, păzindu-se singuri sau fiind protejaţi de părinţi.

Exemplu:

În prima zi a anului şcolar, fetiţa mea de 10 ani a fost dusă de mamă la şcoală, în Bucureşti, întâlnind, pe o rază de mai puţin de 500 m, zeci de câini stăpâni în zona şcolilor şi blocurilor aferente. La întoarcere, a sunat panicată părinţii pentru că o haită de maidanezi îi blocase drumul pe aleea pe care venea de obicei de la şcoală.

Noroc că am fost în zonă şi am putut să o ajutăm, dar în alte zile, când nu mai suntem aproape să o protejăm, ce face? Unde-i siguranţa şi protecţia cu care ne mint fără ruşine politicieni?

Haitele de câini îşi fac de cap, după ce am făcut trei reclamaţii la ASPA, ignorate complet, şi după ce marele primar mincinos Piedone s-a lăudat că a adunat câinii din preajma instituţiior de învăţământ, din sectorul 4.

Alte prostii debitate de politicieni şi incluse în regulamentul de ordine interioară a şcolilor bucureştene: controlul corporal şi al ghiozdanelor şi interzicerea accesului cu telefoane mobile în şcoli.

Unu - controlul corporal este un mare abuz . Ia gândiţi-vă, vă imaginaţi fetele de liceu şi chiar cele mai mici controlate pe corp şi pipăite de nişte bodyguarzi, a căror menire în şcoli este cu totul şi cu totul alta.

Doi - pentru siguranţa copiilor este absolut necesar ca elevii să aibă un telefon asupra lor, cu care să îşi anunţe părinţii atunci când au o problemă pe stradă sau chiar în instituţia de învăţământ. Sunt convins că extrem de mulţi elevi au scăpat de probleme, sunându-şi părinţii de pe stradă. Doar că la ore trebuie să-şi ţină telefoanele închise.

Faţă de tot acest circ politic şi de aşa declamata „grijă şi măsuri” ale autorităţilor, părinţii şi-au exprimat în fel şi chip, „recunoştinţa” pe forumurile ziarelor şi reţelelor de socializare. Reacţiile părinţilor sunt cu miile, dar redau doar două dintre ele:

Părinţi:

Deschiderea anului şcolar a fost un adevărat circ politic, într-un sector care se vrea a fi depolitizat (oare când?). După a slujba plictisitoare pe care 90% dintre elevi nici nu au ascultat-o, a început circul.

 Rând pe rând, reprezentanţii clasei politice, cei aflaţi în fruntea unor instituţii publice, şi-au adus aminte că în acestă ţară sunt şi copii, viitorul unei naţiuni, şi prin nişte discursuri demagogice au încercat(fără a convinge) că le pasă de soarta lor.

E greu să convingi pe cineva când numai în ultimele săptămâni clasa politică a dat dovadă de un comportament profund uman faţă de animale şi unul profund inuman faţă de copiii ţării, viitorul acestei ţări.

Cifrele sunt edificatoare în acest sens: 42 lei alocaţie pentru un copil/ lună, peste 100 lei pentru un câine /zi, pentru un elev olimpic bursa de merit este în unele şcoli de 30 lei/ lună, bursa socială la fel, sau chiar mai mică.

Ruşine pentru o astfel de clasă politică!”

„of… îmi vine să plâng când mă gândesc câte îndură aceşti micuţi pentru a învăţa carte!”