Ce nu-i bine cu Moise Guran. Şi cu noi

Emisiunea lui Moise Guran este una dintre cele mai apreciate de pe "tv"-ul românesc

Televizorul meu e mai degrabă un fel de “home cinema” sau de cinematecă la domiciliu: mă uit doar din cînd în cînd la un film vechi pe TCM sau MGM. Uneori îl mai supun la o tură scurtă de zapping, cu gîndul în altă parte. Şi cam atît. În rest, Internetul să trăiască... Căci mă mai uit şi la alte producţii TV, dar online.

Dar la emisiunea lui Moise Guran mă uit nesmintit. Nu pentru că m-ar pasiona economia sau pentru că aş avea bani de investit, ci pentru că mi se pare singura emisiune din care înţelegi cu adevărat cîte ceva despre lucrurile care contează în lumea de azi. Şi care e la obiect, informată, documentată. (Mă rog, spun banalităţi: nu aşa ar trebui să fie orice emisiune TV?).

Mi se pare că Moise Guran face un lucru excepţional “traducînd” economia pe înţelesul tuturor. Tinerii de azi, crescuţi în libertate, au ocazia să înceapă sănătos, de la bun început, relaţia lor cu banii, cu minimele cunoştinţe economice care fac parte din cultura generală, să înţeleagă mai bine chestiunile macro- şi micro-. Noi, cei crescuţi înainte de 1989, cînd salariile şi preţurile erau fixe, iar posibilităţile de “investiţii” se reduceau (în cel mai bun caz) la apartament de bloc + Dacia 1300, a trebuit să recuperăm şi să pricepem – mai uşor sau mai greu – cum devine cazul cu economia de piaţă. Mulţi s-au perindat pe la TV să ne explice, puţini au reuşit să iasă din limbajul specialiştilor. Moise Guran reuşeşte mai bine decît toţi şi transformă temele economice (aparent aride) în subiecte interesante şi palpitante.

În plus, omul e fenomenal de simpatic. E el însuşi pe ecran, nu are “morgă” şi nu se străduieşte să fie cum scrie la carte. Uneori se încurcă şi îşi cere scuze, alteori se auto-apostrofează cu umor (“Gurane, dacă spui chestia asta o să arunce oamenii cu telecomanda în televizor...”), uneori face pe “învăţătorul” (“vreau să vă fac să înţelegeţi mai bine problema asta”), alteori divaghează povestind pe unde a fost şi ce-a văzut, ca să revină apoi la subiect. În toate astea, e natural şi firesc. Şi zîmbeşte: anunţă creşteri de impozite, zice că s-ar putea să avem şomaj ori inflaţie, se teme că fug investitorii, dar zîmbeşte. Să mai spun de ce e bine şi sănătos să te uiţi la un om natural, firesc, zîmbitor într-un peisaj televizual dominat de încruntături, certuri, interjecţii şi mutre grave sau hăhăieli fără rost?

Textul a fost semnat pe site-ul dilemaveche.ro de Mircea Vasilescu. Îl puteţi citi, integral, aici!