Romania, pe urmele Albaniei

Factura energetica, tot mai incarcata de la o luna la alta, a devenit un adevarat mijloc de tortura pentru romani. Dar nu numai pentru ei. Albanezii au iesit in strada cand s-au trezit cu pretul

Factura energetica, tot mai incarcata de la o luna la alta, a devenit un adevarat mijloc de tortura pentru romani. Dar nu numai pentru ei. Albanezii au iesit in strada cand s-au trezit cu pretul energiei electrice dublat peste noapte. Nici vecinilor nostri bulgari, care au trecut prin atatea nenorociri in ultimii ani, nu le-a cazut prea bine cand au fost somati sa scoata din buzunar mai multi bani pentru kilowatii consumati! In toate tarile est-europene care au amanat reformele structurale in economie, situatia din sectorul energetic a devenit exploziva. Albania, de exemplu, are nevoie de 15,5 milioane de kWh pe zi, in timp ce produce 6 milioane si importa inca pe atat. Datorita marelui deficit, intreruperea furnizarii energiei electrice a ajuns deja la zece ore pe zi. De la apusul soarelui, intunericul pune stapanire pe orasele albaneze. Sunt protejate, teoretic, spitalele si fabricile de paine, dar s-au semnalat numeroase cazuri in care viata oamenilor a fost pusa in pericol de "penele" de electricitate din timpul operatiilor. Iesirea de pe scena economica a multor conglomerate energofage, construite in perioada comunista, a ridicat ponderea consumului casnic la 70% din total, insa intre 30 si 40% din gospodarii nu-si pot achita factura energetica. Noua scumpire a kilowatului - care l-a adus la 0,6 dolari, intr-o tara cu un salariu mediu de 100-120 de dolari - va spori si mai mult numarul celor insolvabili, fapt ce va face extrem de dificila, daca nu chiar imposibila, modernizarea sectorului energetic, cum si-a propus guvernul de la Tirana. Romania n-a ajuns inca in situatia Albaniei, dar, daca va mai intarzia mult reformele, are toate sansele sa intre intr-o profunda criza energetica. Deja sunt semnale extrem de alarmante. Unul dintre ele atrage atentia ca si in Romania factura energetica a devenit o povara insuportabila nu numai pentru familiile sarace, ci si pentru cele cu venituri medii. Fenomenul nu are totusi darul sa surprinda pe cineva avizat. Un asemenea deznodamant era de asteptat dupa atata amar de vreme, in care, printr-un populism ieftin, s-a evitat atacarea adevaratelor cauze ale raului. In Romania, ca si in Albania sau Bulgaria, energia este furnizata in mare parte de capacitati de productie vechi, cu un randament foarte scazut. Pierderile din sectorul energetic sunt cu atat mai mari cu cat nici consumatorul industrial sau agricol nu este mai breaz. Marile intreprinderi romanesti consuma de 3-4 ori mai multa energie pe unitatea de produs intern brut decat media din tarile europene dezvoltate. O astfel de risipa n-ar fi fost posibila daca Romania ar fi avut o piata functionala, care, prin pret, ar fi determinat consumatorii sa tina seama de costurile reale de producere a energiei. La noi, pretul energiei n-a fost insa dictat de piata, ci de guvernele populiste, care l-au tinut in mana pentru ca marii perdanti din economie sa nu-si dea obstescul sfarsit si sa creeze tensiuni sociale. Gigantii energofagi sunt vii si nevatamati, dar economia, in ansamblu, sta sa-si dea duhul. Motivul este simplu. Cand tii in frau pretul unui produs, cel ce il fabrica pierde. Pentru a nu se duce direct in faliment, statul il ajuta. In Romania, diferenta dintre pretul real al energiei si cel platit de consumator este acoperita prin subventii de la bugetul public. Altfel spus, pierderile produse de marea risipa din economie sunt redistribuite prin buget catre sectoarele rentabile, care isi reduc profitabilitatea, si spre populatie, care devine tot mai saraca. Tinerea pe loc a pretului energiei nu asigura deci protectie sociala. Se amana doar scadenta. Pentru ca atunci cand se va constata ca nu mai sunt bani pentru a se acoperi pierderile, moment la care se va ajunge inevitabil, intreprinderile neperformante nu vor avea alta solutie decat sa-si inchida singure portile, cum s-a intamplat, de altfel, in Albania si Bulgaria. In Romania, situatia a devenit critica, deoarece marile intreprinderi producatoare de pierderi, care nu platesc impozite, nu-si onoreaza nici factura energetica. Daca cineva nu incaseaza, nu plateste la randul sau si creeaza altora dificultati financiare. Datoriile producatorilor de energie fata de bugetul de stat se ridica, dupa calculele FMI, la echivalentul a 4,9% din PIB, adica la circa doua miliarde de dolari. Perpetuarea vechilor structuri ineficiente din industrie si agricultura a dus la un puternic blocaj financiar, care tinde sa sufoce economia. Singura iesire din actualul impas este atragerea de investitori straini, capabili sa eficientizeze economia romaneasca. Nimeni nu-si va plasa insa capitalurile intr-o tara in care preturile sunt subevaluate si in care se consuma, dar nu se plateste. Guvernul Nastase, care la inceputul mandatului sau a tinut pretul energiei pe loc, si-a dat ulterior seama de riscurile la care se expune si a acceptat sugestia Bancii Mondiale de a lasa piata sa-si faca datoria. Din toamna trecuta, energia se scumpeste luna de luna, ceea ce a adus in incetare de plati chiar pe romanii scapatati, insa principalii consumatori continua sa nu-si plateasca facturile. Daca guvernul nu va reusi, intr-un timp relativ scurt, sa imbunatateasca disciplina financiara a intreprinderilor si sa reduca arieratele care blocheaza economia si in Romania, dupa lasarea serii, va pune stapanire intunericul.