Frica de inflatie redusa/deflatie. De ce Banca Centrala Europeana joaca periculos

Sunt voci care spun ca arsenalul de instrumente la dispozitia BCE s-a terminat. Ca fiecare instrument folosit are o potenta din ce in ce mai redusa. Altii spun ca frica de mentinerea unei inflatii reduse pe termen lung sau chiar deflatie obliga BCE la inovarea unor instrumente neconventionale, riscante, neverificate.

Multi considera ca masurile luate vor slabi stimulentele pentru continuarea reformelor structurale, consolidarea fiscala fiind pusa sub semnul intrebarii. Actiunea BCE poate avea efecte pozitive si in Romania dar poate stimula aprecierea leului, cauzand pierderea de competitivitate a produselor romanesti.

Anuntul privind scaderea ratei inflatiei la 0,5% in mai 2014 de la 0,7% cu o luna in urma si 1,4% in mai 2013 a fortat practic autoritatile decidente de politica monetara la nivel European sa treaca la măsuri neconventionale/neortodoxe. Banca Centrala Europeană incearcă marea cu degetul, intrând în istorie cu decizia de a duce dobânda la depozite de la 0% la -0,1%, ceea ce în­seamnă că taxează rezervele pe care i le încredin­ţează băncile comerciale. A redus si celelalte dobanzi importante şi a decis sa asigure 400 de miliarde de euro lichiditate / finanţare ieftină mai ales pentru bancile ce crediteaza IMM-uri. 

Pe lângă cele două motive clasice – frica de deflaţie şi nevoia de a stimula economia reală – există şi un al treilea – BCE este nevoită să apeleze la arsenalul de instrumente neconvenţionale pentru că eficienţa canalelor clasice de transmisie a stimulilor de politică monetară s-a redus aproape de zero.

Obiectivul BCE de asigurare a stabilităţii preţurilor pe termen mediu este pus în pericol. Prognozele arată inflaţie de 0,7% în 2014, 1,1% în 2015 si 1,4% în 2016 deci mult sub tinta de 2% (stabilitatea preturilor) chiar dacă vom considera termenul mediu ca fiind de 18-20 de luni. Pe de altă parte, economia zonei euro are o revenire lentă, ipotezele macroeconomice fiind construite pe prognoze de crestere de 1% in 2014, 1,7% in 2015 si 1,8% în 2016. (Detalii aici ).

Cu o situatie dincolo de ţinta stabilita, Banca Centrală Europeană încearcă să influenteze inflatia, reducand dobanzile, facand economisirea mult mai putin atractiva decat creditarea. De fapt, BCE se teme de spiralele negative ale deflatiei pe termen mediu si lung: cerere agregata in scadere (pe fondul unei inclinatii reduse de consum, specific perioadelor de criza), crestere anemica (stag-deflatie), procesul de dezintermediere financiara si o rata ridicata a somajului dar si caderea productiei industriale sau crize / panici bancare, pe fondul cresterii creditelor neperformante. Deflatia conduce la cresterea costului real al serviciului datoriei si cresterea ratei reale a dobanzii si omoara investitiile. Deflatia afecteaza veniturile bugetare. Riscul intrarii in capcana lichiditatii este mare. Indivizii prefera sa aiba detineri de numerar, sa pastreze bani lichizi.

Banca Centrala Europeana are o lupta importanta de dus – trebuie sa convinga publicul ca preturile vor creste in viitor. Este cazul relaxarii monetare de tip quantitative easing promovata de FED, Banca Angliei sau cea a Japoniei si este situatia BCE de acum.  

Situatia este mult mai complicata decat pare. Practic se folosesc niste instrumente noi, nevalidate pentru a contracara niste probleme certe. BCE nu este in aceeasi situatie cu FED, Banca Angliei sau Banca Japoniei deoarece se adreseaza unei zone ce cuprinde tari cu o paleta larga de tari cu inflatii diferite, datorii private si publice diferite, competitivitate diferita si mecanisme de ajustare economica diferite. Orice masura ar lua, BCE va influenta asimetric tarile din centru sau periferie, in functie de divergentele mai mari sau mai mici dintre ele. Procesul de ajustare a preturilor intre periferie si centru va fi impiedicat sa se realizeze, cu toate consecintele negative ce decurg de aici. Orice masura ar adopta BCE poate frana restructurarea reala a portofoliului bancilor cu probleme, amanand astfel un dezechilibru ce trebuia rezolvat mai demult.

Cred ca masurile luate nu vor avea decat o influenta marginala. Reducerea ratei dobanzii de refinantare de la 0,25% la 0,15% este prea putin pentru a obtine o crestere a anticipatiilor inflationiste. Rata negativa la depozite ar fi o masura interesanta daca nu am observa ca depozitele si excesul de rezerve pe care bancile le constituie la BCE nu sunt aproape de zero. In plus, costurile suplimentare pentru banci ar putea fi transferate in cresterea dobanzilor la credite, ceea ce ar anula efectul altor masuri de relaxare monetara. Suspendarea operatiunilor de sterilizare a lichiditatii injectate prin programul Securities Market Programme va creste neincrederea in angajamentele luate de BCE si va diminua eficienta canalelor de transmisie a politicii monetare in viitor. Masura privind programul de refinantare pe termen lung tintit in special pentru bancile care acorda credite IMM urilor va avea efecte intarziate si va genera costuri de administrare ca urmare a faptului ca va fi introdus un sistem suplimentar de raportare.

Actiunea BCE nu se va opri aici. Cu siguranta nu va trece mult timp pana cand vom vedea oficialii BCE anuntand un program solid de cumparare de obligatiuni corporatiste si obligatiuni EFSF (Mecanismul European de Stabilitate Financiara) / ESM (Mecanismul European de Stabilitate) / UE / BEI (Banca Europeana de Investitii) undeva la 35-40 miliarde euro lunar, cu potential de a urca inflatia cu 1 punct procentual peste prognozele curente, aproape de tinta privind stabilitatea preturilor, de 2%.

Oricum, combinatia dintre inflatie scazuta / deflatie si datorii publice si private mari forteaza BCE la masuri curajoase si in acelasi timp incerte. Suntem martorii unui experiment interesant atat din punct de vedere practic cat si teoretic.