Ministrul Cîmpeanu este la mare ananghie. Nu ştie ce să mai facă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Acum înţelegem mai bine cum a ajuns dl Cîmpeanu ministru al Educaţiei. Nimeni n-a vrut acest post, intuind ce urmează. Şi dl Cîmpeanu a ameninţat că demisionează dacă nu primeşte prin buget mai mulţi bani, în valoare absolută, comparativ cu anul trecut. Şi nu va primi, asta e sigur acum.  Singur recunoaşte că discuţiile pe buget „nu sunt deloc liniştite”. Nici nu ar avea cum, constrângerile bugetare sunt enorme.

Situaţia bugetului României pe anul 2021

Semnalele sunt foarte proaste. Pensiile şi salariile bugetare au fost îngheţate la nivelui lunii decembrie 2020. Guvernanţii anunţă că nici sporurile nu se vor mai da. Era clar că se va ajunge aici. Guvernul Orban trebuia să restructureze aparatul bugetar încă din noiembrie 2019. N-a făcut-o, ca să câştige alegerile. Nici alegerile nu le-a câştigat, iar acum e de 10 ori mai greu să faci echilibrare bugetară, după daunele aduse de pandemie. Dar guvernul Cîţu nu are încotro. Revenirea în „V” a economiei, vânturata mereu de Florin Cîţu s-a dovedit a fi în categoria „vise exotice”. Iar colectarea la buget a taxelor şi impozitelor nu s-a îmbunătăţit, tot în zona 28-30% a rămas, în timp ce media europeană este de 40-42%.

Cum deficitul bugetar pe 2020 se va ridica la 10% din PIB sau mai mult, iar deficitul pe 2021 este anunţat a fi 7% din PIB, cum şi veniturile bugetare în 2021 vor fi mai mici comparativ cu 2020, este clar ce reduceri de alocări bugetare se vor face prin bugetul pe 2021. Aşa că dl Cîmpeanu poate să demisioneze de pe acum. Nu va primi mai mulţi bani. Dacă nu se vor reduce alocările bugetare de peste tot, pentru a avea un buget echilibrat, România nu se va mai putea împrumuta pe pieţele interne şi externe. Va fi obligată să se ducă cu căciula în mâna la FMI, care pune condiţii „groaznice” pentru acordarea unui împrumut consistent.

Ce face dl Cîmpeanu

A redus numărul de elevi la clasa de la 28 la 26 la clasa a IX-a la profil teoretic şi la 24 la profil tehnologic şi vocaţional. Şi speră să apară 1000 de clase noi, şi să potolească sindicatele. Şi pentru care să şi primească bani de la buget.  Adică, dacă un liceu îşi propunea 4 clase în profil teoretic, la clasa a IX-a în anul şcolar viitor, cu cei 8 elevi câştigaţi în plus va face încă o clasă! Cine poate crede aşa ceva. În plus, numărul real al elevilor din clase, în urma abandonului şcolar ascuns, este sub 20, uneori şi mai mic. Aşa că iniţiativa dlui Cîmpeanu este frecţie la un picior de lemn. Să aburească sindicatele.

Anul acesta abandounul şcolar va fi şi mai mare, pentru că după pierderea a două semestre şcolare elevii au uitat  şi ce mai ştiau. Iar la Evaluarea Naţională se va prezenta un procent şi mai mic de elevi, comparativ cu anul trecut.

Dl Cîmpeanu nu vrea să ţină cont de abandonul şcolar ascuns, recunoscut şi de dna Andronescu. Dânsa  a declarat că în anul în care era  ministru, din 286.000 de elevi aflaţi în clasa a VIII-a, s-au prezentat la Evaluarea Naţională 246.000. Restul, 40.000, erau elevi „virtuali”. Adică figurau în scripte, dar nu veneau fizic la şcolă. Erau cu părinţii în străinătate. Directorii îi ţineau în scripte, pentru a primi o finanţare „per capita” cât mai mare. La liceu abandonul şcolar ascuns este mult mai mare. După ce intrau la un liceu, mulţi elevi şi părinţii lor realizau că nu au resurse financiare să-i ţină în şcoli, unde nici nu câştigau competenţele cerute de piaţa muncii. Şi atunci, de ce să continue şcoala? O abandonează.

Ce trebuie să facă dl Cîmpeanu, dar nu va face

Să reducă planurile cadru de la gimnaziu. De la 32-34 ore/săptămână, chiar 36 la clasele cu  predare în limba maghiară, să le reducă la 25, cum spune şi legea. Şi nici nu e nevoie de vreo lege de aprobare, planurile cadru stau în pixul ministrului.  Ar face o economie de circa 25.000 de posturi didactice.

Să stabilească exact numărul de elevi existenţi fizic în şcoală, şi să comaseze clasele până la limita de 26-24 de elevi. Am apreciat la 500.000 elevi „virtuali”, cum le zice dna Andronescu. Asta înseamnă 20.000 de clase mai puţin, cu o economie consistentă de posturi didactice. Circa 40.000. Sigur,  problema acută este ce facem cu profesorii care nu mai loc în învăţământ. Dar dacă România devine nefinanţabilă, ca în 2010, ce facem cu ei şi cu ceilalţi bugetari? Că FMI tot asta ne va cere. Reducerea aparatului bugetar cu 30%. Spun de mult timp aceste lucruri, dar nimeni nu a avut urechi să le audă.

Să reducă aparatul bugetar din minister şi instituţiile subordonate. Posibil o reducere de 4.000 de posturi.  Fostul ministru, Monica Anisie, l-a mărit, în loc să-l reducă. I-a ameţit pe toţi revenirea în formă de „V” a economiei, preconizată de Cîţu. Şi acum a venit trezirea la realitate. „V” -ul a devenit „L”, sau mai rău.

Digitalizarea activităţii bugetare din învăţământ. Computerele pot înlocui funcţionarii din sistemul de învăţământ. Şi de aici poate veni o economie de mii de posturi bugetate.

Şefii de CJ şi, mai nou,  primarii PNL şi USR PLUS au înţeles aceste realităţi, şi au trecut la reducerea masivă a aparatului din primării şi CJ-uri. Şi bine fac. Aflăm de mii de bugetari prin primării care nu fac nimic. Învârt hârtii. Ministrul Educaţiei va fi obligat să facă acelaşi lucru.

Planurile cadru. Ministrul Cîmpeanu se vaită că nici autorii recentelor planuri cadru pentru liceu nu sunt mulţumiţi de ele, şi nici dânsul nu e mulţumit. Atunci de ce le-au mai pus în dezbatere publică, dacă nici autorii nu sunt mulţumiţi de ele?

Probleme urgente ale ministrului Cîmpeanu

În februarie-martie încep încadrările profesorilor pentru anul şcolar viitor. Pe ce planuri cadru? La gimnaziu rămân 6-7 ore/zi? Dar la liceu? Cât timp mai are ministrul să rezolve problema?

Cum se vor susţine examenele naţionale? Elevii au pierdut deja două semestre, un întreg an şcolar. Lecţii remediale la gimnaziu, după cele 6-7 ore aflate în orarul şcolii, zi de zi? Cine poate crede că elevii mai sunt capabili de astfel de ore? Iar sâmbăta puţini elevi vor veni la şcoală. Cert este că suntem într-un impas total, mai ales în comunităţile în care nici ore online nu s-au prea ţinut. Posibil ca această situaţie să contribuie la un abandon şcolar masiv la trecerea de la clasa VIII-a la clasa a IX-a. Vom vedea în toamnă câte posturi didactice dispar din lipsă de elevi care doresc să-şi contiunue studiile.

Cum se face aerisirea programelor şcolare, despre care toată lumea spune că sunt încărcate, stufoase şi nefolositoare. Pentru că nu este timp pentru realizarea altor programe şcolare pentru anul viitor, am propus să se acorde libertate profesorilor să predea în trei variante: minim-50% din actualele programe; mediu, 75%; de aprofundare, 100%. Profesorul decide cum procedează, funcţie de comunitatea de elevi cu care lucrează.

Concluzie

Toate aceste probleme şi multe altele trebuie rezolvate rapid  de dl ministru Cîmpeanu. Cea mai dificilă este cea a resurselor din viitorul buget, sigur mai mici comparativ cu 2020. Mai rămâne sau demisionează dl Cîmpeanu?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite