Când angajatorii vin la firmele de executive search, şi mai dau şi o mulţime de bani pe acea recrutare, aşteptările lor sunt mult mai mari decât atunci când caută prin alte canale. Vor „candidaţi ideali”, sau, oricum, pe unii cât mai apropiaţi de acel profil ideal. Or, niciodată nu veţi vedea un astfel de „profil ideal” altfel decât e jobul în discuţie, să se caute alt fel de experienţă, din altă industrie şi cu cineva venind de pe un altfel de job.

Mie, de pildă, în cei 31 de ani de când fac recrutare, nu mi s-au cerut niciodată candidaţi care să nu aibă EXACT acelaşi profil cu cel al jobului. E drept, uneori reuşesc să le recomand şi candidaţi cu profiluri diferite, însă asta extrem de rar şi cu diferenţe relativ reduse, nu de fond, adică din alte industrii şi cu alte tipuri de joburi. Şi doar la businessurile antreprenoriale, niciodată la multinaţionale.
 
Mulţi angajaţi decid să-şi schimbe traiectoria în carieră, la un moment dat. Uneori destul de radical, şi chiar să „o ia de la capăt”. Mai ales cei de 50+ care sunt suficient de lucizi şi de informaţi asupra mersului lucrurilor în lume. Îmi trimit şi mie CV-urile, scriindu-mi că sunt flexibili, că ar accepta joburi şi în alte domenii, în alte industrii, chiar mai joase ierarhic decât au avut şi cu lefuri mai mici. Prezintă asta ca pe un fel de avantaj, ca pe ceva ce le-ar spori şansele de angajare. Da, aşa şi este! Însă nu prin firmele de recrutare, din păcate, şi cu atât mai puţin prin cele de executive search.