Lecția de macroeconomie. De ce este nevoie de consolidarea fiscal-bugetară?

Acțiunile Guvernelor au ca scop maximizarea bunăstării la nivel de individ și societate. De regulă, guvernele sunt formate din partide, care au și funcția de maximizare de voturi. Deci, măsurile unui Guvern politic urmăresc concomitent bunăstarea societății și creșterea / prezervarea numărului de voturi.

FOTO Shutterstock

Despre ciocnirea modelelor economice. Pornind de la aceste premise, Guvernul politic caută maximizarea bunăstării în condiții de constrângeri. În cazul României, constrângerea bugetară aduce nevoia unui pachet de consolidare fiscal-bugetară, necesar pentru a însănătoși finanțele publice - puternic deteriorate în timpul pandemiei și pentru a crea un sistem fiscal echitabil, a reduce risipa în cheltuielile publice, a micșora frauda și evaziunea fiscală. Toate acestea în scopul construirii unui model de dezvoltare sustenabil, care să finanțeze un proces de convergență cu viteză ridicată față de țările Uniunii Europene.

Trăim astăzi cu toții efectele generate de ciocnirea a două cicluri economice, de resetarea modelului economic. Modelul economic vechi, se află în moarte clinică,  dezechilibrele structurale inerente le vedem cu toții la nivel global: recesiuni transformaționale profunde, pierderea a milioane de locuri de muncă, distrugerea clusterelor industriale de competitivitate și degradarea plasei de siguranță socială. Polarizarea economică şi o societate plină de ură. Un model care sufocă dezvoltarea la nivel global, inclusiv a României.

Despre tranziția către un model de dezvoltare. România trebuie să treacă cât mai rapid la un model nou, bazat pe un cadru macroeconomic sustenabil, politici industriale ofensive, accelerarea intervenției statului în economie prin mărirea investițiilor publice cu efecte de multiplicare - inclusiv prin parteneriat public privat și remunerarea corectă a muncii. Trebuie să se bazeze pe Productivism.

Noul model de dezvoltare trebuie să se sprijine pe un management macroeconomic sustenabil, prin menținerea unui deficit bugetar și a unei datorii guvernamentale la niveluri sănătoase și pe reducerea dependenței de finanțarea externă.

Având în vedere adâncirea masivă a dezechilibrelor bugetare în pandemie, consider că Guvernele ce s-au succedat în ultimii doi ani, nu au avut de ales cu privire la consolidarea finanțelor publice, era un proces strict necesar.

Despre cauzele adâncirii dezechilibrelor. Despre derapajele fiscal bugetare din pandemie au atras atenția toți actorii relevanți din spectrul macroeconomic. Iată de exemplu Consiliul Fiscal (2021) - în doar 39 pagini: de 10 ori apare sintagma „derapaj bugetar major”; de 42 ori de apare apare cuvântul „risc” cu referire la riscuri bugetare, de finanțare, extern, social; de 112 ori apare cuvântul „deficit” cu referire la deficitele bugetare și comercial / de cont curent, record istoric postdecembrist; de 14 ori apare în text problema lipsei de sustenabilitate a „datoriei publice”; de 24 ori apare cuvântul „probleme”, cauzate de gravele dezechilibre economice; de 35 ori apar cuvintele „corecție” și „ajustare” macroeconomică, cu privire la nevoia reglării problemelor economice cu care se confruntă economia. Sugestiv graficul de mai jos privind evoluția deficitului bugetar.

Raportul BNR asupra Stabilității Financiare (iunie 2021) prezintă drept risc sistemic sever „Tensiuni la nivelul echilibrelor macroeconomice, inclusiv ca urmare a pandemiei Covid19”. Formulările dure precum „Tensiuni la nivelul echilibrelor macroeconomice” și „Derapaj bugetar major” relevă deteriorarea gravă a indicatorilor de sustenabilitate internă și externă.

Toate aceste îngrijorări s-au concretizat, toate aceste dezechilibre și-au vărsat efectele în anii 2022 și 2023. Presiunile bugetare au atins un nivel fără precedent, finanțarea deficitelor bugetar și de cont curent precum și a datoriei fiind dificile, criza socială acumulând tensiuni, inclusiv pe fondul exploziei prețurilor.

Despre nevoia însănătoșirii finanțelor publice. Aflată în Procedura de deficit bugetar excesiv, România a fost atenționată să ia măsuri pentru a însănătoși finanțele publice. Altfel, vor fi activate sancțiunile prevăzute de reglementările europene, pornind de la amenda de până la 0,5% din PIB și până la suspendarea fondurilor europene structurale și de coeziune și a celor din PNRR.

Dar nu doar atât. Dacă nu ar reduce deficitul bugetar, România ar deveni necredibilă pe piețele financiare iar costurile la care s-ar împrumuta ar putea crește cu minimum 10% (adică un plus de 3 miliarde lei pe an la cheltuielile cu dobânzile din buget pe anul 2023 – acești bani ar putea fi folosiți pentru Romania și nu pe împrumuturi).

Despre fundamentarea țintelor fiscal bugetare. Țintele de deficit angajate în anii pandemiei au fost iluzorii și fundamentate greșit din punct de vedere macroeconomic. Atingerea unor deficite bugetare de 4,4% din PIB în 2023 și 2,95% din PIB în 2024 era imposibil de realizat având în vedere, în principal: a) costurile ridicate de refinanțare a datoriei masive acumulate (58% din necesarul de finanțare brut al României din 2023 provine din refinanțarea datoriilor vechi); b) creșterea costurilor de finanțare– România, plus 19-45%, în principal din cauza contagiunii negative a războiului din Ucraina (toate țările din regiune au suportat măriri - Polonia a avut creșteri ale costurilor de finanțare cuprinse între 45 si 72%, Ungaria între 37 si 88% iar Slovacia între 432 si 552%, față de nivelul costului de finanțare dinainte de invazie); c) România are un plus de 1,2% din PIB pentru cheltuieli bugetare legate de înzestrarea militară – care trebuie realizate in contextul actual; d) criza energetică a generat costuri nete de 1,2% din PIB; e) ajutorul acordat Republicii Moldova si Ucrainei a generat un cost cuprins intre 1,5 si 3,5% din PIB.  

Din punctul meu de vedere, România a fundamentat corect ținta de deficit bugetar efectiv pentru 2023 la 5,5% din PIB (redusă de la 6,2% din PIB în anul 2022) din cel puțin trei considerente. Primul, conform estimărilor ultimei Prognoze a Comisiei Europene mai 2023, România va avea în 2023 o creștere economică de 3,2% și o inflație de 9,7%. În aceste ipoteze, deficitul bugetar sustenabil (cel care stabilizează ponderea datoriei guvernamentale în PIB) în 2023 ar trebui să fie de 5,5193% din PIB. România a fundamentat ținta de 5,5% din PIB. Al doilea, ținta de 5,5% din PIB deficit bugetar efectiv corespunde unui deficit bugetar structural de 4,9% din PIB potențial (redus de la 5,8% în anul 2022). Ajustarea de 0,9 pp din PIB potențial respectă reglementările europene care consideră fezabilă / credibilă o reducere anuală a deficitului bugetar structural cu minimum 0,5 puncte procentuale, mai ales în cazul țărilor membre aflate în Procedura de deficit bugetar excesiv. Al treilea, România nu putea adopta în pachetul fiscal-bugetar măsuri care să lovească puternic în creșterea economică și puterea de cumpărare a populației. Experimente gen creșterea TVA la alimente, medicamente si alte bunuri strict necesare trebuie respinse din start, având în vedere riscul de a lovi în puterea de cumpărare a românilor cu venituri mici si medii.